Linkuri accesibilitate

Urechea și timpanul


Fratele cel mare și vata din urechi.



Recentul scandal stârnit de amploarea programului american de monitorizare a rețelelor sociale PRISM, care a dus la tensiuni cu Uniunea Europeană, a readus în atenție chestiunea controlului și supravegherii comunicațiilor populației de către autorități.

Pe langa interceptarea comunicațiilor simplilor cetățeni, ceea ce a mai surprins si nelinistit a fost si faptul ca un procuror american a pus sub ascultare 20 de linii telefonice ale unor ziariști de la agenția Associated Press, in ciuda faptului ca legea le garantează jurnaliștilor dreptul de a-si proteja anonimatul surselor.

Toate țările supraveghează și ascultă, periodic sau sistematic, comunicatiile unor suspecți, insa, în democrațiile occidentale este nevoie pentru asta de un mandat judecătoresc.

In mai toate țările procurorii au nevoie de un ordin judecătoresc pentru a purcede la interceptarea telefonului cuiva, sau a emailurilor. In schimb, nu in toate țările inregistrarile interceptărilor pot fi folosite ca probe intr-un proces. In Germania, de pilda, justiția le acceptă, dar in majoritatea țărilor ele nu servesc la altceva decât la a face sa progreseze ancheta.

Germania este, de altfel, extrem de legalistă in aceasta privință, motiv pentru care Angela Merkel i-a cerut in mod direct explicații lui Barack Obama, atunci când acesta a lăsat de înțeles ca, intr-adevăr, Statele Unite intercepteaza comunicatiile de pe retelele sociale ale cetățenilor altor țări.

Intr-un sistem prezidential de tradiție imperială cum e cel al Franței, Mitterrand însuși a putut, de-a lungul anilor 1980, să ceară serviciilor secrete sa asculte telefoanele opozantilor săi, ba chiar cele ale unor mari ziariști independenti, unii de la „Le Monde”, de pilda. Interceptarile erau practicate, fără niciun mandat judecătoresc, de către celula antiterorism creată direct de Mitterrand in cadrul administrației sale prezidențiale. Șapte foști colaboratori ai lui Mitterrand au fost condamnați de justiția franceză in 2005, la aproape un deceniu dupa moartea președintelui, unii din ei fiind condamnați la închisoare cu suspendare si la amenzi pentru încălcarea vieții private a persoanelor al căror telefon fusese ascultat.

Ironia controlului asupra Facebook și a altor rețele de socializare este chiar faptul ca ele sint interzise in țări precum Iran sau China tocmai pentru că regimurile de acolo se tem că ele sînt incontrolabile.

-------------

În ultimii patru ani, de când în Republica Moldova există o autoritate de stat preocupată de apărarea secretului datelor personale, au fost întreprinse o serie de îmbunătăţiri legislative legate de acest drept al cetăţenilor. Vasile Foltea, adjunct de director al Centrului naţional pentru Protecţia datelor cu caracter personal ne-a descris câteva dintre acestea:

„A fost modificat codul de procedură penală şi avem o nouă lege privind activitatea specială de investigaţie. La moment legea spune foarte clar: doar SIS este entitatea prin care se fac interceptările. Toţi ceilalţi pleacă la judecătorii de instrucţie, obţin autorizarea şi o prezintă SIS-ului ca să fie efectuată interceptarea.”

O îmbunătăţire importantă avându-se în vedere că până în 2009, în Republica Moldova existau vreo 7 instituţii care puteau, oficial, interveni prin interceptări în secretul corespondenţelor private.

Numai că, aşa cum constată apărătorii cetăţenilor împotriva unor abuzuri legate de acest subiect, nici acum nimeni nu poate da suficiente garanţii în privinţa neinterceptării comunicărilor telefonice sau electronice. Mai mult, nu există siguranţa că dacă acestea s-au făcut totuşi, persoanele vizate vor afla despre interceptări, aşa cum prevede legislaţia.

Continuă şi practica mimării legalităţii interceptărilor, mai spun aceşti apărători.

Printre soluţiile care s-ar impune, mai spun experţii independenţi, ar fi nevoia unor reglementări care ar face imposibilă ascunderea faptului interceptării. Pentru că ele sunt necesare în lupta cu crimele grave, mai arată ei, dar persoana interceptată trebuie să afle la un moment dat despre asta. Dacă interceptările efectuate de instituţiile statului sunt totuşi reglementate într-un anumit mod, atunci instituţiile private nu au, teoretic, nici o oprelişte şi acesta ar fi, la părerea experţilor, un domeniu ce ar necesita intervenţia urgentă a legiuitorului.

Tatiana Catană este avocata care a apărat la un moment dat în instanţă cetăţeni ce s-au plâns pe aşa zisul „furt de identitate”, cum e numit un alt abuz în raport cu datele personale ale cetăţenilor ce ia avânt odată cu dezvoltarea comunicării pe reţele de socializare. Nu acţionează Republica Moldova pe contrasens cu tendinţele mondiale în materie de securitate îngrijindu-se în special cum să apere secretul comunicaţiilor private, chiar cu preţul să-i scape anumite pericole la adresa securităţii statului? Tatiana Catană crede că nu şi iată de ce:

„Peste tot în lume există securitatea raporturilor acestea juridice. Nu ar fi admise abuzuri prea mari. La noi dacă ar avea instituţiile statului mai multă libertate, mâine poliţia ar pune mâna pe reportofoane şi ai-r înregistra pe toţi la rând. Şi aşa suntem expuşi prea mult,” crede avocata Tatiana Catană.
Previous Next

XS
SM
MD
LG