Absenteismul și nostalgia dictaturii
Încrederea în liderii politici scade și doar 35 la suta dintre români ar merge la vot daca ar fi alegeri duminica viitoare, potrivit unui sondaj Sociopol.
Un studiu al prezentei la vot pentru perioada 1990-2012 ar putea scoate la iveală o scădere cu aproape 50 la sută a electoratului în cei 22 de ani de tranzitie de la comunism spre democratie.
In 1990 peste 80 la suta dintre români au mers la urne, ceea ce sugera mult optimism pentru oamenii abia ieșiți de sub dictatură.
Anul trecut la alegerile parlamentare din decembrie au votat 41 la suta dintre români, iar interesul lor față de politică și procesele electorale este în scădere.
Entuziasmul anilor 1990 s-a epuizat în conflictele politice nesfîrșite, iar mizele alegerilor pentru românul obișnuit par să se fi terminat odată cu primirea României în Uniunea Europeană.
Până în 2007, când s-a întâmplat acest lucru se mai vorbea încă în România despre votul împotriva „comuniștilor”, a celor care l-au susținut pe Ion Iliescu și care i-au continuat ideile.
Odată depășită teama întoarcerii înapoi, după aderarea la Uniunea Europeana, liderii români nu au fost în stare să lanseze un alt obiectiv național, iar alegerile nu au mai avut o miză reală.
În oglindă, un alt subiect care-i mobilizează pe români este Rusia, numai că mobilizarea este în sens negativ, si din ce in ce mai mica.
Influența Moscovei asupra României nu este bine venită, iar dacă unul dintre politicieni indrazneste să facă o alăturare de acest fel riscă să se prăbușească în sondaje.
Fostul ministru de externe și candidat la prezidențiale din partea socialiștilor în 2009, Mircea Geoană a făcut o vizită secretă la Moscova, despre care s-a aflat destul de repede și care alături de alte greșeli l-au dus la eșec deși avea toate marile trusturi TV de partea lui.
Deci politica românească nu mai are nici un fel de miză pentru români și acesta este probabil principlalul motiv pentru care nu-i mai interesează alegerile.
Urmează apoi nemultumirile cotidiene. De pildă in sondajul Sociopol, care tocmai a fost dat publicității, 67 la suta dintre români consideră că tara merge intr-o directive gresita.
După ce fostul guvern de dreapta a tăiat salariile si pensiile pentru a opri falimentul României in 2010, acum o nouă coalitie de centru-stînga face manevre economice care duc la cresterea preturilor si la pierderea locurilor de muncă.
Altfel spus electoratul a încercat toate soluțiile și nici una nu i se mai pare viabilă, poate doar extremiștii. Din fericire în România, extremiștii nu mai sunt de mult în parlament și dupa fanarea lui Corneliu Vadim Tudor, nu au găsit un nou tribun, care să coaguleze mulțimi.
Absenteismul crește în România direct proporțional cu scandalurile și crizele politice, după doua decenii în care nu s-a construit aproape nimic, dar în urma cărora politicienii profesioniști s-au îmbogățit aproape la același nivel cu magnații occidentali.
Aroganța clasei politice, corupția tot mai evidentă din zona administrației și lipsa oricăror rezultate economice îi deprimă din ce în ce mai mult pe alegători.
Mai mult de jumătate dintre aceștia nu mai au incredere nici în mass-media, intelegind astfel că legăturile dintre politica si economie se fac de multe ori in mod subteran prin presa.
Asadar absenteismul românilor devine un fenomen, la fel ca si cel al multor state occidentale. Diferenta este ca România nu are o traditie a vietii democratice, iar apatia electoratului nu este de bun augur într-o tara în care mulți oameni au nostalgia dictaturii.
Încrederea în liderii politici scade și doar 35 la suta dintre români ar merge la vot daca ar fi alegeri duminica viitoare, potrivit unui sondaj Sociopol.
Un studiu al prezentei la vot pentru perioada 1990-2012 ar putea scoate la iveală o scădere cu aproape 50 la sută a electoratului în cei 22 de ani de tranzitie de la comunism spre democratie.
In 1990 peste 80 la suta dintre români au mers la urne, ceea ce sugera mult optimism pentru oamenii abia ieșiți de sub dictatură.
Anul trecut la alegerile parlamentare din decembrie au votat 41 la suta dintre români, iar interesul lor față de politică și procesele electorale este în scădere.
Entuziasmul anilor 1990 s-a epuizat în conflictele politice nesfîrșite, iar mizele alegerilor pentru românul obișnuit par să se fi terminat odată cu primirea României în Uniunea Europeană.
Până în 2007, când s-a întâmplat acest lucru se mai vorbea încă în România despre votul împotriva „comuniștilor”, a celor care l-au susținut pe Ion Iliescu și care i-au continuat ideile.
Odată depășită teama întoarcerii înapoi, după aderarea la Uniunea Europeana, liderii români nu au fost în stare să lanseze un alt obiectiv național, iar alegerile nu au mai avut o miză reală.
În oglindă, un alt subiect care-i mobilizează pe români este Rusia, numai că mobilizarea este în sens negativ, si din ce in ce mai mica.
Influența Moscovei asupra României nu este bine venită, iar dacă unul dintre politicieni indrazneste să facă o alăturare de acest fel riscă să se prăbușească în sondaje.
Fostul ministru de externe și candidat la prezidențiale din partea socialiștilor în 2009, Mircea Geoană a făcut o vizită secretă la Moscova, despre care s-a aflat destul de repede și care alături de alte greșeli l-au dus la eșec deși avea toate marile trusturi TV de partea lui.
Deci politica românească nu mai are nici un fel de miză pentru români și acesta este probabil principlalul motiv pentru care nu-i mai interesează alegerile.
Urmează apoi nemultumirile cotidiene. De pildă in sondajul Sociopol, care tocmai a fost dat publicității, 67 la suta dintre români consideră că tara merge intr-o directive gresita.
După ce fostul guvern de dreapta a tăiat salariile si pensiile pentru a opri falimentul României in 2010, acum o nouă coalitie de centru-stînga face manevre economice care duc la cresterea preturilor si la pierderea locurilor de muncă.
Altfel spus electoratul a încercat toate soluțiile și nici una nu i se mai pare viabilă, poate doar extremiștii. Din fericire în România, extremiștii nu mai sunt de mult în parlament și dupa fanarea lui Corneliu Vadim Tudor, nu au găsit un nou tribun, care să coaguleze mulțimi.
Absenteismul crește în România direct proporțional cu scandalurile și crizele politice, după doua decenii în care nu s-a construit aproape nimic, dar în urma cărora politicienii profesioniști s-au îmbogățit aproape la același nivel cu magnații occidentali.
Aroganța clasei politice, corupția tot mai evidentă din zona administrației și lipsa oricăror rezultate economice îi deprimă din ce în ce mai mult pe alegători.
Mai mult de jumătate dintre aceștia nu mai au incredere nici în mass-media, intelegind astfel că legăturile dintre politica si economie se fac de multe ori in mod subteran prin presa.
Asadar absenteismul românilor devine un fenomen, la fel ca si cel al multor state occidentale. Diferenta este ca România nu are o traditie a vietii democratice, iar apatia electoratului nu este de bun augur într-o tara în care mulți oameni au nostalgia dictaturii.
