Parlamentul de la Chişinău a votat în primă lectură pentru ratificarea tratatului cu România privind regimul de frontieră. Un tratat despre care coaliţia majoritară spune că ar fi necesar pentru administrarea tehnică a frontierei dintre Republica Moldova şi România, iar opoziţia comunistă - că va conduce la apariţia unei frontiere pe Nistru. La fel în primă citire şi cu opoziţia acerbă a comuniştilor a fost votat şi un tratat ce prevede cooperarea militară între Republica Moldova şi România. Liliana Barbăroşie a urmărit dezbaterile, dar l-a întrebat şi pe ambasadorul moldovean la Bucureşti, Iurie Reniţa, dacă şi România are de gând să ratifice documentele.
Ratificării tratatului moldo-român privind regimul de frontieră se opun atât comuniştii, cât şi liberalii lui Mihai Ghimpu. Doar că din motive diferite.
Pentru comunişti ar fi prea puţin să existe doar acest acord privind frontiera dintre Moldova şi România. La fel ca în perioada în care erau la guvernare, ei insistă pe nevoia încheierii mai întâi a tratatelor de bază şi de frontieră între Chişinău şi Bucureşti, ceea ce ar delimita potrivit lor odată şi pentru totdeauna cele două state. România, însă, a refuzat până acum să încheie astfel de acorduri cu Moldova, găsind că asta ar însemna o consfinţire a Pactului Molotov-Ribbentrop prin care Basarabia fusese anexată în 1940 la URSS.
Iată însă cum şi-au argumentat astăzi în Parlament comuniştii refuzul de a vota pentru un acord tehnic privind frontiera moldo-română:
„Nu este stabilită frontiera de stat, iar dvs. propuneţi regimul de administrare a frontierei. Este o cale greşită care contravine intereselor Republicii Moldova,” a declarat comunistul Artur Reşetnicov.
Potrivit unui alt deputat comunist, Iurii Muntean, coaliţia majoritară face prin acest acord pe placul Uniunii Europene, care la rândul său ar vrea să torpileze astfel procesul de formare a Uniunii Euroasiatice chiar.
Iată însă de ce acordul în discuţie ar fi indezirabil pentru liberalii din jurul lui Mihai Ghimpu:
„Acest acord nu trebuie să fie ratificat pentru că legiferează o graniţă între două state româneşti, care nu ar trebui în mod normal să existe. El nu lasă loc pentru o eventuală opţiune istorică viitoare a neamului nostru românesc,” a afirmat la tribuna Parlamentului liberalul Valeriu Munteanu.
Mihai Ghimpu are însă şi motive mai personale să nu sprijine acest tratat. De fapt, el a fost încheiat la Bucureşti de către fostul premier Vlad Filat în perioada când liderul liberalilor exercita interimatul funcţiei de şef de stat. Ocolindu-l, aşa cum afirmă Ghimpu. Aşa că liberalul s-a declarat acum hotărât să conteste această procedură despre care spune că e anticonstituţională:
„Consider acest tratat neconstituţional şi îl voi contesta la Curtea Constituţională. Am vorbit şi cu oficiali de la Bucureşti care mi-au spus că nu au nevoie de acest tratat. Nu cred o mie de ani că parlamentul de la Bucureşti îl va ratifica. Va avea valoare nulă şi ne vom face de ruşine. 20 de ani am trăit fără regim de frontieră şi aşa trebuie să rămână.”
Solicitat de noi, ambasadorul moldovean de la Bucureşti, Iurie Reniţă, ne-a spus însă că, dimpotrivă, documentul pare a avea toate şansele să fie ratificat şi de către parlamentul român:
„Vorbim despre un document necesar care în prezent este pus pe tapet şi urmează a fi pus şi în aplicare prin ratificare. Discuţiile pe care le-am urmărit aici, la Bucureşti, lasă de înţeles că acest document, dincolo de conotaţia bilaterală, are şi o profundă semnificaţie europeană - vorbim doar despre frontiera estică a UE - şi va fi ratificat. Actualmente el urmează să fie transmis de la preşedinţie parlamentului.”
Şi deputaţii din coaliţia majoritară spun că Tratatul ar fi necesar pentru administrarea tehnică a frontierei dintre Republica Moldova şi România, fiind astfel îndeplinită şi o condiţie firească din cadrul procesului de liberalizare a vizelor cu UE pentru care este important ca trecerea acestei frontiere să fie reglementată. Observatorii independenţi spun, de altfel, că părţile au recurs la această formulă de compromis şi pentru a pune în practică o formulă europeană, inteligentă, de administrare a frontierelor dintre state.
