S-a întâmplat, zilele acestea, să mă izbesc cu fruntea de... CEVA (nu de CINEVA), aşa încât a avut de suferit nu doar pielea, alegându-mă cu nişte semne uşor... neplăcute, dar şi cu, aparent, o uşoară comoţie, care, din întâmplare (ce miraculoasă şi nebănuită este forţa ÎNTÂMPLĂRII!), a coincis cu zilele când, din... întâmplare, scotocind prin vrafurile mele de cărţi după una rătăcită, am dat peste „PARMENIDE” de Martin Heidegger şi m-am apucat să-l recitesc...
Dar despre Heidegger am să spun mai la sfârşit.
Acum despre ce efect a avut acea... comoţie.
Mă ridic, vreau să stau drept şi... văd că mă clatin.
Echilibrul. Mi-am pierdut echilibrul. Mă ameţeşte.
Mă aşez. Stau cât stau, mă ridic iar, vreau să stau drept -nu merge.
Mă aşez iar... Şi atunci îmi sună în auz cuvântul: MĂ SMINTESC!
Stop! Dar ce înseamnă a te SMINTI, dacă nu a-ţi ieşi din MINŢI? Ca să vezi ce minunată este limba! Ce minunate cuivintele! Adaogi la început un singur sunet şi din ceea ce este mai de preţ la om: MINTE, apare: S MINTE(ALĂ)!
Iar eu, ca un scotocitor prin cuvinte, ce sunt, ca să le aflu dedesubturile, cum ar fi sensurile, nuanţele, dar şi etimologiile, care vin să ne dezvăluie viaţa lor în istorie (da, au şi cuvintele viaţa lor, ca şi oamenii şi... popoarele!), imediat îmi zic, că treaba asta cu sminteala de la străbunica latina ni se trage: ex mentem, sau ceva pe... aproape.
Simplu de ... Am ajuns să ortografiez cuvântul D E T O T şi m-am împotmolit! De ce? Cum se scrie corect: DETOT? Sau: DE TOT? Fug la Marele dicţionar ortografic... şi văd că... lipseşte. De ce? Habar nu am. Hai să văd ce stipulează MDOLR la DELOC? Da, într-un cuvânt! Ca să vezi ce părtinitoare pot fi şi dicţionarele! Nu doar partidele ... politice...
Bun. Las divagaţiile mele privind ortografia română pentru altă dată şi revin la... Heidegger. De la primele pagini ale acestei cărţi, textul căreia are la bază o prelegere ţinută la Universitatea din Freiburg im Breisgau în 1942-1943 (auziţi? pe când războiul se rostogolea spre ţara lui, domnul filozof se ocupa de... presocraticul Parmenide!) ne anunţă că, spre a putea să exprime ideea sa a format un cuvânt nou, inexistent în germană: ENTBERGEN (A DEZ-ASCUNDE). Ca unul care cunosc întrucâtva această limbă, imediat mă lansez în a scotoci şi aici. Ha, zic, mare lucru să inventezi un nou cuvânt în nemţeşte, când ai la dispoziţie atâtea rădăcini autohtone şi o capacitate de formare-generare a vocabulelor miraculoasă! Dar, stai, bădie, că nu-i chiar aşa. Bergen în germană înseamnă: a ascunde, a salva... Dar radicalul BERG înseamnă: munte! Măi să fie! De la MUNTE la a ASCUNDE!
Ce deştepţi sunt nemţii! Ei se ascundeau în munţi, iar noi în... CODRI!
Dar lasă că şi noi nu suntem mai proşti!
Ziceam de MINTE. Dar de ce nu vă gândiţi că tot de la MINTE se trage şi vocabula: A MINŢI? Adică a spune MINCIUNI! Apropo: eu cred că voroava MINCIUNĂ o fi avut cândva, în negura vremurilor, forma MINTECIUNĂ! Pe urmă s-a mai restrâns, cu un termen lingvistic: s-a contras...
Revin la Heidegger. Cum se zice în gemană la: MINTE? Nu-mi amintesc. Fug la Dicţionar. Citesc: VERSTAND. Bun. VER este o prepoziţie. Iar STAND nu e decât derivatul de la STEHEN. A STA. Clar. Da, dar alături de VERSTAND mai citesc şi sinonimul VERNUFT. De unde provine acest cuvânt? Caut, caut, nu găsesc. Fug la marele Dicţionar ... Iar nu găsesc! Mă boldesc, or, cum ar zice, amicul Iulian Ciocan: BOLOVĂNESC ochii şi... după o viaţă de om, în care ştiam că acest cuvânt sună ca VERNUFT, văd că am memorizat greşit de la bun început: nu e VERNUFT, ci VERNUNFT! Hai că-i bună! Să te dezmeticeşti abia după atâtea zeci de ani!?
Iar VERNUNFT de la ce rădăcină ar fi să provină?
Fug la VORTER UND VENDUNGEN, VORTERBUCH ZUM DEUTSCHEN SPRACHGEBRAUCH, Dicţionar pe care îl am cadou de la veneratul meu profesor Vasile Coroban, caut, dar acolo nu figurează etimologiile. Şi atunci ce mă fac? Până voi intra în posesia unui Dicţionar etimologic al limbii germane, deduc eu însumi etimologia: NUN, care înseamnă ACUM...
Dar de ce adăogat: FT? Cine-mi spune?
4 august 2013
P.S. Iată, dar, şi poanta: lucrând la acest textuleţ, pare să mi se fi restabilit ... echilibrul! Adică, tot e bună la ceva aventura rătăcirii printre cuvinte!