Pe vremuri era mai simplu şi aveai parte de mai multă linişte sufletească. Pentru că în grădina vecinul tău păşteau caprele. Acum acolo tronează un ditamai jeep şi lucrurile se complică pentru tine.
Cum şi în ce chip a reuşit vecinul să-şi cumpere un jeep? Tu munceşti cu acribie, îţi cîştigi pîinea cu sudoarea frunţii şi cu mare greu ţi-ai luat o maşină modestă la mîna a doua, pe cînd vecinul, care nu e deloc un mare gospodar, se laudă acum cu o maşină luxoasă.
Performanţa lui, pe care o etalează cu ostentaţie, te indispune, te descumpăneşte, te irită. E un soi de nedreptate asta care te împiedică să dormi liniştit. Mereu te gîndeşti la jeepul vecinului şi, după multe reflecţii, realizezi că acest vecin nu putea să-şi cumpere bolidul cu banii pe care îi cîştigă. Tu ştii bine că în Moldova se fură ca-n codru. Ziarele scriu mereu despre castelele faraonice şi maşinile luxoase ale unor conducători care nu se ştie cum au fost făurite/cumpărate. Prin urmare, vecinul face parte şi el din această castă a şmecherilor şi escrocilor. Să-i crape jeepul! Din cauza unor asemenea indivizi ţara se prăpădeşte!
Dar şi mai tulburător e gîndul că tu nu ai un jeep asemănător. Păi, asta e o imensă lacună. Ea trebuie urgent reparată. Trebuie şi tu să fii „în rînd cu lumea”, să ai jeepul tău. Nu că ţi-ar fi indispensabil, dar cum să te laşi umilit de vecin? De ce acesta trebuie să se simtă superior în raport cu tine?
Şi te gîndeşti zile şi nopţi cum să aduni fabuloasa sumă. Trec luni şi ani de zile, iar tu ai un singur ţel: cumpărarea jeep-ului. Dar în ciuda tuturor eforturilor n-o poţi acumula. Şi vine o zi a revelaţiei cînd înţelegi că nu vei avea jeepul niciodată.
Însă o mică bucurie ţi se strecoară totuşi în suflet şi-ţi diluează suferinţa: între timp jeepul vecinului s-a învechit şi nu mai este trendy! De fapt, dacă stai să te gîndeşti mai bine, jeepul acela e o rablă dizgraţioasă! Numai un nătăfleţ putea să dea pe el un morman de bani! Ha-ha!
