În proiectul legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul 2014, ministerul sănătăţii propune majorarea cuantumului primei de asigurare medicală. Dacă se va ajunge la majorarea preţului, atunci cei care nu-şi vor procura poliţa în primele trei luni de la intrarea legii in vigoare, perioadă în care se acordă o reducere de 50 de procente, vor plăti mai apoi cu peste 700 de lei mai mult, adică circa patru mii de lei. Despre eventuala scumpire a poliţei de asigurare, supusă acum consultărilor publice relatează Tamara Grejdeanu.
Pentru ca serviciile medicale să corespundă necesităţilor şi aşteptărilor cetăţeanului, fără îndoială, contribuţia la programul de asistenţă medicală obligatorie ar trebuie să fie mai mare, crede Viorel Soltan, directorul centrului de Analize şi politici în sănătate.
Acesta ar fi şi unul din argumentele ministerului sănătăţii care pretinde că odată cu scumpirea poliţei de asigurare se va mări şi cota de finanţare a instituţiilor medicale, ceea ce înseamnă investiţii în utilaj medical şi mai multe intervenţii chirurgicale, în special pe cord, ca dovadă a randamentului.
Pentru că iniţiativa a trezit opinii adverse, Viorel Soltan crede că ministerul ar trebuie să pună accentul pe componenta de comunicare cu societatea civilă şi să argumenteze explicit dacă ar putea balansa corect investiţiile care se cer în sistemul de asigurare medicală:
„Sunt trei elemente care trebuie luate în consideraţie, lărgirea spectrului, lărgirea accesului la servicii şi mărirea calităţii. Deci toate aceste trei elemente solicită anumiţi bani. Acum ţine de ministerul sănătăţii să pună foarte clar politicile, în aşa fel ca să nu fie o încălcare a balanţei aici. Să nu se pună accentul pe servicii calitative, în acelaşi timp de spectru puţin, să nu fie lărgit accesul pentru serviciile existente, fără ca să putem avea altele noi, tehnologic moderne.”
Totodată, Daniela Mămăligă, reprezentantă a Consiliului Naţional pentru Participare spune că înainte de a fi analizat argumentul care stă la baza acestei majorări, trebuie să se discute despre cât de eficient se cheltuie banii din actualul sistem de asigurări în medicină. Iar pentru ca proiectul să fie adoptat în mod transparent trebuie să existe consultări active cu societatea civilă şi autorităţile publice vizate :
„Până a ajunge la aprobare în parlament, acest proiect de lege trebuie să fie discutat în comisiile tripartite, cu partenerii sociali. Trebuie să fie avizat de ministere, inclusiv CNP se va expune. Trebuie să fie acceptată, inclusiv de Ministerul Finanţelor această propunere şi în final de către guvern, după care merge în parlament. Este o procedură mult mai complexă şi această iniţiativă trebuie argumentată temeinic de ei.”
Una din criticele aduse de experţi proiectului ministerului este că procurarea de utilaje şi servicii noi ar însemna acoperirea necesităţilor unui spectru îngust de cetăţeni, în timp ce plătitori vor fi toţi.
Chiar dacă este de părere că pentru resuscitarea sistemului medical din Republica Moldova este nevoie de contribuţii mai mari , Vladimir Cernouţan, şeful medicilor de familie din Leova spune că autorităţile trebuie să aibă în vedere şi gradul de informare al cetăţenilor şi în ce măsură se simt ei beneficiari ai contribuţiei pe care o plătesc:
„Dacă pacientul conştientizează că este asigurat, cum îşi cumpără pentru automobil asigurare şi ştie că în cazul în care va păţi ceva va avea acoperite unele cheltuieli, aşa e şi în cazul sănătăţii, numai că în acest caz responsabilitatea trebuie să fie mult mai mare. Ca să putem concura la nivel de finanţare şi servicii respective, cum ne place să spunem, europene, respectiv trebuie să plătim ca europenii.”
În ultimii cinci ani contribuţia pe care o plăteşte angajatul şi angajatorul la sistemul de asigurări medicale a rămas aceeaşi, de 7 procente din salariu. Experţii care susţin majorarea poliţei cred însă că odată cu mărirea spectrului de servicii ar trebui să crească şi lista pacienţilor care ar obţine facilităţi.
