În vreme ce Alexei Navalnîi pare să se transforme într-un personaj central al opoziției rusești, mulți liberali opuși ei însuși Kremlinului ridică semne de întrebare privind legăturile blogger-ului cu cauze naționaliste rusești. O analiză semnată de corespondentul Europei Libere Rob Coalson este sintetizată de Mircea Țicudean.
Alexei Navalnîi a devenit într-un timp scurt liderul de fapt al opoziției rusești, bazându-și ascensiunea mai ales pe dezvăluirea corupției la nivel înalt și pe cererile sale repetate de organizare de alegeri corecte.
Dar dacă asemenea poziții sunt îmbrățișate în linii mari de liberalii ruși, unii dintre ei și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu asocierea lui Alexei Navalnîi cu naționaliști etnici ruși și cu unele din declarațiile sale considerate aproape extremiste.
Acum, când este candidatul principal al opoziției la alegerile pentru postul de primar al Moscovei din 8 septembrie, luările sale de poziție din trecut sunt analizate tot mai atent, inclusiv de colegii lui Alexei Navalnîi în lupta împotriva Kremlinului președintelui Vladimir Putin.
Navalnîi a participat la marșul anual rusesc, o paradă care reunește naționaliștii ruși de toate nuanțele. El s-a declarat de asemenea de acord cu o campanie numită „Nu mai hrăniți Caucazul”, care cerea stoparea subvențiilor federale pentru guvernele corupte din Cecenia și alte republici nord-caucaziene.
Alexei Navalnîi s-a declarat de acord și cu campania miltiară rusească împotriva Georgiei din 2008, folosind în unele postări pe blog expresii defăimătoare la adresa georgienilor și chemând la expulzarea etnicilor georgieni din Rusia. De atunci s-a scuzat pentru epitetele rasiste, dar spune că își menține opiniile.
Cu alte ocazii Alexei Navalnîi a cerut deportarea imigranților ilegali și introducerea obligativității vizei pentru țările din Asia Centrală.
Engelina Tareieva, care a lucrat cu Alexei Navalnîi când el era membru al partidului Iabloko, l-a acuzat că folosește des injurii rasiste și că-și modelează relațiile cu oamenii după apartenența lor etnică.
„Îl consider pe Navalnîi cel mai periculos om din Rusia”, a scris odată Tareieva. ”Nu trebuie să fii geniu ca să-ți dai seama că lucrul cel mai oribil care s-ar putea întâmpla în Rusia ar fi venirea la putere a unui naționalist”.
Navalnîi a respins acuzațiile fostei lui colaboratoare spunând că a discuta chestiuni importante pentru etnicii ruși nu înseamnă neapărat să fii de partea neo-naziștilor. El și-a expus mai pe larg acest punct de vedere într-un interviu acordat în ianuarie Europei Libere.
„Agenda mea este realistă”, a insistat Navalnîi, spunând că nu înțelege de ce în cercurile liberale rusești există ideea că orice asemenea discuție ar duce la inflamarea părții întunecate a psihicului rusesc și la apariția vreunui lider nazist ca Hitler. „Astea sunt prostii”, a insistat blogger-ul.
Navalnîi crede chiar că teama de presupusul substrat naționalist violent al rușilor ar fi o creație a actualelor autorități de la Kremlin.
Paul Goble, un expert american în probleme rusești, a spus însă într-un interviu cu Europa Liberă că naționalismul lui Navalnîi este potențial periculos:
„Dacă o personalitate așa de populară ca Alexei Navalnîi a ajuns să folosescă vorbe de ocară la adresa minorităților, există pericolul ca unele elemente rusești extremiste, pe care Alexei Navalnîi le-ar condamna probabil, îi vor folosi luările de poziție în favoarea lor”.
Veterana luptei rusești pentru drepturile omului Liudmila Alexeieva crede că deraierile naționaliste și tiradele agresive ale lui Alexei Navalnîi s-ar datora mai ales lipsei lui de experiență.
„Tonul dur și chiar iritat îl trădează pe Alexei Navalnîi ca pe un politician lipsit de experiență, a spus Alexeieva. Un politician experimentat răspunde oricărei întrebări, chiar și celor mai aberante, cu un zâmbet, cu calm, și are numai de câștigat din asta”.
Iar unii reprezentanți ai etniilor minoritare din Rusia au spus Europei Libere că nu sunt deranjați de ceea ce au numit ”sinceritatea” declarațiilor lui Navalnîi, pe care o preferă ipocriziei, la prima vedere mai corectă politic, a Kremlinului.
