De cum ministerul Educaţiei a anunţat că tocmai 42% dintre candidaţi au picat la examenele de BAC, lumea s-a apucat să comenteze evenimentul ieşit din comun. Unii o felicitau pe ministra Maia Sandu, savurau victoria repurtată în lupta cu copiatul şi cu mediocritatea, alţii îi compătimeau pe elevii care au eşuat, constatau că mulţi dintre aceştia erau buni, iar măsurile luate de minister – prea severe în raport cu condiţiile precare din liceele rurale. Cineva a pus problema tranşant: avem de-a face cu o catastrofă sau cu o mare izbîndă?
Nu e nici catastrofă, nici mare performanţă asta. E o stare de fapt care trebuie analizată cu meticulozitate. Ce avem acum? De ce s-a întîmplat aşa şi nu altfel? Ce facem în viitor? Şi ce ar trebui să facă cei care au picat?
E de domeniul evidenţei că – în cazul în care ar fi continuat cacealmaua din anii precedenţi – am fi avut acum vreo 90% de elevi victorioşi. Iată însă că imposibilitatea de a copia în voie a redus drastic numărul victorioşilor. Trebuia să-i lăsăm să copieze şi acum în voie? Nu cred. Obiceiul ăsta prost trebuia odată dezrădăcinat. Nu cred, deci, că era mai bine dacă tinerii copiau şi aproape in corpore obţineau note uriaşe.
Pe de altă parte, sistemul liceal e departe de perfecţiune. E nevoie, aşa cum sugera într-o postare pe FB Maria Şleahtiţchi, de acţiuni de etapă, de nişte probe anterioare la care să participe şi specialişti din exterior. E nevoie să se înveţe bine în provincie, să se înveţe pe bune. E nevoie de multă muncă, e nevoie să li se explice tuturor că a copia înseamnă a fura, iar hoţul trebuie pedepsit cu severitate.
Încerc să mă pun acum în situaţia părinţilor ai căror copii au eşuat, în situaţia părinţilor corecţi, nu a celor care doreau ca progeniturile lor să copieze. Cum să digere eşecul copilului acest părinte onest? Eu i-aş sfătui să-şi reprime suferinţa şi să aibă încredere în continuare în copilul lor, dacă acesta merită, fireşte. Viaţa nu se sfîrşeşte cu examenele de BAC. Dacă tînărul e tare, e valoros, e doct şi înţelept, el va reuşi negreşit peste o vreme. La urma umei, avem suficienţi „bătrînei” de 30-35 de ani care învaţă la universitate. Cine a zis că e obligatoriu să începi studiile universitare imediat după liceu?
Este un detaliu pe care Ministerul Educaţiei nu ar trebui să-l neglijeze. Cei care reuşesc, care iau note mari, trebuie să fie într-adevăr cei mai buni. Altminteri, toată reforma nu va face nici cît o ceapă degerată...
