Linkuri accesibilitate

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Municipiul Chişinău, întotdeauna, la început de an şcolar, cu cele necesare este pregătit"


Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb
Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb

Șefa direcției educație tineret din capitală în dialog cu Valentina Ursu.


Înainte de noul an școlar, mai mulți reprezentanți ai autorităților locale au criticat noua schemă de finanțare a școlilor, pe motiv că dezavantajează școlile cu puțini copii, din zonele rurale. Introdusă la 1 ianuarie, ea prevede împărțirea alocațiilor bugetare către școli în funcție de numărul elevilor, în medie 6.282 de lei pe cap de elev pe an. Șefa direcției educație tineret din capitală, Tatiana Nagnibeda Tverdohleb i-a spus într-un interviu Valentinei Ursu că la Chișinău această schemă are breșe, dar are și avantaje.

Europa Liberă: Începând cu 2013, toate instituţiile de învăţământ primar şi secundar general au obţinut autonomie financiară, iar statul alocă surse bugetare pentru şcoli după o nouă metodologie. Noua formulă vizează trecerea de la sistemul de finanţare în baza articolelor de cheltuieli la finanţarea per elev. Directorii de şcoli îşi estimează bugetele pe care urmează să le primească pentru următorii 2-3 ani şi, respectiv, întreprind acţiuni de optimizare a cheltuielilor, în caz de necesitate. S-a justificat această nouă formulă?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Este un an mai specific, aveţi dreptate, am trecut la formula de finanţare per elev, respectiv, finanţarea se dă în funcţie de numărul de copii. Am încercat şi noi un know-how, adică au trecut primele şcoli la autonomie în gestionarea finanţelor. Şi atunci când conducătorul vede câţi bani are, el este axat pe utilizarea acestora cât mai eficientă. Deci nu va da banii în dreapta şi în stânga. Optimizări? Vom vedea. Cu părere de rău, la noi la Chişinău, când e vorba de a face optimizări, este foarte evident factorul politic, parcă este direct proporţional, când zicem că e depolitizare şi atât de evidentă este partea cealaltă, politizarea. Fiecare cam îşi caută locuşorul după un membru de partid, după un partid întreg şi atunci încearcă şi-l deranjează. Cum aduci vorba de o schimbare, în vederea unui statut al unei instituţii sau de comasări, sau de reorganizări, imediat intervin alte forţe şi încearcă cumva să argumenteze că nu trebuie aşa, că trebuie altfel.”

Europa Liberă: Pentru că ziceţi şi dumneavoastră că acum per capita vor fi alocate finanţele, aceasta înseamnă că elevului îi vor reveni mai mulţi bani?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Suma aceasta va fi în creştere, pentru că este una mică, comparativ cu toate ţările europene, cu Statele Unite, dar oricum va fi în creştere. Ea este mică pentru cheltuielile cele mai necesare pentru un copil pentru că aici nu sunt incluse foarte, foarte multe articole. Profesorii care au grad didactic: o salarizare mai mare au acei cu un grad mai înalt. Respectiv, ea nu prevede creşterea în funcţie de aceasta. Deci vor suferit, într-o mare măsură, instituţiile care au profesori cu multe cadre didactice. Al doilea moment: nu sunt prevăzute grupele de meditaţii, grupele cu regim semintern. Părinţii doresc şi atunci se vor începe problemele. Acolo unde situaţia permite, acolo unde sunt finanţări, acolo unde vor încerca părinţii să acopere aceste finanţări. Şi iar apare problema banilor de la părinţi, care este una stringentă la nivel de stat.

Dar oricum are şi momente pozitive formula dată, pentru că atunci când directorul şcolii primeşte banii respectivi, în funcţie de numărul copiilor, el se gândeşte la utilitatea spaţiului pe care îl deţine, la eficienţa utilizării acestui spaţiu, ca banii care vin să nu fie daţi pentru cheltuieli de încălzire a pereţilor şi a localurilor libere, dar ca şcoala lui să fie plină cu copii. Şi atunci el se gândeşte ce să facă, ca să vină copiii acolo, că totuşi în Legea învăţământului este scris că părintele are dreptul să-şi aleagă instituţia de învăţământ. Şi noi astăzi avem un şir de instituţii suprasolicitate la care, de exemplu, la înmatriculare în clasa I-a sau în clasa V-a vin câteva sute de copii. Şi avem altele la care vin strict atâţia câţi sunt pe sector sau poate câteodată şi mai puţini şi nu se completează clasele.

Aceasta este problema Chişinăului: instituţii multe, sectoare fiecare are, dar amplitudinea de alegere din partea părinţilor, de asemenea, este mare. Şi se încep problemele: eu vreau anume acolo, de ce nu m-a primit acolo, dar de ce pe celălalt l-a primit şi pe ceilalţi nu? Pentru că avem şi noi regulamente de activitate în domeniul dat, ca să nu fie problema: care vine mai dimineaţă pe acela îl primeşti la şcoală. Fiecare şcoală îşi are sectorul său de şcolarizare şi instituţia este obligată să-l primească întâi pe acel copil care locuieşte în preajma şcolii sau în coastele şcolii şi apoi la locuri vacante pe ceilalţi care doresc, cu excepţia şcolilor care au clase de profil, de sport sau estetică.”

Europa Liberă: În şcolile şi grădiniţele din ţară se atestă un deficit de cadre didactice. În municipiul Chişinău se pare că situaţia nu e atât de gravă. Dar locuri vacante ar mai fi?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Cu părere de bine, cadre didactice avem de ajuns. Avem o mică problemă, să zic, undeva 20% din acestea sunt de vârstă pensionară. Dar aceasta nu înseamnă că ele nu pot activa. Trebuie să activeze.”

Europa Liberă: Dar cad sub incidenţa legii?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Cad sub incidenţa legii. Şi aici conducătorul trebuie să vadă pentru că avem şi situaţii când profesorul încă este în forţă şi face calitate. Avem situaţii şi când nu corespunde şi atunci e clar că trebuie de aplicat legislaţia în vigoare. La momentul actual cadre didactice insuficiente avem la grădiniţă, circa 100-120 de locuri vacante de educatori. Dar la şcoli avem informatică, matematică şi fizică. În rest, cam toate sunt ocupate.”

Europa Liberă: La grădiniţe aveţi mai puţine cadre didactice decât ar trebui pentru că salariul este mic?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„În genere, salariul e mic la şcoli, la bugetari, dacă luăm o sarcină didactică. Dar o mare parte din profesori nu lucrează pe o sarcină, lucrează ceva mai mult. De aceea când vorbim de salariul unui cadru didactic, e clar că iese ceva mai mult, cu toate adaosurile, dar dacă luăm net, strict, este de 2000 de lei.”

Europa Liberă: 80% dintre instituţiile de învăţământ am înţeles că ar fi pregătite, dacă ne referim la reparaţii. E mult? E puţin?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„În genere, municipiul Chişinău, întotdeauna, la început de an şcolar, cu cele necesare este pregătit. Respectiv, până la începutul anului şcolar, vor fi toate instituţiile pregătite.”

Europa Liberă: Doamnă Tverdohleb, în majoritatea instituţiilor de învăţământ, activează asociaţii de părinţi şi de pedagogi sau comitete părinteşti, cum li se mai spune. Din istoricul lor, putem desprinde că au fost create pentru a susţine financiar şcolile şi grădiniţele de copii. Unii însă spun că, în aşa mod, se înrădăcinează fenomenul corupţiei în unităţile de învăţământ. Sunt acestea de folos?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Atâta timp cât ne vom ascunde după deget şi vom zice că avem şcoli europene, noi nici pe departe nu le avem. Pentru că nici baza tehnico-materială pe departe nu corespunde. Dacă astăzi noi am lua baza materială, mobilierul, demult este depăşit, este uzat. De calculatoare nici nu mai vorbesc, nu avem de cele performante şi nu ne permitem să le luăm. Respectiv, fără acest ajutor al părinţilor ne-ar fi foarte greu. Dar vedeţi că nimeni nu-şi ia îndrăzneala să recunoască, nici statul, nici alte organe, că nu asigurăm pe deplin învăţământul. Toată lumea zice că asigurăm la 70-80%, dar asigurarea aceasta mult merge la salariu, 75% merge la salarizare, 10% la alimentare, 7,8% merge la întreţinerea edificiilor şi calculaţi cât rămâne pentru dezvoltare. Noi totuşi astăzi trebuie să punem accent pe dezvoltare sau pe lăsarea lucrurilor aşa cum sunt ele. Noi ne dorim o şcoală performantă, noi ne dorim un profesor calificat, format. Da, mult face factorul acesta subiectiv, adică profesorul să fie format, dar şi condiţiile în jurul lui, atunci când ar trebui să aibă peste tot: o tablă interactivă, un calculator în cabinet, mobilierul să corespundă tuturor cerinţelor. Acestea toate în ansamblu fac aşa o denumire cum este şcoala contemporană.”

Europa Liberă: Şi atunci se mizează şi pe aceste finanţe care vin din partea părinţilor?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Exact. Se fac foarte multe, când calculăm noi de la informaţiile pe care ni le dau şcolile, milioane de lei se cheltuie de la părinţi pentru întreţinerea grădiniţelor şi şcolilor. De ce noi avem aşa o solicitare la anumite grădiniţe şi nu la toate, la anumite şcoli şi nu la toate? Cum credeţi: părinţii se cer acolo unde sunt condiţii sau unde nu sunt condiţii? Dar cine le face? Că asigurarea de la stat merge cam la toate instituţiile aceeaşi.

Anul acesta îi dai la acesta vreo 100.000-200.000 lei la acoperiş, la anul îi dai celuilalt, dar problema nu o rezolvi integral, pentru că noi cârpim. Noi luăm cu bucăţica. Dar, dacă ar fi integral să repari un acoperiş, cum am făcut-o la liceul Puşkin, aceasta costă în jur de 3 mln şi ceva lei, pe când un sector întreg are 3 mln la toate instituţiile. Şi acuma, dacă finanţarea instituţiilor va fi de la Ministerul Finanţelor dată Ministerului Educaţiei şi, respectiv, acesta la primăria municipiului numai după numărul de copii, noi riscăm să ne pomenim într-o situaţie că unde avem profiluri, unde avem succese ale copiilor la dansuri, la coruri frumoase, acestea pot să dispară. Şi atunci, dacă banii respectivi vor fi daţi numai după formulă, primăria, pur şi simplu, nu va avea bani.

Dar părinţii au o mare putere şi o mare pondere în dezvoltarea instituţiilor de învăţământ. Avem multe instituţii unde părinţii chiar purced la schimbarea geamurilor la grupă, la dormitor, la sală. Paralele merg direcţiile de învăţământ cu schimbările acestea, că ne-am pomenit astăzi că majoritatea geamurilor sunt uzate. N-ai câteodată la unele de ce să agăţi o bucată de sticlă. Şi părinţii se implică în foarte multe lucruri. Însă important este ca în acest lucru frumos să nu fie încălcat principiul „totuşi benevol”. Eu întotdeauna zic că şcoala este ca o biserică, biserica cărţii, a cunoştinţelor, unde fiecare vine şi dă cât poate. Unul poate mai mult, eu ştiu cum e la biserici, că are păcate mai multe, altul – mai puţine. Păi la şcoală ar trebui tot aşa: fiecare cât ar putea. Unul nu poate deloc. Şi mai zic eu că astăzi societatea atât e de diferenţiată şi ramificată că unul mănâncă în toată ziua pâine cu unt şi cu icre roşii, altul mănâncă numai pâine cu unt, dar al treilea – numai pâine. Păi atunci toată susţinerea aceasta tot ar trebui să fie diferenţiată.”

Europa Liberă: Lecţia bacalaureatului din acest an a scos în evidenţă iarăşi şi câteva probleme ale sistemului, şi a lăsat să se vadă acest loc pentru îmbunătăţire. Credeţi că totuşi rezultatele BAC-ului au putut să arate care instituţii produc elevi buni şi care instituţii dau note mai pe nemeritat?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Este o lecţie şi fiecare face învăţămintele sale din această lecţie. La consiliile profesorale care vor avea loc la sfârşit de august în toate şcolile cred că managerii adevăraţi vor pune în discuţie rezultatele. La bacalaureat vor vedea care este diferenţa între acele note care au fost puse în registru pe 3 ani de studii şi rezultatele de la BAC, ca să poată face comparaţie. Aceasta este important. Eu nu aş zice că aici e corupţie, că 100-200 de lei nu cred că se încadrează. Cum arătăm şi cum se vede în mass-media, la televizor cu castelele mari care costă milioane, cu alte tranzacţii de milioane. Oricum este ceva care nu ar trebui să fie, dar s-a ajuns, într-adevăr, prea departe. Şi este, în mare măsură, vina şi a profesorilor pentru că vedeţi, noi cu jelea aceasta câteodată: „Ei, dă să-i punem un 5”. Dar 5 este aproape de 4 şi este aproape de 6. Dacă nu ai depus un efort, atunci poţi şi încolo aluneca, şi în partea cealaltă. Al doilea moment: nu este totuşi selectarea aceasta riguroasă de intrare în clasele liceale. Iarăşi este o problemă a noastră. Noi, la Chişinău, de exemplu, avem foarte multe licee, încearcă astăzi şi închide un liceu.”

Europa Liberă: Câte licee sunt?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„84.”

Europa Liberă: E mult pentru Chişinău?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„E mult pentru Chişinău.”

Europa Liberă: Câte ar fi normal să fie?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Dacă anul trecut au fost înmatriculaţi copii, conform regulamentului Ministerului Educaţiei, fără încălcări câte două clase paralele cu completarea lor, atunci – 35. Sau, poate, 40 să fie. Deci în jumătate. Şi, iată, acum în prima sesiune avem numai patru licee care eu completat listele cu clase. Celelalte aşteaptă etapa a doua, care va dura până la 20 august şi, respectiv, nu ştiu dacă vor întruni acele condiţii.”

Europa Liberă: Şi dacă nu întrunesc, ce se întâmplă?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb: „Atunci nu vor avea clasa a 10-a anul acesta. Şi dacă nu o vor mai avea încă un an, riscă să piardă titlul de liceu. Dar eu, ca profesor de ani de zile, zic aşa: mai bine un gimnaziu bun, decât un liceu nu prea bun. Pentru că totuşi la liceu trebuie să fie un concurs, câte 2-3 elevi pentru un loc, că câştige cel mai bun. Liceu nu înseamnă doar că doresc să învăţ, dar trebuie să pot să învăţ. Este vorba despre o programă mult mai complexă, mult mai complicată şi, deci, despre un efort mintal, un efort cognitiv, de asemenea, mult mai mare.”

Europa Liberă: Credeţi că totuşi se merită să fie întocmit acest top al celor mai bune instituţii?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Părintele plecând la o instituţie ar trebui să cunoască tot despre instituţie. Aceasta este democratizare, nu numai că ai venit: asociaţia, aceea, aceea şi celelalte nu prea. Trebuie să ştii a câta este. Noi avem topul acesta după procentul calităţii, după procentul reuşitei şi după procentul de promovare. Este plasat la noi, în darea de seamă a şefei Inspecţiei şcolare. Deodată mă gândeam să nu-l plasez, dar pe de altă parte, de ce nu, dacă aceasta este realitatea. Pentru că ceea ce s-a întâmplat anul acesta la examen nu este numai vina elevilor, nu este numai vina profesorilor, dar este vina tuturor, inclusiv a părinţilor, care nu întotdeauna sunt la curent cu ceea ce este în şcoală, sau nu întotdeauna pun accent pe ceea ce ar trebui. Dar aşa fiind situaţia, fiind plecaţi peste hotare sau nu ştiu unde, vin la sfârşitul anului şi vor „să îngraşe porcul în ajun”, ceea ce, practic, este imposibil.”

Europa Liberă: Vă întrebam, aceste asociaţii de părinţi favorizează în vreun fel corupţia în instituţiile de învăţământ?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Dacă ele activează conform Legii cu privire la asociaţiile obşteşti, atunci – nu. Pentru că în toată lumea există susţinerea de către comunitate, societate a instituţiilor de stat. În toată lumea lucrează Legea sponsorizării. La noi ea nu lucrează. Foarte mulţi părinţi, care au firme, care au posibilităţi financiare, zic că ei ar fi de acord să dea, dar să aibă nişte facilităţi de la stat. Cu părere de rău, aceasta la noi nu este. Statul este în starea care este şi nu prea poate să-şi permită ca cineva să dea într-o instituţie, dar să nu dea în fondul statului, sau acele impozite care sunt. Dacă ar lucra acestea corect, transparent, este clar că eu nu aş vedea o problemă. Problema este acolo unde nu este transparenţă şi unde nu este oficializat. Pentru că noi, la momentul actual, avem informaţie că sunt 27 de asociaţii de părinţi în grădiniţe şi 82 în şcoli. Eu sunt sigură că ele sunt mai multe, pentru că chiar şi atunci când am făcut controale, am intervenit în examinarea diferitelor petiţii, o parte dintre părinţi au zis: „Ce aveţi cu noi? Aceştia sunt banii noştri. Ce vrem aceea facem cu ei. Noi dacă vrem strângem în grupă, dacă nu vrem – nu strângem în grupă. Noi vrem – cumpărăm”. Şi atunci, pe de o parte, ei au dreptate. Păi, dacă voi faceţi aşa, faceţi-o corect. Şi fiţi corecţi unii cu alţii. Colectivul de părinţi trebuie să meargă paralel cu colectivul de elevi. Şi atunci nu trebuie să se răsfrângă negativ asupra elevilor relaţiile acestea de finanţe între părinţi.”

Europa Liberă: Pe cât de mult vă afectează faptul că şcoala se regăseşte pe lista instituţiilor unde există corupţie? Din moment ce se zice că chiar din şcoală ar trebui să se lupte cu acest viciu, să i se explice copilului ce înseamnă dezrădăcinarea acestui flagel.

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Corupţia eu o văd aici din două părţi: cel care dă şi cel care ia. Dacă nu se va da, nu trebuie să se ia. Dacă se cere, atunci ai tot dreptul să te plângi. Şi nu anonim. Chestiile acestea cu anonimatul deja ne scot din programul nostru de activitate. Dacă ştii că a avut loc aşa ceva, ai venit şi ai spus, şi să luptăm împreună, să vedem, căci, iarăşi, sunt diferiţi pedagogi. Fiecare şcoală are, ca şi societatea, trei categorii: foarte buni, buni şi, poate, mai puţini buni. Respectiv şi aceasta este în şcoală, căci aceasta este societatea. Sunt de acord că din clasele primare trebuie de luptat cu aşa flagel cum e copiatul. Pentru că acesta este un fel de furt de cunoştinţe, care nu-ţi aparţin. Tu le-ai furat la moment. Şi atunci tu, când le furi, le iai, imediat te plasezi pe un loc mai jos. Deci, un aspect de demnitate, verticalitate, acesta trebuie educat. Să ştiţi, că în clasele primare nu e prea aşa. Mai departe copii se fac mai şmecheri şi momentele acestea, într-adevăr, ar trebui să fie discutate în clasă, în familie, dacă este cine şi dacă vrea. Dar dacă mergi cu copilaşul pe stradă şi el îţi arată spre cineva şi îţi spune că vrea să fie ca dânsul, uite ce castel are şi cum şi din ce îi are. Dar uite cu tu ai numai una sau alta, şi cum s-ar putea explicat copilului? Dacă îl minţi, el creşte şi-ţi va spune: „Mama, dar tu nu mi-ai spus corect!” Iarăşi este un moment de educaţie. Şi zic: copilul, totuşi, mult timp se află în şcoală, lângă profesor şi, desigur că, influenţa profesorilor trebuie să fie mare. Dar aceasta nu trebuie să fie numai la şcoală. Aceasta trebuie de continuat şi acasă.”

Europa Liberă: În municipiul Chişinău mai sunt copii care rămân în afara şcolii?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Anul trecut am avut şase copii neşcolarizaţi.”

Europa Liberă: Dar abandon şcolar se mai atestă?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Se atestă şi abandon şcolar. Şi, cu părere de rău, avem mai multe cazuri cu copii din familii vulnerabile. Pur şi simplu, nu vor să înveţe în clasele a 7-a, a 8-a, a 9-a câteodată avem. Anul trecut am avut şapte copii în abandon.”

Europa Liberă: Ca aşteptaţi să se întâmple pe parcursul acestui nou an de studii, care va demara la 2 septembrie?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Faptul că nu prea este admitere la liceu, se vede, că a scăzut credibilitatea unor părinţi în a da copiii la liceu. Şi, iată, avem numai patru licee care şi-au completat listele. Eu cred că se vor revizui foarte multe opţiuni ale profesorilor, ale elevilor, că nu se va mai duce el la liceu văzând că are în diploma de nouă clase certificatul cu nota cinci sau şase, o să zică că n-o să pot lua bacalaureatul. Aştept o conlucrare cu Ministerul Educaţiei, avem foarte multe acte normative care sunt învechite, care trebuie actualitate.”

Europa Liberă: Un Cod al educaţiei nou?

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb:
„Codul de educaţie deja parcă este o utopie, s-a transformat, în genere nu ştie nimic. La noi peste tot se zice: transparenţă, claritate. Nimeni nu ştie unde este Codul. Ce a rămas din acea primă variantă, când am lucrat. Eu am impresia că el trebuie revizuit în totalitate. Aştept o responsabilizare a colegilor mei, a profesorilor, un accent pe calitate în procesul de predare, să ţină minte una că copilul nu este un vacuum care trebuie umplut cu tot ce cunoaştem noi. Noi suntem responsabili de o disciplină, dar el nu poate să se umple cu ceea ce dorim noi, pentru că fiecare profesor ţine la disciplina sa, şi asta nu e rău, asta e foarte bine, dar trebuie să selectăm ce îi dăm copilului, ce-i trebuie lui pentru viaţă, ce o să ţină minte el. Eu până acum ţin minte ecuaţiile de egalare la chimie, cuburile pătratelor, pătratele, multe alte. La ce-mi trebuie mie acestea? Aşteptăm o reevaluare a programelor de studiu. La început va fi greu, cu manuale, curricule, planuri de învăţământ. Totuşi îl avem foarte mult, foarte mare. Copii avem foarte buni. Iată, la olimpiade internaţionale, din Chişinău, 31 de copii au luat aur, bronz, argint. Noi avem 77 de mii de copii. Deci ne axăm pe un număr mai mic sau ne axăm pe marea majoritate? Aşa cum o face Finlanda, cu un sistem educaţional performant. La ei nu sunt lucrul cu copiii dotaţi şi nedotaţi. La ei toţi copiii sunt dotaţi. Şi e clar că, dacă e dotat în ceva, e nedotat în altceva, dar nimeni nu spune lucrul acesta. El este copil şi se lucrează cu fiecare. Aşteptările sunt mari, dar totul depinde de noi, de fiecare în parte. Dacă nu vor fi fluctuaţiile acesta mari de conducători, de multe altele, poate şi vom merge într-o consecutivitate, într-o coerenţă. Dar dacă vom schimba şi vom începe de la varianta zero, ca şi cu problema Transnistriei, în permanenţă, nu ştiu unde vom ajunge.”
XS
SM
MD
LG