Luni, 8 iulie, au inceput in cele din urmă, la Washington, negocierile UE - SUA in legătură cu pactul comercial transatlantic, acel "NATO economic" despre care vorbea fosta secretară de stat Hillary Clinton.
Deschise intr-un climat de neîncredere, negocierile păreau inițial că vor fi amânate sau chiar anulate, în contextul tensiunilor transatlantice din jurul programului SUA de supraveghere globală a comunicațiilor, după ce Agenția Naționala de Securitate (NSA) a SUA a fost acuzată ca ar spiona instituțiile europene, inclusiv in Bruxelles.
Chiar si in urma cu cateva zile, ministrul de externe al Franței, Laurent Fabius, afirma că "a discuta intr-un climat de neincredere nu ar fi tocmai oportun". Pe deasupra, europenii negociază in dezordine. Deja, Franța și Germania și-au etalat public divergențele.
La fel, responsabila cu afacerile interne ale UE in cadrul Comisiei Europene, Cecilia Malmström, a avertizat Washingtonul ca UE ar putea suspenda două acorduri importante cu SUA : cel care permite americanilor accesul la datele calatorilor ce zboară spre Statele Unite si cel care permite accesul la baza de date a firmei belgiene SWIFT, care administrează tranzacțiile bancare mondiale.
Chiar și așa rămân probleme si zone de negocieri dificile: audiovizualul, cultura, sistemul bancar, agricultura. La fel, discuția în jurul accesului la datele călătorilor, sau a proprietății intelectuale.
Președintele Franței, François Hollande, a obținut deja excluderea audiovizualului din negocieri, dar asta a dus la tensiuni intre Paris si Comisia Europeană de la Bruxelles, șeful Comisiei UE Jose Manuel Barroso mergând până la a califica poziția Franței drept "reacționară".
Odată încheiat, pactul final va fi cea mai mare asemenea construcție comercială din istorie. Blocul comercial transatlantic ar reprezenta 50% din PIB mondial si 30% din comerțul planetei. Ar fi astfel blocată si diminuata, printr-un front comun, ascensiunea economică a Chinei.
Europenii erau îngrijorați de reorientarea vădită a administrației Obama spre Asia. SUA duce, de altfel, tratative similare celor cu europenii cu mai multe tari Sud-americane si asiatice.
Multe ONG-uri, atât europene cât și americane, se tem că negocierile vor duce la coborârea standardelor de protecție a consumatorilor, sau a drepturilor lucrătorilor.
Se atrage atenția asupra securității alimentare, de pildă asupra faptului că în SUA sînt comercializate pe larg OMG-uri, sau carnea de vita cu hormoni.
Negociatorii europeni doresc însă să ajungă la un rezultat până la sfârșitul anului viitor, când se încheie mandatul actualei comisii.
