Să fii autoare de detective în patria lui Agatha Christie, şi încă una de succes, iată adevărata provocare! Britanica Rosamund Lupton reuşeşte din prima să dea lovitura – romanul ei de debut, „un thriller gotic excepţional… care ascunde, deopotrivă, o forţă devastatoare” (The Guardian), devine peste noapte best-seller, fiind tradus în peste 25 de limbi, iar de curând şi-n română: Sora, Litera Internaţional, 2012.
„Pentru că îmi lipseşte talentul tău de a folosi tuşe groase, o să-ţi spun povestea punctând cele mai mici detalii”, astfel îşi începe Beatrice relatarea despre lunga căutare – de peste 400 de pagini! – a surorii sale mai mici, Tess, dispărută fără urmă, iar după găsirea trupului neînsufleţit al acesteia într-o toaletă publică părăsită, a ucigaşului ei care-i înscenase „sinuciderea”. Cum se insistă pe versiunea suicidului, mama şi fiica mai mare au acest teribil schimb de replici:
„- Eu cred însă că poliţia se înşeală, mamă. Nu cred că s-a sinucis.
- Ai prefera să fi fost omorâtă?
- Trebuie să ştiu ce s-a întâmplat cu adevărat.”
Se profilează, treptat, şi un posibil scenariu – „A plănuit totul. Mai întâi a scos-o din minţi. A făcut-o să pară nebună, pentru ca toţi să o creadă astfel, apoi a drogat-o înainte de a o omorî” –, dar abia când însăşi Beatrice se pomeneşte în faţa ucigaşului, în aceeaşi toaletă publică dezafectată, supusă la rându-i aceluiaşi tratament, acesta se adevereşte cu asupra de măsură: „…A verificat căluşul şi legăturile de la mâini şi picioare. Mi-a spus că se va întoarce să le desfacă mai târziu, ca să nu dea de bănuit când aveam să fiu găsită.”
Nu voi spune cu ce se încheie cartea, pentru a nu strica efectul de surpriză; reţin însă această replică a lui Bee, pe post de memento mori pentru o fiinţă plină de joie de vivre:
„- Ar trebui să fie aici. Acum. În viaţă. Rezumatul meu în opt cuvinte despre tine”.
2 sept. ’13