Monumentul în memoria victimelor deportărilor staliniste a fost instalat în scuarul Gării Feroviare, vinerea trecută. Primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă, a spus că monumentul va fi inaugurat la finele lunii august. Până atunci urmează a fi definitivate lucrările de placare a soclului şi amenajare a scuarului gării. Un reportaj de la faţa locului de la Alla Ceapai:
În scuarul Gării Feroviare la ora amiezii lucrările de amenajare a terenului erau în toi, în pofida zăpuşelii greu de suportat. Cei câţiva muncitori trebăluiau în havuzul, amplasat în spatele monumentului ce prinde contur. După ce a fot lăsat de izbelişte mai bine de un deceniu, havuzul renovat din temelie urmează a fi inaugurat odată cu monumentul. Numit „Trenul durerii”, monumentul reprezintă o coloană de figuri omeneşti care se transformă treptat în piese şi roţi de tren. Deocamdată, sculptura este acoperită cu folie de protecţie, iar postamentul urmează sa fie placat. Deşi a fost pe larg mediatizat, mai mulţi trecători cu care am reuşit să stau de vorbă mi-au spus că nu ştiu prea multe despre acest monument.
„La televizor am văzut când domnul Dorin Chirtoacă vorbea despre acest monument, ceva legat de comunism, dar nu ştiu exact.”
Europa Liberă: Ştiţi ceva despre acest monument?
„Acest monument a fost pus în memoria celor deportaţi în Siberia.”
Europa Liberă: Ştiţi de ce anume în scuarul Gării Feroviare a fost plasat acest monument?
„Pentru că o să fie ca un punct turistic, aici vin trenurile din Rusia, România.”
„Nu ştiu de ce aici, dar e un loc bine ales.”
Europa Liberă: De fapt din acest loc deportaţii erau urcaţi în trenuri şi duşi în Siberia.
„Iată asta nu am ştiut, dar îmi place.”
Europa Liberă: Ce e redat în acest monument?
„Nu înţeleg prea bine. Văd nişte oameni supuşi cu cruci în spate.”
„O mulţime de oameni pusă la un loc şi făcută una cu pământul.”
Europa Liberă: Corespunde cu realitatea vremurilor de atunci?
„Sigur că da, redă suferinţa strămoşilor noştri.”
„Nu aş zice că exprimă pe deplin evenimentele de atunci, când au fost deportările, foametea.”
„Se zice că el e făcut în forma unui tren. Într-adevăr deportaţii erau duşi atunci cu trenul în Siberia, dar nici aşa grămădiţi. Cumva altfel trebuia făcut.”
„O lucrare care ai privit-o zece secunde şi ai înţeles - tot nu este o lucrare bună”, a spus recent sculptorul Iurie Platon, autorul monumentului.
„Prima dată macheta era că oamenii intrau din coada trenului şi ieşeau din partea cealaltă roţile de tren şi multe detalii. Dar nu a fost chiar aşa. noi am supravieţuit, noi am rezistat, noi am luptat cu genocidul comunist şi ne-am reîntors acasă. Monumentul astăzi răspunde evenimentelor care s-au produs, fiindcă oamenii sunt încă vii, ei s-au reîntors acasă. Acolo stă un bărbat cu soţia care ţine un copil în braţe şi copiii pe lângă părinţi. Asta e realitatea.”
Şi direcţia de amplasare a monumentului i-a cam nemulţumit pe deportaţi, spune Valentina Sturza:
„Eu i-am spus domnului primar că postamentul trebuia să fie instalat paralel cu calea ferată, pentru că noi nu am fost duşi în România, în direcţia în care se îndreaptă acest monument, ci am fost duşi în Siberia. Trenul acesta trebuia să fie îndreptat spre răsărit, încolo, unde într-adevăr am fost duşi. Dacă era amplasat paralel cu calea ferată se vedea clar tot monumentul şi pentru cei care vin din gară şi pentru cei care vin din oraş, şi avea să aibă cu totul alt aspect.”
