Avertismentele despre posibilitatea ostilităţilor armate la Nistru devin de ceva vreme un fel de refren ruso-moldovenesc, tocmai când logica negocierilor ar trebui să asigure încredere şi cel puţin acalmie. De ce şi de către cine se inflamează acum atmosfera între Chişinău şi Tiraspol, cu ce scop, ce efecte poate avea tensiunea tot mai accentuată din zona de securitate şi cine şi ce poate face ca armele să nu ajungă să zângănească în estul Republicii Moldova? Analistul politic Oazu Nantoi este interlocutorul nostru din această dimineaţă:
Europa Liberă: O declaraţie a unor cunoscuţi fruntaşi ai societăţii civile, inclusiv Dvs., avertizează, între altele, asupra pericolului unui nou conflict armat la Nistru, „cu implicarea unităţilor militare ale Federaţiei Ruse, conform precedentului din 1992”. OSCE şi Ucraina sunt chemate să nu admită „declanşarea vreunui conflict armat […] şi alimentarea acestuia din exterior”. UE şi SUA li se cere să anticipeze cu vigilenţă o posibilă degradare a situaţiei în zonă”. De fapt, dle Nantoi, pe ce se bazează îngrijorarea că – după cum avertiza deunăzi „Vocea Rusiei” Tiraspolul şi Chişinăul „nu au ajuns atât de aproape de reluarea ostilităţilor armate din momentul încetării acestora”?
Or, noi pornim de la ideea că regimul din stânga Nistrului este o unealtă a Federaţiei Ruse, prin care aceasta vrea să controleze comportamentul geopolitic al Republicii Moldova şi viitorul ei. Şi acum, când se prefigurează un modest, dar progres în ceea ce priveşte relaţiile dintre Republica Moldova şi UE, atunci când UE ne oferă suport generos în scopul consolidării statalităţii republicii Moldova în calitate de stat de drept, fireşte că Federaţia Rusă nu doreşte că acest proces să devină unul ireversibil, adică ca noi să ne rupem din spaţiul ex-sovietic, să ne rupem din zona de influenţă a Federaţiei Ruse şi din proiectul euroasiatic care este promovat de Vladimir Putin şi să ne regăsim în ceea ce se numeşte familia popoarelor europene, unde domină legea, unde nu există mentalitate imperială şi unde cetăţenii sunt liberi.”
Europa Liberă: Aceasta ar fi miza celora care – prin acţiunile lor – intenţionează vizibil să aţâţe din nou ostilităţile armate sistate – pentru totdeauna cum părea – la 1992, nu?
Oazu Nantoi: „Noi dorim să fim cât mai obiectivi în ceea ce se întâmplă, însă noi nu vedem altă logică în comportamentul marionetelor ruseşti de la Tiraspol. Noi am văzut care a fost comportamentul la ultima rundă de negocieri în formatul 5+2 la Odesa. Noi am văzut cum s-a consolidat potenţialului militar al acestui regim în stânga Nistrului, cum de fiecare dată când au loc aplicaţii militare în stânga Nistrului, ele sunt bazate pe aceiaşi legendă: că au atacat teroriştii de pe malul drept transnistrenii paşnici care ripostează. Noi vedem cum Federaţia Rusă, deja în mod tradiţional şi-a trimis ofiţerii care controlează structurile de forţă, fiind în umbră, în spatele celor care, chipurile, conduc aceste instituţii, fiind desemnaţi de Evghenii Şevciuk.
Şi noi nu dorim ca această logică să fie dusă până la capăt, deoarece pretinsa lege privind aşa-zisa „frontiera de stat” a fost vehiculată de Andrei Sibcenco, mâna dreaptă a lui Evgheni Şevciuc, încă în anul trecut, în 2012. Însă anume acum această lege a fost pusă pe rol: a fost adoptată în pofida conflictului care există între Sovietul Suprem şi Şevciuc.
La 5 iunie Şevciuk s-a dus iarăşi la Moscova după instrucţiuni şi după aceea, la 10 iunie, a promovat această pretinsă lege. Deci, este o logică în ceea ce se întâmplă şi noi trebuie să întrerupem această logică, să o zădărnicim, să evităm destabilizarea situaţiei şi nu dorim ca această eventuală destabilizare a situaţiei să afecteze dialogul între Republica Moldova şi UE şi, în special, perspectivele summit-ului de la Vilnius ce urmează să aibă loc în noiembrie curent.”
Europa Liberă: Unul dintre fruntaşii societăţii ruse de acum, imperialistul – cum se autodefineşte – Aleksandr Prohanov, scriitorul şi comentatorul, spunea deunăzi că „inima Eurasiei bate în Transnistria”. Ce inimă bate în partea Republicii Moldova din dreapta Nistrului?
Oazu Nantoi: „Eu nu vreau să comentez declaraţiile unor asemenea persoane cum este Prohanov, sau cum este Dulghin, care se află la Chişinău. Noi pur şi simplu nu ne respectăm pe noi înşine când coborâm la nivelul lor. Inima din partea dreaptă, spre regret, nu bate de sine stătător şi să nu uităm că din 2009 încoace Republica Moldova, lăsăm la o parte metaforele cvasi politice, se bucură de un suport generos şi nemeritat din partea UE.
De la noi se cere ca să realizăm reforme, nu numai slogane pro-europene, să facem ordine la noi acasă ca statul de drept Republica Moldova să funcţioneze pentru cetăţenii Republicii Moldova şi atunci eu cred că inima moldovenească pe malul drept va bate de sine stătător, dar fiind protejată de ambiţiile neo-imperiale de la Moscova, prin statutul nostru de ţară care a semnat acordul de asociere, prin statutul nostru de ţară care face parte din spaţiul economic al UE, şi nu în ultimă instanţă poate vom fi capabili să aderăm şi la spaţiul valoric al UE, şi atunci cu inima din partea dreaptă a Nistrului totul va fi OK. Şi ea va începe să bată pe ambele maluri ale Nistrului.”
Europa Liberă: L-am citat pe domnul Prohanov doar pentru că este foarte relevant în multe privinţe pentru modul de a gândi acum al Rusiei. Cum ar trebui totuşi să se manifeste la modul concret acum clasa politică ca să - cum se spune în declaraţie - „depună un efort colectiv maxim posibil pentru evitarea scenariilor distructive, impuse din exterior”?
Oazu Nantoi: „Am să spun nişte lucruri pe cât de banale, pe atât de naive. Orice deputat din parlamentul Republicii Moldova este deputat care reprezintă poporul Republicii Moldova şi, pe lângă faptul că ei sunt divizaţi pe criterii politice sau de clanuri, nu mă interesează de care, ei
Interesul naţional al R. Moldova este în primul rând să fie un stat suveran, integru, respectat de comunitatea internaţională...
Interesul naţional al Republicii Moldova este în primul rând să fie un stat suveran, integru, respectat de comunitatea internaţională şi nu în ultimul rând de Federaţia Rusă.
Şi tot aşa cum în 2005 a fost acea fază scurtă când s-a lucrat asupra proiectului de lege cu privire la principiile statutului juridic special a localităţilor din raioanele de est, care a fost adoptat la 22 iulie 2005, când experţii din societatea civilă, deputaţii din opoziţie, deputaţii de la guvernare - am lucrat cot la cot asupra acelui proiect de lege -, eu cred că acum e momentul să demonstrăm că noi toţi laolaltă suntem cetăţeni ai acestei ţări şi dorim să avem o ţară respectată, nu să alergăm după copite de caii morţi la porţile Kremlinului, pentru a prosti propriul popor. Dar asta, repet, e o abordare naivă.
Eu, totuşi, sper că cândva se va întâmpla acest lucru, fie şi în faţa unui pericol care în opinia noastră este unul real, şi totuşi va avea loc o minimă consolidare, ceea ce ne va permite să reacţionăm adecvat şi să nu permitem derularea scenariilor, să spunem aşa, cât de subtile nu ar fi ele.”
Europa Liberă: De fapt pe naivi se sprijină de foarte multe ori această lume. Ce şi când ar putea sau ar trebui să facă autorităţile moldovene în faţa unor provocări evidente dincolo de retorica obişnuită?
Oazu Nantoi: „Eu cred că atunci când se vorbeşte despre necesitatea de a reacţiona la provocările existente‚ în primul rând este evident că guvernarea nu se preocupă de această problemă, deoarece guvernarea nu trebuie să fie în calitate de o echipă de pompieri, ci guvernarea trebuie să fie în calitate de o echipă de chirurgi care realizează o operaţie de reîntregire a Republicii Moldova.
Însă, guvernarea împreună cu societatea civilă şi, de ce nu, în parteneriat cu opoziţia trebuie consecvent, pas cu pas, să implementeze nişte politici prin care ar fi diminuată aria de influenţa a regimului din stânga Nistrului asupra cetăţenilor din stânga Nistrului şi ar fi create perspective pozitive pentru fiecare cetăţean din stânga Nistrului, cu condiţia că el este loial ideii de statalitate a Republicii Moldova, în cadrul ţării reîntregite.
Eu doar vreau să aduc un simplu exemplu: la 20 ianuarie curent a avut loc o întrevedere nu prea publică între reprezentanţii business-ului din stânga Nistrului şi negociatorii din partea UE în ceea ce priveşte acordul de liber schimb, comprehensiv şi aprofundat. Şi business-ul din stânga Nistrului, care profită în prezent de prevederile pe care ni le oferă UE sub formă de sistemul de preferinţe şi care exportă mai multe bunuri pe piaţa UE decât cel de pe malul drept, business-ul de pe malul stâng, repet, vrea ca Republica Moldova să semneze Acordul de asociere, vrea ca prevederile acestui acord să se extindă asupra malului stâng, şi ca ei să aibă posibilitatea să-şi realizeze producţia pe o piaţă imensă de jumătate de miliard de oameni a UE.
Însă acesta este doar un exemplu.
Se cere o abordare sistemică, consecventă, care nu depinde de fluctuaţiile politice şi de altercaţiile politice de aici de la Chişinău. Se cere o altă calitate de guvernare, pe care noi nu am avut-o timp de peste 20 de ani, se cere un alt nivel de responsabilitate civică, care trebuie să ne unească pe noi toţi: şi cei din Parlament, şi cei de la guvern, şi cei din societate.”
Europa Liberă: Foarte pe scurt, dle Nantoi, poate ultima întrebare dintr-un şir pe care am mai vrut să vi le adresăm în această dimineaţă - cum ar reacţiona UE, de pildă, la o eventuală reluare a ostilităţilor armate, indiferent, apropo, de cine le-ar declanşa formal?
Oazu Nantoi: „Apariţia declaraţiei noastre a fost determinată anume de faptul că noi nu dorim ca UE să fie nevoită să reacţioneze la declanşarea unui conflict. Deoarece UE nu este NATO, UE are propriile suficiente probleme interne şi teama noastră este ca Federaţia Rusă să nu provoace acest conflict anume în ideea că UE va reacţiona, renunţând la ideea de semnare a acordului de asociere cu Republica Moldova.
Prin urmare declaraţia noastră urmăreşte scopul de a anticipa evenimentele, de a exercita presiuni asupra regimului din stânga Nistrului şi de a iniţia un dialog onest, dar şi dur cu Federaţia Rusă, pentru a nu admite asemenea scenarii distructive. Aici un rol special îi revine Ucrainei, care controlează tot ce se întâmplă în stânga Nistrului. Să nu uităm pe teritoriul cărei ţări se află aeroportul de la Odesa, din care se pleacă şi se vine de la Moscova. Şi noi totuşi am făcut această declaraţie considerând că suntem capabili de a contribui la anticiparea evenimentelor, şi nu la comentarea lor post-mortem.”
