Linkuri accesibilitate

Vizita lui John Kerry în Orientul Mijlociu și contextul politic actual


Președintele Barack Obama pronunțîndu-și discursul de politică internațională în fața Porții Brandenburg la Berlin
Președintele Barack Obama pronunțîndu-și discursul de politică internațională în fața Porții Brandenburg la Berlin

Analiștii îi solicită presedintelui Obama să-și clarifice strategia în chestiunea siriană.


Secretarul de stat american, John Kerry incearca sa revitalizeze procesul de pace in Orientul Mijlociu si, in acelasi timp, sa gaseasca o solutie pentru criza din Siria. Care sint sansele, care este contextul? Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.

In procesul de pace israeliano-palestinian intrebarea este in ce masura conditiile sint propice reluarii negocierilor. John Kerry incearca sa o faca asa cum au facut-o si predecesori ai sai, dar vointa unui secretar de stat american nu este suficienta pentru a debloca situatia, partile trebuesc sa-si doreasca de asemenea. Seful diplomatiei americane stie ca fereastra pe care o are la dispozitie este doar putin deschisa pentru ca, daca palestinienii vor continua sa incerce unilateral sa adere la organizatii internationale, reactia Israelului nu se va lasa asteptata. Or, liderul Palestinian, Mahmoud Abbas are o pozitie subreda, ca dovada instabilitatea guvernului sau si trebuie sa faca din cind in cind dovada duritatii sale, in raport cu Israelul, pentru a-si mentine autoritatea.

In Israel, pe de alta parte, premierul Netanyanu, care s-a apropiat cu mult scepticism de procesul de pace, are si el de facut fata nucleului dur al cabinetului sau, ceea ce-i limiteaza marja de manevra. Partneri de coalitie inclinati catre solutia celor doua state – Israel si Palestina – spun ca primul ministru trebuie sa fie sigur ca are un partner de negocieri credibil si ca se intrevede o solutie, pentru a face concesii, cum e intreruperea extinderii de asezari evreiesti.

Acesta este contextul in care se inscriu incercarile lui Kerry de a debloca procesul de pace.

In chestiunea siriana, situatia nu e mai simpla. Chiar daca idea unei conferinte internationale, initiata de Rusia si Statele Unite, parea atractiva initial, ea nu e viabila acum cind fortele presedintelui Assad au obtinut victorii, pentru ca opozitia de teme ca guvernul sirian va negocia de pe pozitii de forta. Oferta regimului de la Damasc de a sta de vorba separat cu diverse factiuni ale opozitiei este si ea problematica, pentru ca Assad ar putea folosi ocazia pentru a dezbina si mai mult opozitia.

Este clar ca decizia americana, luata dupa multe ezitari, de a oferi armament opozitiei siriene, elementelor credibile din cadrul acesteia, e menita sa restabileasca cel putin echilibru pe terenul de confruntare pentru a putea fi angajate negocieri. Nu se stie insa daca un ajutor partial va restabili acel echilibru. Si nu se stie nici ce solutie ar putea fi gasita, in urma negocierilor.

Multi analisti ii solicita presedintelui Obama sa-si clarifice, daca nu sa si comunice, ce are de gind sa faca, ce urmareste, care a strategia. Altii, cum e fostul secretar de stat Henry Kissinger, privesc cu rezerve postura mai activa a administratiei in Siria, intrebindu-l pe presedinte care este interesul de securitate american, care sa justifice o interventie? Or, in afara contracararii Iranului si miscarii Hezbollah, ambele primejdii regionale, un astfel de interes nu a fost inca explicat.
XS
SM
MD
LG