Linkuri accesibilitate

Aceeaşi obsesie: de la divă la instalator


De la diva fermecătoare la instalatorul mahmur, toți jinduiesc să se căpătuiască, să adune lucruri, să facă mulţi bani...



O obsesie devoratoare îi uneşte pe mai toţi indivizii rătăciţi în deşertul tranziţiei moldoveneşti. Nu e vorba, fireşte, de dorinţa de a făuri viitorul luminos al patriei. Făurirea ţării e doar un laitmotiv din discursurile demagogice ale politicienilor şi cinovnicilor autohtoni.

MaI toţi, de la diva fermecătoare la instalatorul mahmur, jinduiesc să se căpătuiască, să adune lucruri, să facă mulţi bani. Şi nu ar fi deloc blamabilă dorinţa asta firească, arzătoare, dacă ar mai exista ceva... Dar nu mai există parcă nimic.

Deunăzi, m-am întîlnit cu un vechi amic. Şi ne-am dus la o cafenea să depănăm amintiri. De cum ne-am aşezat la o masă, amicul a început să-mi descrie recenta lui odihnă în Turcia. Omul mi-a povestit totul cu lux de amănunte: cîte stele avea hotelul, ce mînca în restaurant, cum era amenajată camera, ce a văzut pe plajă, cît l-a costat sejurul, şi, fireşte, mi-a lămurit de ce suma cheltuită de el acolo e o chestie foarte avantajoasă în raport cu sumele irosite în alte staţiuni balneare.

Într-un tîrziu, l-am întrebat cum trăieşte el şi ce visuri mai are. Şi vechiul amic mi-a vorbit cu însufleţire despre casa pe care şi-a înălţat-o, despre maşina cumpărată în Germania, despre bani şi lucruri, bani şi lucruri, bani şi lucruri... N-am mai apucat să vorbim despre colegii cu care am învăţat, nu am făcut incursiuni în copilărie şi adolescenţă. La un moment dat, m-am plictisit şi am început să casc. Apoi am plecat, fără să-i cer un număr de telefon.

Totul se reduce la bani şi la lucruri în spaţiul tranziţiei moldoveneşti. Te uiţi în jur şi vezi un peisaj arid. Nu maI există nimic în afară de case-maşini-plaje exotice. Despre asta discutăm la nunţi, cumetrii şi înmormîntări. Despre asta discutăm la o bere cu prietenii. Cum să aduni bani şi să cumperi cutare lucru? Repet, chestia asta ar fi fost minunată, dacă mai era ceva... Se pare însă că nimic nu a mai rămas. Valorile, principiile, bunul-simţ, altruismul, apartenenţa la o comunitate s-au dus toate pe apa sîmbetei.

E adevărat că îi mai ajutăm încă pe cei care ne sînt rude. Dar o facem mai mult din obligaţie. Şi pe cumătru îl ajutăm ca să ne ajute şi el pe noi cîndva. Dincolo de familie nu ne interesează însă nimic. Toate idealurile sînt baloane de săpun! Există un singur ideal: să supravieţuieşti tranziţiei într-o casă spaţioasă, să-ţi iei o maşină, să vezi alte ţări, să mănînci bine şi mult, să aduni bani şi lucruri...
XS
SM
MD
LG