Comitetul Politic și de Securitate al Uniunii Europene (COPS, cum îi e cunoscută sigla) este o structură permanentă a Consiliului European, altfel zis COPS ține de capitale, iar nu de Comisia Europeană, de executivul UE.
Consiliul European și-a creat un organism permanent de conducere, în fruntea căruia se află ceea ce ar putea fi numit un președinte al UE, funcție ce va căpăta din ce în ce mai multă importanță și care e deținută actualmente de fostul premier belgian Herman Van Rompuy.
COPS, Comitetul Politic și de Securitate, e presupus a administra politica externă și de securitate a UE. Comitetul este organismul care trebuie să definească rapid reacția Uniunii Europene în caz de criză. Pentru asta, Comitetul este și organismul privilegiat al dialogului dintre UE și NATO.
Aici, însă, Comitetul Politic al UE își arată ambiguitatea, căci politica externă a conglomeratului politic european e împărțită între mai multe instituții al căror rol se încalecă de multe ori.
Astfel, pe lângă acest Comitet mai există și funcția de Înalt Reprezentant al UE pentru Afacerile Externe si Problemele de Securitate, altfel zis echivalentul unui ministru de externe. Funcția este ocupată actualmente de către britanica Catherine Ashton, o figură politică fără mare anvergură, însă se poate anticipa că în viitor, cu un ministru european de externe mai activ, cele două instituții ar putea funcționa conflictual, atribuțiile lor fiind practic identice.
La fel, președintele Comisiei Europene, executivul UE - în prezent portughezul Jose Manuel Barroso -, cu rang de șef de stat, intervine de multe ori în chestiunile de politică externă, așa cum mai intervine și comisarul responsabil cu extinderea UE, în chestiunile care țin de relațiile cu țările vecine, comisar care în acest mandat este cehul Štefan Füle.
Pentru moment, însă, în caz de criză, Comitetul Politic și de Securitate este cel care analizează situația și propune Consiliului European, altfel zis capitalelor, soluția și opțiunile pentru a ieși din criză. În cazul ipotetic al unei reacții militare, tot Comitetul este instanța care o poate propune și defini. El mai adresează și directive Comitetului Militar al UE, compus din șefii de stat major ai celor 28 de țări din UE.
Comitetul Politic e compus din ambasadorii celor 28 de țări membre, cărora li se adaugă un reprezentant al Comitetului militar și unul al Comisiei Europene.
În sfârșit, în strânsă cooperare cu Comitetul politic și cu cel militar mai există și un Stat Major al UE, compus din câte un reprezentant militar din fiecare țară membră, care asigură expertiza militară a UE.
Se așteaptă însă o simplificare a funcționării tuturor acestor instituții europene, care să ducă la eliminarea riscului concurenței și al acoperirii acelorași domenii, precum și la o mai bună cooperare cu NATO.
