O polițistă româncă patrulează în Bruxelles – Belgia face apel la România

Să fii cerșetor sau prostituată, în Bruxelles, după ce ai fugit din Brăila sau de prin Moldova pentru a găsi un filon de aur în acest Eldorado al occidentului, unde cerșetoria și prostituția sînt perfect legale, și să-ți apară deodată în față o polițistă în uniformă românească poate declanșa brusc o senzație de irealitate, ducând la conștientizarea derapajului social în care te-ai lăsat să aluneci.

Valul de imigranți din România (și Bulgaria), după aderarea la UE în 2007, a dus în țările Europei occidentale la forme de delincvență pentru care polițiile locale nu erau pregătite. Se adaugă la asta faptul că anumite rețele infracționale nu pot fi infiltrate pentru că e vorba de structuri clanice, de pildă țiganii vorbitori de turcă din Bulgaria, ca să nu mai pomenim cecenii sau albanezii, structuri ai căror membri vorbesc un dialect practicat într-un singur sat, sau regiune anume. Poliția occidentală (în cazul de față belgiană) se regăsește neputincioasă fie și să stabilească identitatea celor arestați.

De câteva săptămâni, o polițistă din România, purtând chiar uniforma poliției române, Nicoleta-Aurelia Privantu, patrulează împreună cu colegi belgieni prin cartierele din Bruxelles unde se înregistrează o mare concentrație de români, de cerșetori și prostituate, precum și o serioasă delincvență de origine românească pe care poliția belgiană nu reușește să o controleze și ale cărei rădăcini sînt greu de cercetat.

O inițiativă similară era aplicata de mai multă vreme în Franţa, unde patrulează regulat, în anumite zone, poliţişti, atât bulgari, cât şi români.

In Belgia, omul care a avut ideea de a imita modelul francez este comisarul Jean-Claude Remue, de la poliția din Bruxelles, care a obținut să îi fie trimisă, pentru câteva luni, această polițistă româncă, Nicoleta-Aurelia Privantu, în vârstă de 32 de ani, cu doctorat, specializată în documente false.

„Am văzut cît de bine funcționează în Paris colaborarea polițiștilor francezi cu cei români, trimiși acolo să ajute”, spune Jean-Claude Remue, „și am propus imediat ca și noi să aplicăm același principiu. Suntem foarte satisfăcuți de rezultat.”

„De ce ați decis să începeți cu România?” - l-am întrebat, - iar nu cu Bulgaria sau Polonia?”

Jean-Claude Remue: „Ei, bine, pentru că problemele puse de români (de rromi, țigani, mai bine zis) sînt vizibile zilnic pe stradă prin intermediul cerșetoriei. Avem însă probleme serioase și cu prostituția provenită din România, care e în continuă creșetere. Astăzi, majoritatea prostituatelor din Bruxelles provin din România. Asta pune oarece probleme pentru a supraveghea această comunitate.”

Comisarul Remue o laudă fără rezerve pe polițista Privantu din România, care i-a învățat pe belgieni să citească datele din cărțile de identitate românești, care le-a arătat cum să descifreze vârsta folosind CNP-ul si care, specializată în acte false și fizionomii, vede când tatăl și fiul poartă același prenume, sau când cutare rrom se pretinde altcineva doar pentru că au același tip de mustață.

Polițiștii belgieni mai subliniază un fapt surprinzător și neașteptat și anume că mediul prostituției din Bruxelles începe să fie dominat de filiere românești. Înainte, mediul prostituției era dominat de kosovari, de albanezi în general, care sînt foarte bine structurați și foarte violenți. Explicația ar fi că mafiile proxenetismului albanez, fiind rigid și ierarhic structurate, pot fi relativ ușor de infiltrat și decapitat. In cazul românilor, e vorba mai degrabă de o penetrare anarhică. Cutare „pește” vine din România sau Moldova cu trei fete, un altul cu două sau patru, fără a avea legătură cu primul, așa încât, încetul cu încetul, piața a fost inundată, poliția neputând face față unui proxenetism sălbatic, amorf și incontrolabil.

Am întrebat-o pe polițista română Nicoleta Privantu în ce constă, în mod practic, activitatea sa în mediile românești din capitala Belgiei și a Uniunii Europene și care sînt principalele probleme puse de imigrația românească :

Nicoleta Privantu: „O problemă constatată de autoritățile belgiene e constituită de cetățenii români de etnie rromă, dintre care mulți, deși sînt aici de o perioadă mare de timp - am întâlnit chiar familii care sînt aici de mai mult de zece ani - au anumite probleme cu legea. Belgienii au solicitat, așadar, un polițist din România pentru a facilita comunicarea cu aceste persoane și pentru a le putea explica cadrul legislativ pe care trebuie să îl respecte aici.”

Europa Liberă: In mod concret, ce faceți? In ce constă rolul dumneavoastră?

Nicoleta Privantu: „In primele mele două săptămâni în Bruxelles am efectuat multe acțiuni cu polițiștii de proximitate, de pildă controale în locuințe, pentru a vedea dacă persoanele care locuiesc acolo sînt cele înregistrate la „comună” (în Belgia, obligația fiecărui cetățean este să se înscrie la „comună” (cartier) în maximum opt zile de la instalarea într-un loc, iar Bruxelles e împărțit în 19 „comune”). Am găsit români neînregistrați la „comuna” în care locuiau. Am anchetat apoi în mediile cerșetorilor. Nu toți cerșetorii sînt români, dar sînt mulți și din România, în mare parte de etnie rromă. Am discutat cu ei. Mulți locuiesc cu contract de închiriere. In privința copiilor, au o problemă: foarte mulți nu merg la școală. Am încercat să le explic că trebuie să-și înscrie copiii la școală; statul belgian oferind foarte multe facilități și foarte multe ajutoare în această privință.”

Europa Liberă: Cum au ajuns românii să controleze mediul prostituției din Belgia?

Nicoleta Privantu: „Nu aș spune că sînt numai români. In operațiunile cu colegii de aici am constatat că cele mai multe persoane care practică prostituția provin nu doar din România, ci și din Bulgaria. E vorba de fete care provin dintr-un mediu sărac, aș putea spune. Fete destul de tinere, din familii dezorganizate… Însă, cel puțin până acum, nu am identificat rețele de proxenetism. In Belgia prostituția nu este o infracțiune, iar fetele sînt toate majore; nu am identificat pînă acum nicio minoră. Ce am încercat noi să discutăm cu ele și să le spunem a fost că potrivit legislației belgiene ele nu pot fi pedepsite, însă e pedepsit proxenetismul, așa încât, în situația în care au o asemenea problema, dacă cineva încearcă să le racoleze într-o rețea de prostituție, sau dacă încearcă să profite de pe urma lor obținând avantaje materiale, atunci cu siguranță ele pot avea încredere în poliția belgiană și pot să divulge identitatea acestor persoane, întrucât li se va acorda tot sprijinul pentru a putea ieși dintr-o asemenea rețea.”

Europa Liberă: Dar faptul că majoritatea fetelor provin din una sau două regiuni foarte precise ale României, din regiunea Brăilei și din zona Sântana în special, indică, nu-i așa, existența unor rețele?

Nicoleta Privantu: „Nu aș putea spune asta. Sînt foarte multe care provin din aceleași cercuri, care se cunoșteau deja în țară. Media de vârstă e de 20-25 de ani. După terminarea liceului vin aici. Vorbesc cu prietene de-ale lor care sînt deja aici și care știu că în Belgia e legal să practice prostituția și sînt încântate de avantajele materiale.

Europa Liberă: Ați întâlnit cazuri dramatice?

Nicoleta Privantu: „Niciunul. Prostituatele românce pe care le-am întâlnit știu ce fac. Nu am întâlnit încă persoane care să fie prada unei rețele organizate, cel puțin pînă acum. O să luăm însă anumite măsuri pentru a încerca să prevenim acest tip de activitate de „tranzit”.”

Trebuie adăugat că activitatea comună a polițiilor din Belgia și România tinde și spre protejarea românilor emigrați, din care mulți își ignoră drepturile și care pot fi lesne exploatați de proprietari de spelunci, rechini imobiliari fără scrupule care închiriază chilii insalubre la prețuri de hotel de lux. Deseori, locatarii sînt prea speriați și pierduți pentru a-și da seama că sînt exploatați. Aici, poliția joacă un rol mai degrabă psihologic, social și juridic.

Luna viitoare, Belgia va invita și polițiști bulgari, delincvenţa bulgară fiind la rândul ei prezentă în structurile prostituţiei. Mafiile bulgare, precum majoritatea celor balcanice sau din ţările baltice, sunt însă mult mai violente decât cele româneşti, moldovene sau poloneze. Un alt tip de muncă se va impune acolo.