Reforma procuraturii este tema discuţiei noastre matinale de astăzi. Îi vom avea în calitate de interlocutori pe juristul Vladislav Gribincea, directorul Centrului de resurse juridice pentru drepturile omului, şeful unui grup de lucru care scrie în aceste săptămâni reforma, şi Ion Oboroceanu, procurorul de la Căuşeni de unde necesitatea reformei se vede diferit.
Europa Liberă: Dle Oboroceanu, mă adresez mai întâi dumneavoastră. Despre nevoia reformei Procuraturii auzim de vreo 20 de ani şi puţine s-au reformat în interiorul acestei instituţii… Cine din punctul Dvs. de vedere este mai speriat de reformă – autorităţile sau procuratura însăşi?
Ion Oboroceanu: Da, într-adevăr pe parcursul mai multor ani se vorbeşte despre reforma procuraturii, avem şi nişte angajamente în faţa Consiliului Europei, care spre regret rămân a fi doar declarative şi puţin s-a făcut pentru a fi reformată dintr-o procuratură de tip sovietic într-o procuratură cu adevărat europeană, aşa cum ar trebui să fie. Cel mai tare cred că se tem de reformă cei care nu doresc o procuratură independentă, o procuratură care ar activa conform standardelor, şi nu conform dorinţelor sau influenţelor dintr-o parte sau alta. Constat spre regret că nu şi-o doresc atât forţele politice, cât şi unii colegi din cadrul procuraturii, care se simt pe parcursul mai multor ani destul de confortabil şi îşi dau seama că în urma schimbărilor fie vor fi destituiţi, fie lipsiţi de careva funcţii. Ceea ce nu este corect şi, repet, este rezistenţă atât din interior, cât şi din exterior, dar sper că această strategie de reformare a sectorului justiţiei va fi una reală. Şi în acest sens noi, procurorii, avem un cuvânt de spus şi nu avem dreptul să tăcem şi să aşteptăm ca schimbarea să fie efectuată din exterior.
Europa Liberă: De la procurorii moldoveni nu s-au prea auzit păreri că ar exista această rezistenţă din interiorul procuraturii, sau că ar fi nevoie de redus numărul procurorilor pentru că ar fi prea mare… Dvs., însă, aţi spus-o şi în interviuri şi în discuţii private. Veniţi din interiorul acestei instituţiei - vedeţi vreun risc ca să se meargă mai lent decât s-ar aştepta din cauza acestei opuneri la nivel de instituţie?
Europa Liberă: Dar ce ar trebui schimbat din rădăcină, cum se spune, în felul cum funcţionează procuratura acum, dar concret, nu generalizat?
Ion Oboroceanu: Din rădăcini eu aş recomanda să fie schimbată nu doar organigrama, dar de revăzut în totalitatea funcţiile şi atribuţiile procuraturii. Nu mai este nici un secret pentru nimeni că numărul de procurori pentru republica Moldova este unul exagerat. De către grupul de reformă comun care a fost constituit prin ordinele Procurorului general şi al Ministerului Justiţiei noi, procurorii, am întocmit şi un chestionar şi cred că domnul Gribincea cunoaşte mai bine, dar vreau să spun că au fost anonime acele chestionare şi majoritatea colegilor, din câte cunosc, s-au expus şi asupra lichidării unor procuraturi specializate, şi a unor activităţi improprii procuraturii, de care nu mai este nevoie. Dar cel mai important din punctul meu de vedere este schimbarea de atitudine. Anume noi, procurorii trebuie să spunem în mod public asta. Deja activez din anul 91 în organele procuraturii şi vreau să spun că atât la nivel local, cât şi central se vorbeşte foarte mult despre puterea legislativă şi executivă despre independenţa procuraturii, dar foarte puţin se face. Asta pentru că noi, procurorii, nu intervenim în mod public, nu aducem la cunoştinţă cazurile de imixtiune în activitatea procurorilor. Trebuie să spunem sus şi tare că avem nevoie de nişte procurori curajoşi, care ar spune-o tuturor, începând cu cetăţenii de rând şi terminând cu funcţionarii publici: fie ei miniştri, fie deputaţi, că procurorii trebuie să activeze independent, că trebuie să avem un control civil foarte competent, şi un control judecătoresc.
Europa Liberă: Dle Gribincea, aţi auzit această viziune… Câte din propunerile dlui Oboroceanu au şansa să se regăsească în reforma pe care, din câte înţeleg, o gândiţi acum în fruntea unui grup de experţi solicitaţi de Procuratură şi Ministerul Justiţiei?
Europa Liberă: Ce modele de desemnare a Procurorului General se discută acum, de exemplu, un lucru de care depinde în cea mai mare măsură dacă va reuşi sau nu procuratura să se emancipeze de factorul politic?
Vladislav Gribincea: Grupul de lucru a discutat mai multe modele. Din câte îmi aduc aminte sunt patru modele principale care se iau în consideraţie. Primul este că Procurorul general va fi numit de către Preşedinte, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, iar propunerea repetată a acestui consiliu va fi obligatorie pentru preşedintele ţării – o procedură care se aplică în privinţa judecătorilor. Al doilea model este aproape similar, dar propunerea se face Parlamentului, şi nu preşedintelui ţării. Al treilea model deja depinde de locul unde se va afla procuratura. În unele ţări procuratura activează în cadrul Ministerului Justiţiei şi atunci Procurorul general trebuie să fie numit de către ministrul justiţiei. Şi ultimul model este că Consiliul Superior al Procurorilor singur numeşte Procurorul General – ceva care se întâmplă doar în două ţări din Europa.
Europa Liberă: Dle Oboroceanu, Dvs. ce credeţi? Care model ar asigura o independenţă mai mare a Procurorului General şi a procurorilor în general care se subordonează acestuia?
Ion Oboroceanu: Într-adevăr sunt aceste modele despre care s-a menţionat. Pentru mine personal mai puţin contează locul unde se va afla procuratura nu este atât de important, dar mult mai importantă este anume mentalitatea şi abordarea din partea procurorilor. Pentru că să nu se întâmple precum avem foarte multe legi, şi o declară experţii atât naţionali, cât şi cei internaţionali, că în republica Moldova avem un cadru normativ foarte bun, dar cu implementarea stăm mai prost. Totuşi, aş lansa părerea că procuratura ar trebui să fie una independentă în cadrul sistemului judecătoresc şi să fie numit Procurorul general la propunerea Preşedintelui ţării, înaintată de Consiliul Superior al Procurorilor.
Europa Liberă: Şi la nivel de mentalitate cum schimbăm lucrurile?
Ion Oboroceanu: Cu adevărat anume schimbarea de mentalitate este mult mai dificilă. Aici ar trebui colegii să cunoască mult mai mult standardele internaţionale. Avem Consiliul Consultativ al procurorilor europeni şi acolo sunt nişte recomandări practice foarte bune. Important este ca procurorii să înţeleagă că independenţa nu este dată pentru noi de dragul independenţei, da este dată în interesele justiţiei. Şi odată cu atribuirea acestei independenţe procesuale procurorului, el este mult mai responsabil de decizia adoptată. Şi să nu ne fie frică şi teamă de organele de autoadministrare a procuraturii ca instituţie, către să fie unele independente, să încurajeze şi să promoveze procurorii care cu adevărat sunt dedicaţi profesiei şi acceptă o abordare şi o activitate independentă. Şi să-i sancţioneze şi elimine din sistem pe cei care sunt foarte departe, şi nu au drept atât moral, cât şi legal să activeze în această instituţie foarte importantă pentru sistemul judecătoresc.
Europa Liberă: Dle Gribincea, în Moldova cuvântul „reformă” este tratat cu multă neîncredere, după mai multe experienţe proaste cu contrareforme la reforme tocmai terminate şi alte neplăceri de genul acesta. Este o mai mare garanţei în cazul acesta, dat fiind faptul că atât procuratura, cât şi ministerul justiţiei, iată ieri şi speakerul Parlamentului, în general autorităţile se declară absolut hotărâte să schimbe lucrurile?
Vladislav Gribincea: Practica anterioară a arătat că politicienii declarau un lucru, iar în practică adoptau cu totul altceva. Şi cu adevărat până acum când s-a ajuns la reformarea justiţiei cea mai mare rezistenţă a fost anume în Parlament. Aşa că produsul grupului de lucru ar putea fi foarte bun, dar există riscul că va fi modificat substanţial sau în mod considerabil în Parlament. Dar trebuie să ne asumăm acest risc. Iar în ceea ce priveşte reformele, într-adevăr depinde de ce înţelegem prin reforme. Modificarea lucrurilor minore din sistem nu constituie o reformă. Doi – reforma trebuie să fie una complexă, care să vizeze atât cadrul legislativ, cât şi practica. Anume din acest motiv grupul de lucru se va focusa atât asupra legilor, cadrului legislativ, cât şi a măsurilor de schimbare am mentalităţii. Mentalitatea poate fi schimbată prin metoda „biciului şi a morcovului”, adică prin garanţii sociale sporite şi prin ordonarea regulilor privind selectarea, cariera procurorilor şi răspunderii lor disciplinare.
Europa Liberă: Într-adevăr, popa botează, dar zile nu dă, cum se spune… Speakerul Igor Corman ne spunea ieri că legile necesare pentru această reformă vor fi prioritare în sesiunea din toamnă… De ce atâta aparentă grabă? E inspirată mai degrabă din afară, sau şi-au dat seama autorităţile că nu se mai poate continua aşa?
Vladislav Gribincea: Eu nu cred că este vorba despre o grabă, deoarece acţiunile de genul dat trebuiau să înceapă încă în anul 2010. Grupul de lucru are un termen de două luni de zile pentru generarea produsului. Am avut deja patru şedinţe şi lucrăm cu două-trei şedinţe pe săptămână. Va fi greu, dar sperăm ca produsul final, sau prefinal să fie gata până în a doua decadă a lunii septembrie. Vor fi discuţii suplimentare şi consultări, după aceasta produsul va fi îmbunătăţit şi sperăm ca spre sfârşitul lunii octombrie documentul să fie deja transmis spre adoptare Parlamentului.
