Ministrul moldovean al apărării Vitalie Marinuţa a intrat în ultimul timp în atenţia presei şi a colegilor politicieni prin câteva declarații care au stârnit vâlvă şi controversă. Luna trecută a declarat, citat de presa de la Chișinău, că armata naţională ar putea face faţă unui potenţial atac din partea separatiştilor transnistreni. Declaraţia fusese făcută în cadrul unui interviu cu postul de radio Chişinău. În acelaşi interviu, ministrul apărării avertiza că Moldova s-ar putea aştepta în această perioada la mai multe provocări din partea autorităţilor din regiunea transnistreană. Opoziţia comunistă a cerut demisia ministrului la începutul acestei luni, considerându-l răspunzător de ceea ce comuniștii au numit muşamalizarea cazului militarului găsit spânzurat la Bulboaca. Ministrul Marinuţa şi-a păstrat portofoliul în guvernul Iurie Leancă şi presa de la Chișinău îl citează acum cu declaraţia că nu va permite elicopterelor ruseşti să fie amplasate în regiunea transnistreană, deşi, cum se ştie, Chişinăul nu poate controla de facto activitatea din partea cealaltă a Nistrului. Valentina Ursu a stat de vorbă , în studioul nostru de la Chişinău cu ministrul Marinuţa despre cât de greu sau de uşor este să menţii securitatea militară într-o zona de conflict îngheţat. Mai ales într-o vară toridă…
Europa Liberă: Cât de multă încredere are astăzi cetăţeanul în securitatea statului? E asigurată această securitate, din moment ce există conflictul îngheţat cu Transnistria?
Vitalie Marinuţa: „Problemele ce ţin de securitatea Republicii Moldova – consider că întrebarea ar trebui să o adresăm, în primul rând, cetăţeanului, de făcut un sondaj, de văzut care este atitudinea cetăţeanului faţă de conflictul transnistrean, faţă de problemele de securitate, faţă de armată. Fiindcă în spaţiul public, tot mai mult şi mai mult se discută despre tensiunea care ar putea fi provocată în Zona de Securitate.”
Europa Liberă: Dar aceste provocări cum trebuie să fie interpretate? Vă întreb pe dumneavoastră, în calitate de ministru al Apărării, pentru că în forţele de menţinere a păcii sunt incluşi şi ostaşii Armatei Naţionale.
Vitalie Marinuţa: „Într-adevăr, noi suntem o parte componentă a aşa-numitelor forţe de menţinere a păcii...”
Europa Liberă: De ce „aşa-numite”?
Vitalie Marinuţa: „Eu permanent le numesc „aşa-numite forţe de menţinere a păcii”, fiindcă, de obicei, între două părţi beligerante se introduce o a treia forţă care nu are niciun interes în conflictul care s-a produs.”
Europa Liberă: A treia forţă fiind?
Vitalie Marinuţa: „O a treia forţă este, de obicei, sub egida Naţiunilor Unite sau a altor structuri internaţionale. La momentul actual, dacă ne uităm la operaţiunea aşa-numită de menţinere a păcii din Zona de Securitate, în componenţa ei intră atât reprezentanţi ai organelor constituţionale ale Republicii Moldova, reprezentanţii organelor secesioniste din raioanele de est ale Republicii Moldova şi partea rusă. Adică este o misiune pe care eu personal nu o pot numi clasică de menţinere a păcii. Chiar ieri, au fost marcaţi acei 21 de ani de la introducerea forţelor de pacificatori în Zona de Securitate. Practic noi, în ultimii 21 de ani, conflicte nu am avut majore. Forţele aşa-numite de menţinere a păcii au avut cu totul alt scop aici. Şi iarăşi intru în zona riscantă pentru mine, ca ministru al Apărării, ca politician în discuţii, eu totuşi consider că noi trebuie să găsim acea putere diplomatică necesară, la nivel naţional, la nivel internaţional, regional, ca să convingem că forţele de menţinere a păcii în Zona de Securitate nu mai sunt necesare. Şi urmăm programul de guvernare, cum e scris: dacă vom avea nevoie de observatori, să fie observatori civili, cu statut internaţional, astfel încât să nu avem prezenţa forţelor militare în Zona de Securitate din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Autorităţile Republicii Moldova insistă pe transformarea acestui contingent al forţelor de menţinere a păcii într-o misiune civilă. Cu înverşunare totuşi se opun autorităţile de la Tiraspol care sunt susţinute de către reprezentanţii Kremlinului. Şi atunci e foarte greu să fie găsit acest compromis?
Vitalie Marinuţa: „Într-adevăr, în ceea ce ţine de reglementarea conflictului transnistrean, în special, în problemele, apărare, de ordine publică, se discută în cadrul Comisiei Unificate de Control şi în cadrul Comisiei Militare. Dar deciziile se adoptă doar prin consens. Din aceste considerente, în ultimele 6 săptămâni, practic a fost blocată activitatea Comisiei Unificate de Control şi noi trebuie, cu mai multă insistenţă, să încercăm să convingem comunitatea internaţională, cât şi participanţii din cadrul negocierilor în formatul „5+2” să fie schimbat formatul misiunii. Fără doar şi poate, este vital pentru conducerea separatistă de la Tiraspol să păstreze aşa-numitele forţe de menţinere a păcii, fiindcă asigură practic capacitatea de dezvoltare, de existenţă a acestui regim. Aşa a fost din ’92 până acuma şi cred că aşa se mizează să fie şi mai departe.”
Europa Liberă: Deci până la oferirea unui statut politic, juridic pentru regiunea transnistreană, e greu de presupus că contingentul acestor pacificatori ar putea să îşi schimbe statutul?
Vitalie Marinuţa: „La momentul actual, noi facem tot posibilul, în cadrul guvernului Republicii Moldova, ca mesajul nostru să fie auzit. Şi promovăm ideea de schimb al formatului pacificatorilor în Zona de Securitate. Totodată, vedem care este retorica din altă parte. Şi nu cred că, în viitorul apropiat, vom reuşi totuşi să avem o misiune civilă de menţinere a păcii. Deşi misiunea de menţinere a păcii, dacă şi a fost vreodată, a acestui contingent trilateral, pe malul Nistrului, ea demult a fost îndeplinită.”
Europa Liberă: S-a adeverit sau nu această ştire precum că Federaţia Rusă intenţionează să doteze contingentul de pacificatori aflaţi în Zona de Securitate?
Vitalie Marinuţa: „Vorbim despre helicoptere? Ministerul Apărării nu...”
Europa Liberă: Despre faptul că Moscova ar putea să aducă mai multe helicoptere în regiunea transnistreană. Moscova v-a înştiinţat despre aceasta?
Vitalie Marinuţa: „La momentul actual, nu avem niciun fel de înştiinţări, niciun fel de discuţii la subiectul dat. Noi trebuie să ne axăm mai mult pe implementarea acţiunilor de construire a încrederii între maluri. Dar nu de menţinere şi ridicare a capacităţii de luptă, a capacităţii militare în Zona de Securitate. Noi am pledat pentru demilitarizarea acestei Zone. Noi am iniţiat scoaterea armamentului greu din Zona de Securitate. Sunt unele înţelegeri tripartite de a scoate şi tehnica blindată din Zona de Securitate. Atât noi, cât şi organele neconstituţionale de la Tiraspol am îndeplinit aceste prevederi. Rămâne ca şi Federaţia Rusă să scoată TAB-urile, maşinile blindate de la posturile de menţinere a păcii. În aşa mod, urmează să construim relaţii mai bune şi, totodată, să asigurăm un garant cetăţenilor care trăiesc în Zona de Securitate, pe ambele maluri ale Nistrului, că vor avea un viitor mai liniştit.”
Europa Liberă: Ar putea să ajungă tehnica militară în Zona de Securitate fără acceptul Chişinăului?
Vitalie Marinuţa: „Nu cred că este posibil. Dacă ne uităm la toate prevederile legale care vizează atât statutul forţelor Federaţiei Ruse pe teritoriul Republicii Moldova, cât şi legislaţia internaţională, acest lucru este imposibil. Totodată, pentru a introduce în Zona de Securitate armament adăugător din Federaţia Rusă, ar fi nevoie şi de acceptul de tranzit al Ucrainei. Deţinând preşedinţia OSCE-ului, nu cred că Ucraina va permite acest lucru. De aceea, eu sunt ferm convins că, la subiectele date, chiar dacă va fi o intenţie reală a Ministrului Apărării al Federaţiei Ruse, vor fi negocieri foarte dure. Guvernul Republicii Moldova şi-a exprimat, nu o singură dată, poziţia în privinţa demilitarizării regiunii transnistrene şi, în special, a Zonei de Securitate.”
Europa Liberă: Domnule Marinuţa, dumneavoastră aţi purtat discuţii cu reprezentanţii Ministerului Apărării din Federaţia Rusă.
Vitalie Marinuţa: „Da, am avut chiar şi o întâlnire cu ministrul Apărării, cu generalul Şoigu.”
Europa Liberă: Abordaţi aceste subiecte?
Vitalie Marinuţa: „A fost o primă întâlnire, la finele lunii mai, la care am pus în discuţie mai multe probleme, inclusiv problema TAB-urilor, s-a abordat şi problema redeschiderii aeroportului de la Tiraspol. Am menţionat poziţia Chişinăului la subiectul dat, că Moldova nu acceptă. Rămâne să discutăm şi pe viitor. Îmi pare bine că noi, după o pauză de foarte mulţi ani, am avut o primă întâlnire cu omologul din Federaţia Rusă şi sper foarte mult să existe o discuţie constructivă pe viitor.”
Europa Liberă: Dar ce ar însemna o deschidere a Moscovei pentru a soluţiona aceste probleme sensibile?
Vitalie Marinuţa: „Nu ştiu dacă este o deschidere la momentul actual. Dar este o posibilitatea de a începe discuţia. Eu sunt persoana care consider că niciodată nu trebuie să ne ridicăm de la masa de negocieri, de la masa de dialog până nu avem un rezultat pozitiv. De aceea cred că există doar un început al discuţiilor care ar putea să aducă beneficii, în special, cetăţenilor Republicii Moldova. Şi eu personal voi face tot posibilul să continuăm aceste discuţii, să reprezint Ministerul Apărării şi guvernul Republicii Moldova ca un partener credibil, dar, totodată, un partener care se stimează pe sine şi interesele sale.”
Europa Liberă: Armata Republici Moldova poartă anumite discuţii cu reprezentanţii autorităţilor de la Tiraspol pe probleme militare?
Vitalie Marinuţa: „Practic nu avem nicio discuţie cu autorităţile neconstituţionale de la Tiraspol, nu avem niciun fel de contacte, nici la nivel oficial, nici la nivel personal.”
Europa Liberă: Despre dotarea lor militară cunoaşteţi doar de la cei străini?
Vitalie Marinuţa: „Noi cunoaştem din sursele noastre ceea ce ne trebuie să cunoaştem. Practic, contactul are loc numai în cadrul aşa-numitei misiuni de menţinere a păcii. Chiar şi în cadrul mecanismelor de negocieri, practic nu funcţionează, cu părere de rău, grupul de lucru ce ţine de apărare, de domeniul militar. Ar trebui să ne întâlnim, să discutăm. Sunt unele momente pe care am putea să le soluţionăm chiar şi între noi.”
Europa Liberă: Înţeleg eu că, dacă se elaborează un proiect de statut, doar atunci aţi putea să iniţiaţi aceste discuţii? Pentru că se vorbeşte că armata ar trebui să fie una, dacă se reunifică Republica Moldova.
Vitalie Marinuţa: „Depinde de statutul care va fi acordat, de deciziile politice.”
Europa Liberă: Dar, indiferent de statut, va fi o armată.
Vitalie Marinuţa: „Corect. Depinde de deciziile politice care vor fi luate de către conducerea de vârf a Republicii Moldova. Militarilor le va rămâne doar să îndeplinească acele indicaţii care vor fi date de către aleşii poporului. Sunt sigur că am putea să discutăm deja, până la acordarea unui statut special, altul decât cel de acuma, acordat, prin legislaţie. Dar nu este voinţă din partea stângă a Nistrului, din partea organelor secesioniste de la Tiraspol de a discuta, de a negocia, măcar să vedem ce probleme sunt. Noi suntem deschişi. Şi, nu o dată am invitat reprezentanţii de pe malul stâng al Nistrului chiar şi la aplicaţiile militare pe care le-am desfăşurat anul trecut. Însă nu au participat, ei au considerat că nu trebuie să vină. Vom face în continuare tot posibilul ca să găsim modalităţi de a soluţiona, pe cale paşnică, toate problemele existente.”
Europa Liberă: Cum vă explicaţi insistenţa Tiraspolului de a avea acest aeroport la Tiraspol?
Vitalie Marinuţa: „Este un aerodrom militar. Nu am explicaţie, fiindcă este închis de mai mult de un deceniu, nu a fost niciodată folosit. Şi nu cred că există necesitate, la momentul actual, de a avea un aerodrom în Tiraspol. Este aeroportul Chişinău, la doar 60 de km de la Tiraspol. Şi poate să acopere toate necesităţile regiunii centrale a Republicii Moldova, inclusiv ale Tiraspolului. Totodată, şi problemele contingentului Federaţiei Ruse pot fi rezolvate folosindu-se aeroportul Chişinău sau calea terestră, calea ferată, autocarele, aşa cum am lucrat şi până acuma.”
Europa Liberă: Aţi calculat vreodată cam câţi bani se cheltuiesc pe aceste forţe de menţinere a păcii în Zona de Securitate?
Vitalie Marinuţa: „Nu sunt pregătit să prezint o cifră concretă, dar este o bună parte a bugetului Armatei Naţionale. Fiindcă, deşi este o misiune de pacificare, noi o considerăm ca misiune de luptă, adică noi suntem mereu 24/24 ore acolo, la datorie, ceea e implică şi salarii mai mari, şi plată pentru deplasări, şi menţinerea tehnicii şi a armamentului.”
Europa Liberă: Şi luând în calcul faptul că sunt 3 părţi, şi Rusia cheltuie, şi Tiraspolul cheltuie, şi Chişinăul cheltuie.
Vitalie Marinuţa: „Sunt de acord. Dar şi cheltuielile sunt diferite. Într-adevăr este important că sunt bani...”
Europa Liberă: Banii aceştia mai bine ar fi investiţi în rezolvarea problemelor social-economice…
Vitalie Marinuţa: „De acord. Şi organele constituţionale ale Republicii Moldova sunt gata pentru a minimaliza aceste cheltuieli şi a trece la o misiune civilă de monitorizare doar.”
Europa Liberă: Cât de multă încredere are astăzi cetăţeanul în securitatea statului? E asigurată această securitate, din moment ce există conflictul îngheţat cu Transnistria?
Vitalie Marinuţa: „Problemele ce ţin de securitatea Republicii Moldova – consider că întrebarea ar trebui să o adresăm, în primul rând, cetăţeanului, de făcut un sondaj, de văzut care este atitudinea cetăţeanului faţă de conflictul transnistrean, faţă de problemele de securitate, faţă de armată. Fiindcă în spaţiul public, tot mai mult şi mai mult se discută despre tensiunea care ar putea fi provocată în Zona de Securitate.”
Europa Liberă: Dar aceste provocări cum trebuie să fie interpretate? Vă întreb pe dumneavoastră, în calitate de ministru al Apărării, pentru că în forţele de menţinere a păcii sunt incluşi şi ostaşii Armatei Naţionale.
Vitalie Marinuţa: „Într-adevăr, noi suntem o parte componentă a aşa-numitelor forţe de menţinere a păcii...”
Europa Liberă: De ce „aşa-numite”?
Vitalie Marinuţa: „Eu permanent le numesc „aşa-numite forţe de menţinere a păcii”, fiindcă, de obicei, între două părţi beligerante se introduce o a treia forţă care nu are niciun interes în conflictul care s-a produs.”
Europa Liberă: A treia forţă fiind?
Vitalie Marinuţa: „O a treia forţă este, de obicei, sub egida Naţiunilor Unite sau a altor structuri internaţionale. La momentul actual, dacă ne uităm la operaţiunea aşa-numită de menţinere a păcii din Zona de Securitate, în componenţa ei intră atât reprezentanţi ai organelor constituţionale ale Republicii Moldova, reprezentanţii organelor secesioniste din raioanele de est ale Republicii Moldova şi partea rusă. Adică este o misiune pe care eu personal nu o pot numi clasică de menţinere a păcii. Chiar ieri, au fost marcaţi acei 21 de ani de la introducerea forţelor de pacificatori în Zona de Securitate. Practic noi, în ultimii 21 de ani, conflicte nu am avut majore. Forţele aşa-numite de menţinere a păcii au avut cu totul alt scop aici. Şi iarăşi intru în zona riscantă pentru mine, ca ministru al Apărării, ca politician în discuţii, eu totuşi consider că noi trebuie să găsim acea putere diplomatică necesară, la nivel naţional, la nivel internaţional, regional, ca să convingem că forţele de menţinere a păcii în Zona de Securitate nu mai sunt necesare. Şi urmăm programul de guvernare, cum e scris: dacă vom avea nevoie de observatori, să fie observatori civili, cu statut internaţional, astfel încât să nu avem prezenţa forţelor militare în Zona de Securitate din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Autorităţile Republicii Moldova insistă pe transformarea acestui contingent al forţelor de menţinere a păcii într-o misiune civilă. Cu înverşunare totuşi se opun autorităţile de la Tiraspol care sunt susţinute de către reprezentanţii Kremlinului. Şi atunci e foarte greu să fie găsit acest compromis?
Vitalie Marinuţa: „Într-adevăr, în ceea ce ţine de reglementarea conflictului transnistrean, în special, în problemele, apărare, de ordine publică, se discută în cadrul Comisiei Unificate de Control şi în cadrul Comisiei Militare. Dar deciziile se adoptă doar prin consens. Din aceste considerente, în ultimele 6 săptămâni, practic a fost blocată activitatea Comisiei Unificate de Control şi noi trebuie, cu mai multă insistenţă, să încercăm să convingem comunitatea internaţională, cât şi participanţii din cadrul negocierilor în formatul „5+2” să fie schimbat formatul misiunii. Fără doar şi poate, este vital pentru conducerea separatistă de la Tiraspol să păstreze aşa-numitele forţe de menţinere a păcii, fiindcă asigură practic capacitatea de dezvoltare, de existenţă a acestui regim. Aşa a fost din ’92 până acuma şi cred că aşa se mizează să fie şi mai departe.”
Europa Liberă: Deci până la oferirea unui statut politic, juridic pentru regiunea transnistreană, e greu de presupus că contingentul acestor pacificatori ar putea să îşi schimbe statutul?
Vitalie Marinuţa: „La momentul actual, noi facem tot posibilul, în cadrul guvernului Republicii Moldova, ca mesajul nostru să fie auzit. Şi promovăm ideea de schimb al formatului pacificatorilor în Zona de Securitate. Totodată, vedem care este retorica din altă parte. Şi nu cred că, în viitorul apropiat, vom reuşi totuşi să avem o misiune civilă de menţinere a păcii. Deşi misiunea de menţinere a păcii, dacă şi a fost vreodată, a acestui contingent trilateral, pe malul Nistrului, ea demult a fost îndeplinită.”
Europa Liberă: S-a adeverit sau nu această ştire precum că Federaţia Rusă intenţionează să doteze contingentul de pacificatori aflaţi în Zona de Securitate?
Vitalie Marinuţa: „Vorbim despre helicoptere? Ministerul Apărării nu...”
Europa Liberă: Despre faptul că Moscova ar putea să aducă mai multe helicoptere în regiunea transnistreană. Moscova v-a înştiinţat despre aceasta?
Vitalie Marinuţa: „La momentul actual, nu avem niciun fel de înştiinţări, niciun fel de discuţii la subiectul dat. Noi trebuie să ne axăm mai mult pe implementarea acţiunilor de construire a încrederii între maluri. Dar nu de menţinere şi ridicare a capacităţii de luptă, a capacităţii militare în Zona de Securitate. Noi am pledat pentru demilitarizarea acestei Zone. Noi am iniţiat scoaterea armamentului greu din Zona de Securitate. Sunt unele înţelegeri tripartite de a scoate şi tehnica blindată din Zona de Securitate. Atât noi, cât şi organele neconstituţionale de la Tiraspol am îndeplinit aceste prevederi. Rămâne ca şi Federaţia Rusă să scoată TAB-urile, maşinile blindate de la posturile de menţinere a păcii. În aşa mod, urmează să construim relaţii mai bune şi, totodată, să asigurăm un garant cetăţenilor care trăiesc în Zona de Securitate, pe ambele maluri ale Nistrului, că vor avea un viitor mai liniştit.”
Europa Liberă: Ar putea să ajungă tehnica militară în Zona de Securitate fără acceptul Chişinăului?
Vitalie Marinuţa: „Nu cred că este posibil. Dacă ne uităm la toate prevederile legale care vizează atât statutul forţelor Federaţiei Ruse pe teritoriul Republicii Moldova, cât şi legislaţia internaţională, acest lucru este imposibil. Totodată, pentru a introduce în Zona de Securitate armament adăugător din Federaţia Rusă, ar fi nevoie şi de acceptul de tranzit al Ucrainei. Deţinând preşedinţia OSCE-ului, nu cred că Ucraina va permite acest lucru. De aceea, eu sunt ferm convins că, la subiectele date, chiar dacă va fi o intenţie reală a Ministrului Apărării al Federaţiei Ruse, vor fi negocieri foarte dure. Guvernul Republicii Moldova şi-a exprimat, nu o singură dată, poziţia în privinţa demilitarizării regiunii transnistrene şi, în special, a Zonei de Securitate.”
Europa Liberă: Domnule Marinuţa, dumneavoastră aţi purtat discuţii cu reprezentanţii Ministerului Apărării din Federaţia Rusă.
Vitalie Marinuţa: „Da, am avut chiar şi o întâlnire cu ministrul Apărării, cu generalul Şoigu.”
Europa Liberă: Abordaţi aceste subiecte?
Vitalie Marinuţa: „A fost o primă întâlnire, la finele lunii mai, la care am pus în discuţie mai multe probleme, inclusiv problema TAB-urilor, s-a abordat şi problema redeschiderii aeroportului de la Tiraspol. Am menţionat poziţia Chişinăului la subiectul dat, că Moldova nu acceptă. Rămâne să discutăm şi pe viitor. Îmi pare bine că noi, după o pauză de foarte mulţi ani, am avut o primă întâlnire cu omologul din Federaţia Rusă şi sper foarte mult să existe o discuţie constructivă pe viitor.”
Europa Liberă: Dar ce ar însemna o deschidere a Moscovei pentru a soluţiona aceste probleme sensibile?
Vitalie Marinuţa: „Nu ştiu dacă este o deschidere la momentul actual. Dar este o posibilitatea de a începe discuţia. Eu sunt persoana care consider că niciodată nu trebuie să ne ridicăm de la masa de negocieri, de la masa de dialog până nu avem un rezultat pozitiv. De aceea cred că există doar un început al discuţiilor care ar putea să aducă beneficii, în special, cetăţenilor Republicii Moldova. Şi eu personal voi face tot posibilul să continuăm aceste discuţii, să reprezint Ministerul Apărării şi guvernul Republicii Moldova ca un partener credibil, dar, totodată, un partener care se stimează pe sine şi interesele sale.”
Europa Liberă: Armata Republici Moldova poartă anumite discuţii cu reprezentanţii autorităţilor de la Tiraspol pe probleme militare?
Vitalie Marinuţa: „Practic nu avem nicio discuţie cu autorităţile neconstituţionale de la Tiraspol, nu avem niciun fel de contacte, nici la nivel oficial, nici la nivel personal.”
Europa Liberă: Despre dotarea lor militară cunoaşteţi doar de la cei străini?
Vitalie Marinuţa: „Noi cunoaştem din sursele noastre ceea ce ne trebuie să cunoaştem. Practic, contactul are loc numai în cadrul aşa-numitei misiuni de menţinere a păcii. Chiar şi în cadrul mecanismelor de negocieri, practic nu funcţionează, cu părere de rău, grupul de lucru ce ţine de apărare, de domeniul militar. Ar trebui să ne întâlnim, să discutăm. Sunt unele momente pe care am putea să le soluţionăm chiar şi între noi.”
Europa Liberă: Înţeleg eu că, dacă se elaborează un proiect de statut, doar atunci aţi putea să iniţiaţi aceste discuţii? Pentru că se vorbeşte că armata ar trebui să fie una, dacă se reunifică Republica Moldova.
Vitalie Marinuţa: „Depinde de statutul care va fi acordat, de deciziile politice.”
Europa Liberă: Dar, indiferent de statut, va fi o armată.
Vitalie Marinuţa: „Corect. Depinde de deciziile politice care vor fi luate de către conducerea de vârf a Republicii Moldova. Militarilor le va rămâne doar să îndeplinească acele indicaţii care vor fi date de către aleşii poporului. Sunt sigur că am putea să discutăm deja, până la acordarea unui statut special, altul decât cel de acuma, acordat, prin legislaţie. Dar nu este voinţă din partea stângă a Nistrului, din partea organelor secesioniste de la Tiraspol de a discuta, de a negocia, măcar să vedem ce probleme sunt. Noi suntem deschişi. Şi, nu o dată am invitat reprezentanţii de pe malul stâng al Nistrului chiar şi la aplicaţiile militare pe care le-am desfăşurat anul trecut. Însă nu au participat, ei au considerat că nu trebuie să vină. Vom face în continuare tot posibilul ca să găsim modalităţi de a soluţiona, pe cale paşnică, toate problemele existente.”
Europa Liberă: Cum vă explicaţi insistenţa Tiraspolului de a avea acest aeroport la Tiraspol?
Vitalie Marinuţa: „Este un aerodrom militar. Nu am explicaţie, fiindcă este închis de mai mult de un deceniu, nu a fost niciodată folosit. Şi nu cred că există necesitate, la momentul actual, de a avea un aerodrom în Tiraspol. Este aeroportul Chişinău, la doar 60 de km de la Tiraspol. Şi poate să acopere toate necesităţile regiunii centrale a Republicii Moldova, inclusiv ale Tiraspolului. Totodată, şi problemele contingentului Federaţiei Ruse pot fi rezolvate folosindu-se aeroportul Chişinău sau calea terestră, calea ferată, autocarele, aşa cum am lucrat şi până acuma.”
Europa Liberă: Aţi calculat vreodată cam câţi bani se cheltuiesc pe aceste forţe de menţinere a păcii în Zona de Securitate?
Vitalie Marinuţa: „Nu sunt pregătit să prezint o cifră concretă, dar este o bună parte a bugetului Armatei Naţionale. Fiindcă, deşi este o misiune de pacificare, noi o considerăm ca misiune de luptă, adică noi suntem mereu 24/24 ore acolo, la datorie, ceea e implică şi salarii mai mari, şi plată pentru deplasări, şi menţinerea tehnicii şi a armamentului.”
Europa Liberă: Şi luând în calcul faptul că sunt 3 părţi, şi Rusia cheltuie, şi Tiraspolul cheltuie, şi Chişinăul cheltuie.
Vitalie Marinuţa: „Sunt de acord. Dar şi cheltuielile sunt diferite. Într-adevăr este important că sunt bani...”
Europa Liberă: Banii aceştia mai bine ar fi investiţi în rezolvarea problemelor social-economice…
Vitalie Marinuţa: „De acord. Şi organele constituţionale ale Republicii Moldova sunt gata pentru a minimaliza aceste cheltuieli şi a trece la o misiune civilă de monitorizare doar.”
