Enciclopedia antisemitismului

Istoricul Wolfgang Benz, director pensionat al Centrului pentru Studiul Antisemitismului din cadrul Universităţii Tehnice din Berlin, este iniţiatorul unui amplu proiect dedicat documentării ştiinţifice a diverselor forme şi tendinţe de manifestare a anti-iudaismului.

Acest proiect ambiţios s-a materializat pînă-n prezent în 6 volume apărute sub titlul generic: „Handbuch des Antisemitismus” - „Lexiconul antisemitismului”, subintitulat: „Duşmănirea evreilor de-a lungul istoriei şi în prezent”. Ultimul volum urmează să apară anul viitor.

Primul volum s-a ocupat de forme ale antisemitismului în diferite ţări şi regiuni; volumul 2 de persoane; volumul 3 de terminologie, teorii şi ideologii; volumul 4 de evenimente, decrete şi controverse, volumul 5 de organizaţii, instituţii şi mişcări. Volumul 6, apărut acum, se concentrează asupra unor publicaţii, reviste, ziare, edituri, cărţi, tratate şi studii, cuprinzînd, deci, diverse tipărituri din secolul 15 pînă-n prezent. Ultimul volum va fi dedicat formelor de antisemitism exprimate în cinematografie, teatru, literatură şi artă.
La realizarea volumului 6 au participat 152 de autori care au redactat cele 450 de articole.

Pe lîngă o serie de publicaţii antisemite, de notorietate internaţională, ca „Protocoalele Înţelepţilor Sionului” (din 1903), revista „Der Stürmer”, editată între anii 1923 şi 1945 de huliganul rasist Julius Streicher, condamnat, după război, de tribunalul de la Nürnberg (revistă ce în anii 1930 avea un pandant omonim la Timişoara, scos de scriitorul antisemit Karl von Möller) sau scrierile lui Houston Stewart Chamberlain (ginerele compozitorului Richard Wagner), volumul 6 prezintă şi analizează şi o serie de scrieri şi publicaţii din spaţiul lingvistic românesc.

Înainte de toate, „biblia” extremiştilor de dreapta concepută de Corneliu Zelea Codreanu sub titlul „Pentru Legionari”, comparată cu scrierea lui Hitler, „Mein Kampf”.

Dintre revistele care pînă-n 1944 au jucat un rol covîrşitor în răspîndirea nocivă a propagandei antisemite, prezentate în volumul 6 al Lexiconului, se află „Cuvântul” (printre colaboratorii ziarului se afla teoreticianul-filozof al legionarismului de nuanţă intelectuală, Nae Ionescu), „Gândirea” sub conducerea lui Nichifor Cainic (teolog şi profesor la Chişinău, autorul teoriei fascistoide despre statul etnocratic), „Neamul Românesc” şi „Semănătorul” (al istoricului naţionalist Nicolae Iorga).

Cea mai radicală publicaţie antisemită însă a fost „Porunca Vremii”, editată de Ilie Rădulescu. Gazeta a apărut între anii 1932 şi 1944 şi imita stilul practicat de revista germană a lui Julius Streicher, „Der Stürmer”. Din această galerie nu lipseşte nici „România Mare”, revistă extremist-revizionistă de tristă faimă, apărută imediat după revoluţie, în mai 1990, considerată organ principal al partidului omonim.

Dintre cărţile scrise de autori români, prezentate în lexicon, amintim, în încheire, doar „Schimbarea la faţă a României” publicată de Emil Cioran în 1936.

Cele şapte volume ale dicţionarului vor constitui o frescă enciclopedică a unui fenomen care, de-a lungul istoriei s-a manifestat sub diverse forme, unele mai radicale, altele mai puţin radicale, culminînd în hecatomba provocată de nazişti şi de aliaţii lor, printre care s-a aflat şi Ion Antonescu, elogiat şi eroizat de istorici naţionalişti, amintiţi în volumul precedent.

Handbuch des Antisemitismus. Judenfeindschaft in Geschichte und Gegenwart, Publikationen, Bd. 6, herausgegeben von Wolfgang Benz, De Gruyter Saur, Berlin/Boston, 2013, 816 p.