Linkuri accesibilitate

Horace McCoy, Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?


Șirul întâmplărilor se înnoadă astfel încât toţi naufragiaţii se pomenesc pe acelaşi ring de dans.



„O parabolă strălucită a vieţii în America Marii Crize din anii ’30” (New York Times), Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, de Horace McCoy, Humanitas, 2012, este genul de roman care mai întâi se trăieşte pe viu şi abia apoi se aşterne pe hârtie. Ajuns el însuşi bodyguard la un maraton de dans din Santa Monica, după ce schimbase mai multe slujbe de ocazie, încă tânărul pe atunci autor (1897 – 1955) scrie dintr-o răsuflare „cartea vieţii sale” ce-l va plasa alături de Faulkner, Steinbeck, Fitzgerald sau Hemingway.

Ca şi cum ar ţine să spulbere din start orice iluzie, romanul începe abrupt cu procesul lui Robert Syverton, inculpat pentru omor, şi care-şi aşteaptă resemnat condamnarea la moarte: „M-am ridicat. Pentru o clipă, imaginea Gloriei mi-a trecut prin faţa ochilor (…). Glonţul tocmai o lovise într-o parte a capului; sângele nici măcar nu începuse să curgă. Străfulgerarea împuşcăturii încă îi mai lumina chipul. Totul fusese atât de simplu.” Aparent, da; doar că şirul întâmplărilor se înnoadă astfel încât toţi naufragiaţii se pomenesc pe acelaşi ring de dans, iar printre ei o pereche – Gloria Beatty & Robert Syverton – pur şi simplu atrage ca un magnet nenorocirea. Întâi, că fata se ceartă mereu cu o altă participantă la maraton, fiindcă încearcă s-o convingă să avorteze (la 4 luni de sarcină, oho!); apoi, că o ţine una şi bună: „Ce silă mi-e de toate”, ba chiar „M-am săturat de viaţa asta, dar şi de moarte mi-e frică”; şi tot aşa, tocmai dna Layden, protectoarea lor, cade victimă unui schimb de focuri de la bar („– Ce n-aş da să fiu în locul ei, a şoptit Gloria”); nu în ultimul rând, Gloria îl convinge pe Robert, de departe cel mai luminos personaj din carte, să-i facă felul: „Hai, împuşcă-mă. Numai aşa poţi să mă scapi de tot chinul acesta”, iar partenerul ei se (pardon, o!) execută, din compasiune:
„- Bine, m-am învoit eu. Zi când eşti gata.
  • Sunt gata.
  • Unde vrei?...
  • Aici. La tâmplă.
(…)
  • Acum?
  • Acum.
Am apăsat pe trăgaci.”
Bref, o carte mortală!
20 mai ’13

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG