Biserica Ortodoxă şi eforturile de modernizare ale Europei de Răsărit

În multe ţări din estul Europei se fac eforturi masive pentru reforme, iar forţele progresiste caută să modernizeze societăţile lor. Efortul este mare, îndelungat şi una din piedici este reprezentată de elementele retrograde din biserica ortodoxă, majoritară în ţările din această regiune. Corespondentul nostru Robert Coalson priveşte la câteva evoluţii recente din aceasta regiune şi la rolul asumat de bisericile ortodoxe în efortul de modernizare. Un rezumat de la Oana Serafim.

Imaginile recente din capitala Georgiei, Tbilisi, în care mii de oameni conduşi de preoţi în sutane negre au atacat un grup minuscul de manifestanţi pentru drepturile minorităţilor sexuale au fost şocante. Preoţi şi enoriaşi cu beţe, scaune şi ciomege i-au atacat pe tinerii manifestanţi, poliţia neputând să îi apere. Unele imagini ar fi putut fi desprinse din tablourile Evului Mediu.


Patriarhul Ilia al Georgiei, un înalt prelat care se bucură de mare încredere în societatea georgiana a condamnat violenţele care s-au soldat cu 17 răniţi, dar înainte ceruse autorităţilor să interzică manifestaţia pentru că ar fi „o insultă” la adresa tradiţiilor georgiene.

Zaza Davitaia este unul dintre cei care au manifestat gălăgios împotriva homosexualilor şi lesbienelor şi el a răspuns apelurilor unor preoţi radicali care au chemat credincioşii să „apere” valorile tradiţionale despre care vorbea şi Patriarhul Ilia.

„Eu îi sprijin pe cei care s-au adunat aici. Noi suntem împotriva unui miting care contrazice valorile morale şi tradiţiile georgiene. Activiştii pentru drepturile homosexualilor primesc sprijin financiar de la anumite organizaţii din străinătate şi ei vor de fapt să manifeste împotriva perceptelor morale georgiene.”

Incidente similare cu cele din Georgia, chiar dacă nu la fel de dramatice, au avut loc şi în Serbia, la 10 mai, în capitala Belgrad. Preoţii au chemat credincioşii în stradă să protesteze împotriva eforturilor guvernelor de la Belgrad şi Priştina de a-şi normaliza relaţiile. Demonstraţia de la Belgrad a fost organizată de doi mitropoliţi radicali, de care Patriarhul Irinei s-a şi distanţat. Mitropolitul Atanasie l-a ameninţat pe premierul Ivica Dacici, cel care a semnat recentul acord de normalizare a relaţiilor cu Kosovo, că s-ar putea să aibă soarta fostului premier pro european asasinat în 2003, Zoran Djingici.

„Premierul vorbește despre o politică realistă dar numai intr-o Serbie seculară. El nu e interesat in Serbia cerească. Din păcate aşa spunea şi Djingicio. Si ştim cum a terminat. Noi îl vom lăsa pe Dumnezeu să judece. Nu poate să existe o Serbie seculara fără una cerească.”

.. iar rugăciunea pe care mitropolitul Atanasie a citit-o era prohodul, care, cum știe orice creştin ortodox, se citește la slujba de înmormântare.

Geraldine Fagan, corespondenta la Moscova a agenției de știri Forum 18 şi autoarea cărţii „Să fii credincios în Rusia: politica religioasă după comunism” spune că naționalismul religios, chiar dacă a fost condamnat ca o erezie în secolul 19, este o tradiție profundă a culturilor ortodoxe. Există în regiune, spune Geraldine Fagan, credinţa, poate chiar mistică, că securitatea naţională depinde de păstrarea religiei ortodoxe, tradiționale.

Aceasta idee este foarte răspândită şi în Georgia, Serbia, România, Bulgaria, Moldova. Şi alte religii adoptă aceiași atitudine, dar în Europa radicalii din clerul ortodox o promovează cu fervoare şi uneori, cum a fost cazul în Georgia sau în Rusia sau în Serbia, prin violenţă.

În Rusia, biserica ortodoxa împărtășește aceeași opinie ca şi Kremlinul că lumea „din afara” este ostilă şi are intenţii rele pe care numai o alianţă solidă între stat şi biserică le poate contracara. Luna trecută, preşedintele Putin a spus că toate organizaţiile care primesc bani din afara ţării trebuie să se declare agenţi străini. Cam în acelaşi timp, Patriarhul Kirill spunea că feminismul este o tendinţă „foarte periculoasa” şi că femeile trebuie să îşi îndrepte atenţia numai către „interior”, iar dacă asta nu se va întâmpla, citam, „totul se poate dărâma: familia şi, dacă vreţi, şi patria”.

Analistul Igor Boţan crede că procesul de coabitare între biserică şi guverne democratice este un proces complicat şi îndelungat şi în regiune este perceput ca ceva „nou”, în timp ce în Occident este un fenomen fundamental:

„Faţă de bisericile ortodoxe din Georgia şi Serbia, care sunt autocefale, biserica ortodoxa din Moldova se afla sub jurisdicţia canonică a Patriarhatului Moscovei, ceea ce o face să fie influenţată de ea şi, implicit, de Kremlin.”

Cum se ştie, Mitropolitul Vladimir a condus slujba de Tedeum de duminică, în aer liber, chemând autorităţile de la Chişinău să abandoneze legea antidiscriminare.

Există eforturi ale bisericilor ortodoxe din Moldova, România, Georgia sau Serbia de a limita influenţa elementelor radicale din cler şi eforturi ale guvernelor de a purta dialoguri doar cu elementele moderate. Astfel, premierul de la Tbilisi Bidzina Ivanishvili a declarat înainte de violenţele din Georgia că „minorităţile sexuale există în Georgia şi că ele trebuie să aibă aceleaşi drepturi cu toata lumea şi că până la urmă „societatea georgiană va accepta acest lucru”.

La marsul LGBT de la Chişinău au luat parte ambasadorii Statelor Unite, Suediei şi Uniunii Europene, ca şi comisarul pentru extindere şi bună vecinătate Stefan Fule, într-un efort de a susţine drepturile minorităţilor, oricare ar fi ele.

Geraldine Fagan spune că cea mai înaltă faţă bisericească a Bisericii Ortodoxe şi anume Patriarhul Constantinopolului Bartholomeu este cel care a îmbrăţişat cele mai multe valori occidentale, fiind un sprijinitor al libertăţii religioase. Poate că acest lucru nu se datorează poziţiei geostrategice în care se află, ci faptului că în Turcia, religia ortodoxa este o religie minoritară şi Patriarhul Bartolomeu ştie şi înţelege mai bine ce înseamnă să fii opresat.