Politica pașilor mici în reglementarea transnistreană pare să fie fructificată într-un fel și la propriu: corpul de deputați din Sovietul suprem al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene este pe punctul să facă pași și să treacă Nistrul de la Tiraspol la Bender/Tighina. Un oraș de pe malul drept al Nistrului… Cum poate și trebuie citită această mișcare, ce efecte poate avea gesticulația Chișinăului în acest caz? Opiniile analistului politic Oazu Nantoi:
Europa Liberă: Au și autoritățile moldovene îngrijorări, nu numai cetățenii: de data aceasta „profunda îngrijorare” la Chișinău este exprimată de Guvernul demisionar în legătură cu intenția administrației transnistrene de la Tiraspol de a muta Sovietul Suprem al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene la Bender/Tighina, localitate de pe malul drept al Nistrului. Ce trebuie să se înțeleagă în acest caz din intenția cel puțin de mutare a Sovietului?
Europa Liberă: Dar de ce ar fi atât de mâhniţi? Tighina/ Bender este un oraş însorit, frumos…
Oazu Nantoi: „Da, oraşul este însorit şi frumos. Însă după ce domnul Şevciuk s-a proclamat preşedinte al acestui regim anticonstituţional, analiştii observă un conflict dur între Evghenii Şevciuk şi majoritatea din acest Soviet Suprem, care este afiliată companiei Sheriff sau partidului Obnovlenie. Şi observatorii locali consideră că această mutare a Sovietului Suprem va însemna inclusiv mutarea lui la periferia proceselor ce au loc în stânga Nistrului.
Să nu uităm că, în urma acestui conflict, domnul Şevciuk în mod direct gestionează bugetul care nu este aprobat de Sovietul Suprem, unii pretinşi deputaţi se simt atacaţi din partea structurilor de forţă, cu dosare penale. Deci, nimic nou.
Alta este că acest pas schimbă statutul municipiului Bender şi în modul cel mai direct prezintă o ameninţare la adresa stabilităţii pe care o avem în Zona de Securitate. Chiar şi ambasadorul Ucrainei, domnul Pirojkov, a menţionat că aceasta implică riscuri substanţiale. În această situaţie, eu pot să presupun că există două cel puţin scenarii. Primul scenariu este că aceste iniţiative au apărut la Tiraspol, iar al doilea – că Moscova nu este încântată de parteneriatul între Republica Moldova şi UE, în pofida turbulenţelor politice pe care noi le avem la Chişinău şi pregăteşte terenul pentru destabilizarea situaţiei prin lansarea unor provocări în municipiul Bender.”
Europa Liberă: Chiar voiam să vă întreb, dle Nantoi, dvs. personal înclinaţi să credeţi în ce versiune: că această decizie sau intenție ar fi „de uz intern”, pentru necesități de luptă politică, sau că ea are un orizont mai mare de motivare?
Oazu Nantoi: „Eu cred că totuşi, precum aţi spus, în orizontul mai larg de motivare. Deoarece domnul Rogozin nu este ultima persoană din clasa politică a Federaţiei Ruse şi atunci când domnul Rogozin îşi permite să viziteze această regiune depresivă, de unde pleacă, conform unor date, vreo 150 de familii în fiecare săptămână şi cu o populaţie mai mică decât o jumătate de Chişinău, în situaţia în care Rusia este o ţară imensă şi ca teritoriu, şi ca populaţie, înseamnă că ceva se întâmplă.
Rusia are aceleaşi planuri. Şi domnul Evnevici cere insistent de la conducerea Republicii Moldova permisiunea de a utiliza Aeroportul Militare la Tiraspol, în pofida faptului că la distanţă de 60 km este Aeroportul Internaţional Chişinău, care lesne poate fi folosit, fără nici un fel de dificultăţi în cazul în care activitatea programată este una transparentă.
Dar, repet, în ultimul timp se observă o activizare a procesului de consolidare a potenţialului militar, domnul Şevciuk se joacă de-a Comandantul Suprem, sunt realizate aplicaţii, inclusiv cu scoaterea celor 17 tancuri, şi teamă mi-e că Rusia, fiind conştientă de paralizia clasei politice de la Chişinău şi, totodată, văzând că UE continuă să spere că Republica Moldova totuşi va deveni un partener şi poate într-o perspectivă nu chiar îndelungată va fi parafat şi chiar semnat ulterior acordul de asociere, Rusia îşi pregăteşte terenul pentru a bloca în orice moment această dinamică strategică pentru noi.
Vreau doar să atrag atenţia că existenţa acestui conflict deja creează probleme pentru realizarea unor paşi în direcţia apropierii de UE. E vorba de planul de acţiuni pentru liberalizarea regimului de vize. Noi ştim că au fost anunţate intenţiile Chişinăului de a crea nişte puncte de control şi aceasta a deranjat foarte mult Federaţia Rusă, pentru că Federaţia Rusă nu vrea ca Chişinăul să controleze circulaţia cetăţenilor străini pe propriul teritoriul. Noi trebuie să ne dăm seama care este miza şi că a venit momentul când nu putem să ne prefacem că problema transnistreană nu afectează, cum se spune la noi, parcursul european al Republicii Moldova. Odată şi odată noi trebuie să înţelegem că această dilemă nu poate exista la infinit.”
Europa Liberă: Cuvintele, chiar dacă folosite pentru „profundă îngrijorare”, se risipesc destul de repede și rămân faptele. Până la urmă, dacă nu vor exista reacții eficiente, deputații Sovietului Suprem - cel mai probabil - vor trece in corpore Nistrul. Ce măsuri vi s-ar părea eficiente în ideea că Guvernul își dorește să nu admită instalarea legislativului acestei entități separatiste?
Oazu Nantoi: „Care guvern, nu vă supăraţi?”
Europa Liberă: Cel de la Chișinău, fireşte.
Oazu Nantoi: „Şi care sunt atribuţiile acestui guvern?”
Europa Liberă: Limitate…
Oazu Nantoi: „Asta este şi natura. Noi avem un interimat al guvernului, un interimat al Preşedinţiei, Parlamentului, noi avem o luptă acerbă internă între fostele componente ale AIE şi în situaţia aceasta Chişinăul nici nu este capabil să se gândească măcar la ceea ce ar trebui de întreprins pentru ca problema conflictului să fie soluţionată.
Astăzi, când în stânga Nistrului este o concurenţă internă acerbă, în mod normal cei de la Chişinău ar trebui să se gândească cum să profite de această concurenţă internă, pentru a consolida poziţiile Republicii Moldova. Cu tot respectul meu faţă de Biroul de reintegrare, dar acest birou nu are acoperire politică, el nu este un stat în stat. Iar guvernul este paralizat din interior, cu nişte miniştri demişi, miniştri întorşi, cu nişte atribuţii confuze. Deci, în asemenea situaţii, statul Republica Moldova nici nu este capabil să reacţioneze adecvat, chiar dacă ne-am fi imaginat o situaţie neverosimilă când cei 101 deputaţi s-ar fi consolidat în baza ideii de a reîntregi Republica Moldova. Noi trebuie să înţelegem problemele reale cu care ne confruntăm şi, scuzaţi, mizeria în care ne bălăcim.”
Europa Liberă: Cât de posibile în această situaţie şi ce efecte ar putea avea nişte intervenţii eventuale ale partenerilor de negocieri străini?
Oazu Nantoi: „Eu niţel am obosit să repet că formatul pentalateral al procesului de negocieri a fost impus de Federaţia Rusă în calitate de capcană pentru Republica Moldova, pentru a nu admite nici un progres în direcţia soluţionării conflictului. Ceea ce noi şi observăm din '87 încoace. A trecut suficient timp, dar noi nu ştiu din care cauză aşteptăm nişte soluţii miraculoase.
Partenerii din procesul de negocieri au poziţii foarte diferite. Şi Rusia este considerată partener, şi Ucraina, şi UE are statut de observatori. Noi am observat pe parcursul ultimilor ani că, atunci când Ucraina are probleme în relaţiile cu Rusia, ea îşi permite să devină mai activă în direcţia dosarului transnistrean. În 2006, după ce domnul Iuşcenko în urma revoluţiei oranj a devenit preşedinte al Ucrainei, a contribuit la aceea că a apărut misiunea EUBAM de asistenţă la frontieră. Atunci au fost semnate planurile de acţiuni RM-UE şi Ucraina-UE în 2005 şi aceste planuri pentru prima dată au prevăzut acţiuni coordonate în triunghiul Kiev-Bruxelles-Chişinău şi a apărut această misiune care a deranjat mult pe timpuri Federaţia Rusă, dar care a schimbat semnificativ situaţia din teren.
Toţi agenţii economici din stânga Nistrului sunt înregistraţi la Chişinău şi acum, din câte eu ştiu, ar fi fost bucuroşi ca să fie semnat Acordul de asociere, parte componentă a căruia este şi Acordul de liber schimb cu UE. Prin urmare, actorii sunt foarte diferiţi şi întâlnirea din 23-24 mai de la Odessa ne va da răspuns la întrebarea în ce măsură pentru moment Ucraina consideră necesar de a exercita presiuni asupra acestui regim, pentru a-l face mai cooperant la masa de negocieri. A rămas foarte puţin, aşa că rămâne de văzut.”
