Servicii sociale mai bune, mai diversificate? Cum pot fi asigurate, cine poate sau trebuie să le ofere? Care sunt beneficiile şi posibilele riscuri ale noii abordări faţă de asigurarea serviciilor sociale? Răspunsul la aceste şi alte întrebări – peste câteva minute, în convorbirea cu directorul Consiliului naţional de acreditare a prestatorilor de servicii sociale, Dimitrian Rotăraş.
Europa Liberă: E ceva mai mult de un an, dle Rotăraş, de când a fost adoptată Legea privind acreditarea prestatorilor de servicii sociale. Lege care prevede constituirea Consiliului Naţional de acreditare a prestatorilor de servicii sociale. De când a fost constituit acest consiliu şi la ce fază a activităţii sale se află acum?
Dimitrian Rotăraş: „Aveţi perfectă dreptate: legea a fost adoptată cu mai puţin de un an în urmă, însă hotărârea de guvern care ne-a creat bazele legale pentru instituirea Consiliului a fost aprobată abia la sfârşitul anului trecut şi Consiliul şi-a început activitatea din luna aprilie anul curent. Acum suntem la faza în care elaborăm regulamentele principale de care ne vom ghida în procesul de acreditare a prestatorilor de servicii sociale. Mai concret, este Regulamentul nemijlocit privind procedura de acreditare şi Regulamentul privind selectarea şi atribuţiile grupurilor de experţi care vor efectua nemijlocit acreditarea prestatorilor.”
Europa Liberă: Prin acreditate, simplificând lucrurile, înţelegem evaluarea capacităţilor prestatorilor de servicii, corespunderea lor rigorilor prevăzute de lege şi standardele de calitate, precum şi autorizarea dreptul de a presta respectivele servicii.
Dimitrian Rotăraş: „Absolut. Pentru moment, conform nomenclatorului standardelor, nomenclatorului serviciilor sociale, există 40 de servicii sociale. Nomenclatorul a fost aprobat prin ordinul Ministerului Muncii şi protecţiei Socială în 2011.”
Europa Liberă: Anterior cum se făcea, dacă se făcea în domeniul respectiv?
Dimitrian Rotăraş: „Anterior nu era nici o acreditare, şi nici o evaluare. Şi scopul de bază al ideii creării acestui Consiliu a fost să determinăm capacitatea prestatorilor de a presat nişte servicii de calitate pentru beneficiari.”
Europa Liberă: Haideţi acum să lămurim un pic lucrurile, ca să fie limpede pentru toată lumea: ce sunt – vorbind în exemple – servicii sociale şi cine sunt, de fapt, în principiu prestatorii de aceste servicii?
Dimitrian Rotăraş: „Prestatorii acestor servicii sunt atât organele publice locale, centrale, cât şi diferite organizaţii non-guvernamentale. Ca să vorbim la concret, să spunem de pildă despre casele de copii de tip familial, sau despre serviciul social recent lansat ca echipa mobilă, care acordă asistenţă persoanelor la domiciliu. Şi sunt mai multe centre de plasament pentru copii, centre de plasament pentru persoane în etate, casele internat şi tot spectrul larg din acei 40 de servicii de care am spus mai sus.”
Europa Liberă: În ce privinţă nevoia de asemenea servicii este mai stringentă? În ce împrejurări – când e vorba de copii, când e vorba de oameni mai în vârstă, sau alte categorii de cetăţeni?
Dimitrian Rotăraş: „Aceste servicii sunt necesare pentru toate categoriile de cetăţeni: atât copii, cât şi adulţi, cât şi persoane cu disabilităţi, pentru a putea crea premisele necesare reintegrării acestora în societate, sau în familiile sale biologice.”
Europa Liberă: Haideţi să reformulez: unde se simte deficitul cel mai mare de un anumit tip de servicii sociale de genul acesta, din punctul dvs. de vedere?
Dimitrian Rotăraş: „Este prematur să vorbim unde se simte acest deficit. Ştiţi, nu pot să vă spun la moment concret unde: la copii sau la maturi, sau la persoane în etate, sau la cei cu disabilităţi. Însă pot să vă spun un lucru: că Consiliul a fost creat anume pentru a structura şi a ne asigura că toate persoanele, deci toţi beneficiarii vor primi servicii de calitate şi în conformitate cu standardele de calitate.”
Europa Liberă: Ce sunt standardele instituite pentru serviciile sociale? Ce-ar însemna aceste standarde la modul practic? Cum ar trebui să fie un serviciu social în acest sens?
Dimitrian Rotăraş: „Pentru moment, din cele 40 de servicii aprobate, doar 12 au elaborate şi aprobate standardele minime de calitate, care diferă de la serviciu la serviciu. Ele presupun minimul necesar pentru un serviciu pe care le acordă beneficiarilor un prestator pentru ca să fie asigurată continuitatea şi buna desfăşurare a acestui serviciu.”
Europa Liberă: Legislaţia modificată anterior, inclusiv cea privind achiziţiile publice, permite deja organizaţiilor neguvernamentale să presteze servicii sociale. Cum a fost anterior – ong-urile nu prestau, nu aveau voie să presteze servicii, sau ofereau aceste servicii pe lângă cele ale statului, doar că nu erau reglementări…
Dimitrian Rotăraş: „Anterior, ONG-urile aveau tot dreptul să presteze servicii sociale, ba chiar mai mult: prestau şi prestează şui la moment. Nu erau nişte reglementări însă clare şi nu exista o evidenţă statistică a acestor prestatori, să le spunem aşa.”
Europa Liberă: Principiul non-discriminării prestatorilor de servicii. În sensul discuţiei noastre ce-ar însemna în condiţiile în care aţi avea în faţă câţiva prestatori – şi de stat, şi din entităţile non-guvernamentale?
Dimitrian Rotăraş: „Procesului de acreditare vor fi supuşi absolut toţi prestatorii de servicii sociale, indiferent de tipul de proprietate, forma juridică de organizare şi de subordonare administrativă a acestora.”
Europa Liberă: ONG-urile pot folosi şi ele bani bugetari pentru prestarea serviciilor sociale?
Dimitrian Rotăraş: „În anumite condiţii. Aceste condiţii sunt mai multe, dar pentru moment cunoaştem foarte bine că serviciile sociale sunt în continuă dezvoltare. ONG-uri pot avea bani de la buget, dar nu în măsura ca şi prestatorii de stat, dar oricum pot accesa bani bugetari. Să spunem, pentru aceeaşi asistenţă parentală profesionistă – aici e vorba nu doar de ONG-uri, dar şi de persoane fizice care vor să ia în plasament în familii copii din aceleaşi case de copii sau din familii social-vulnerabile – bineînţeles că ei primesc a anumită sumă de bani lunar pentru a avea în grijă aceşti copii.”
Europa Liberă: În general,ONG-urile, inclusiv cele care prestează servicii sociale, sunt dependente de fonduri externe, acumulate de la contribuabilul occidental, de cele mai multe ori. Există în acest sens, sau ar trebui din punctul dvs. de vedere să existe, anumite condiţii faţă de ele din punctul de vedere al durabilităţii, adică al duratei în timp a serviciilor prestate de ele, sau achiziţionate de stat în acest sens?
Dimitrian Rotăraş: „Absolut. Acreditarea şi evaluarea acestor prestatori va fi efectuată în baza a patru criterii principale. Primul este baza tehnico-materială, doi – activitatea economicop-financiară, trei – calificarea personalului şi patru – conformitatea calităţii serviciilor cu standardele minime de calitate. Deci, vorbind de spre activitatea economico-financiară, vorbim despre durabilitate. Experţii care vor merge la evaluare la aceşti prestatori, neapărat se vor familiariza cu condiţiilor lor de finanţare şi cât de durabil va fi acest serviciu. Deoarece acreditarea va fi pe o durată de cinci ani.”
Europa Liberă: Şi dacă e vorba de exemplu de o organizaţie, fundaţie străină, de exemplu olandeză, germană, franceză care doreşte să presteze servicii sociale în Republica Moldova, statul poate achiziţiona aceste servicii de la această organizaţie?
Dimitrian Rotăraş: „Pentru moment nu există în Republica Moldova practica contractării serviciilor sociale de către stat. Însă se implementează în prezent acest mod, în conformitate cu practicile partenerilor noştri din străinătate şi sper ca în viitorul apropiat să ajungem şi noi la momentul în care vom putea contracta servicii sociale pentru populaţie.”
Europa Liberă: Când începe propriu-zis acreditarea şi cât credeţi că va dura până veţi acredita cele mai multe, cele mai importante servicii sociale?
Dimitrian Rotăraş: „Acreditarea propriu-zisă va începe imediat după aprobarea acestor două regulamente despre care am vorbit anterior, însă din toamna acestui an ne propunem să facem pilotarea, deci vom testa această acreditare. Rezultatele pilotării, cât şi aceste regulamente vor fi dezbătute pe larg cu societatea civilă şi sper ca începând cu luna decembrie, sau cel târziu ianuarie viitor, să începem acreditarea propriu-zisă, vom stabilim un plan de acreditare, fiecare prestator va cunoaşte din timp când va fi acreditat, ca să-şi pregătească setul necesar de documente care vor fi clar stipulate în lege.”
Europa Liberă: Dacă un prestator nu face faţă, cum îl prindeţi cu ocaua mică şi cum este sancţionat?
Dimitrian Rotăraş: „Noi nu prindem pe nimeni! Îl prinde grupurile de experţi care vor merge la faţa locului. Consiliul va lucra din birou. La prestator vor merge grupurile de experţi care vor fi selectaţi din rândul persoanelor profesioniste, atât din organele de stat, cât şi din ONG-uri, cât şi din cadrul prestatorilor, acre vor merge şi evalua siotuaţia la faţa locului. Şi noi vom acredita în baza reportului acestor experţi.”
