Linkuri accesibilitate

Brazilia sătulă de fotbal


Vedere aeriană a stadionului Maracana
Vedere aeriană a stadionului Maracana

Sute de mii de demonstranţi s-au ciocnit cu poliţia în marile oraşe ale ţării, protestînd împotriva organizării Cupei Mondiale de anul viitor.


Ce se întîmplă cu brazilienii? Nu le mai place fotbalul? Sute de mii de demonstranţi s-au ciocnit cu poliţia în marile oraşe ale ţării, protestînd împotriva organizării Cupei Mondiale de anul viitor. Demonstraţiile au început de o săptămînă şi continuă în fiecare seară. Revendicările pot fi citite pe pancartele pe care scrie mare: „Nu vrem Cupa Mondială!” Nu e singurul slogan. Demonstranţii sînt revoltaţi şi de creşterea preţului la transport public. Dar nemulţumirea cea mare e, clar, organizarea Cupei Mondiale.

Aşa ceva n-ar fi crezut nimeni vreodată: brazilieni împotriva fotbalului şi, mai mult, brazilieni revoltaţi de organizarea celei mai mari competiţii de fotbal la ei acasă! Pare complet absurd. O naţiune care dă cel mai admirat fotbal al lumii, o naţiune de fanatici ai fotbalului - împotriva fotbalului jucat la cel mai înalt nivel, acasă, în Brazilia.

Totul a început, de fapt, la meciul de deschidere al Cupei Confederaţiei, o competiţie cam în plus şi nu foarte clar motivată, la care participă Naţionale reprezentînd fiecare Confederaţie FIFA (adică fiecare continent sau mare grup geografic). Mulţimea adunată pe faimosul stadion Maracana a huiduit din toată inima loja oficială la care se aflau Preşedintele Braziliei şi Preşedintele FIFA. Afară, o altă mulţime adunată în jurul stadionului a început proteste de stradă şi, de atunci, demonstraţiile continuă şi cresc în fiecare zi.

Furia brazilienilor e mai uşor de înţeles la capătul unui calcul simplu: Cupa Confederaţiei plus Cupa Mondială de anul viitor egal 15 miliarde de dolari. Asta, fără să punem la socoteală Jocurile Olimpice pe care tot Brazilia le va organiza în 2016. Cheltuielile angajate de bugetul de stat al Braziliei sînt uriaşe. Brazilienii au motive foarte serioase să creadă că atîta amar de bani se va duce pe apa sîmbetei.

La început, marile competiţii nu promiteau. Erau o onoare şi un efort consimţit. Condiţiile nu erau prea bune, ba uneori erau modeste, dar toată lumea era mulţumită, pentru că toată lumea urmărea performanţa sportivă şi nimic altceva. Asta s-a schimbat. De aproape 40 de ani, FIFA şi CIO organizează Campionate Mondiale şi Jocuri Olimpice, cu promisiunea că merită. Că banii cheltuiţi vor face bani şi creştere economică. Declaraţiile oficiale spun mereu unul şi acelaşi lucru: investiţia e mare dar merită pentru că noile megastadioane vor produce bani, locurile de muncă se vor înmulţi, investitorii vor căuta piaţa locală iar infrastrucutra va face pasul definitiv spre modernizare.

Concluzia: gigantismul şi fanfara or fi stridente, dar rentează. Faptele spun, însă, mereu, altceva: organizatorii bagă mîna adînc în bugetul de stat şi ţara iese în pierdere. Ultimele două experienţe în materie confirmă temerile. Olimpiada din China a lăsat în urmă stadioane rar folosite astăzi. Dar dacă economia chineză își poate permite asemnea pierderi, Africa de Sud e într-o situaţie mult mai tristă. Mondialele de fotbal din 2010, s-au încheiat cu pierderi, nu cu profit. Adevărat, FIFA a făcut, de partea ei, un profit net de 1 miliard de dolari dar banii au plecat din Africa de Sud pentru a acoperi costurile uriaşe ale birocraţiei de lux FIFA. Raportul oficial al guvernului sud african a stabilit clar, în 2012, că Mondialele nu au adus cîştiguri nici în bani, nici în imagine. Lucrurile erau clare demult. Olimpiada din Canada a lăsat Toronto la margine falimentului în 1976. Datoriile au fost plătite în următorii 30 de ani. Olimpiada de la Atena a stabilit, în 2004, un dezastru-record. Complexele sportive sînt, după mai puţin de 10 ani, în ruină. Datoriile sînt atît de mari încît nimeni n-a început măcar să le plătească.

Brazilienii au avut de unde afla cu ce se soldează megacompetiţiile pe care ţara gazdă are onoarea de a le organiza: fonduri publice irosite care rămîn în plata populaţiei. Schema care a îmbogăţit birocraţiile sportive şi sponsorii oficiali e, de acum, cunoscută. Pentru prima oară, asemenea afaceri la limita escrocheriei provoacă proteste publice. Pînă şi indestructibila dragoste de fotbal braziliană a cedat.
XS
SM
MD
LG