Între indicatorii care despart o ţară pusă pe treabă de una mai liniştită ar trebui introdusă numărătoarea portarilor. Am văzut în mod repetat şi fără excepţie: în Anglia sau Statele Unite portarii, paznicii sau persoanele care dau o tablă, în uniformă, pe o băncuţă în faţa instituţiei sînt la jumătate sau mai puţin din ce vezi în România sau Bulgaria dar şi în Belgia sau Franţa.
În est, o plimbare prin oraş te face să numeri pînă te plictiseşti, gherete, uniforme şi oameni în putere care stau şi numără orele făcînd pe paznicii. Nu se ştie cum dar majoritatea sînt încă tineri. Toţi par să se pregătească pentru marea confruntare, conservîndu-şi forţele la umbră sau lîngă reşoul din gheretă. Păznicimea din est e, practic, un loc de pensionare timpurie.
În vest, păznicimea e mai degrabă rezultatul birocraţiei.Toată lumea are un sediu, sediul are o intrare şi intrarea trebuie păzită. Numărul instituţiilor inutile e strivtor, iar instituţiile inutile produc, deseori, doar drapele şi paznici. În ambele cazuri, portarii şi paznicii se pot lăuda cu un palmares forte. Căci ei sînt oamenii pe lîngă care trec hoţii şi pe lîngă care dau buzna tot felul de nechemaţi.
