Mai toţi moldovenii fac ultimile pregătiri pentru Paştele Blajinilor, sărbătoare însoţită dintotdeauna de numeroase obiceiuri şi practici deosebite. Le mai respectă astăzi moldovenii plecaţi la muncă peste hotare? Aflăm peste câteva minute de la preotul Andrei Berega, stabilit de mai mulţi ani la Paris, Franţa.
Andrei Berega: „Poporul nostru întotdeauna a avut înclinaţii spre tot ce înseamnă spiritual, tot ce înseamnă Biserică, tot ce înseamnă mersul la Biserică şi milostenie. Poate din motivul că am fost şi săraci economic, dar aici, în depărtare de casă lumea cam uită tot ce înseamnă viaţă spirituală pentru că au foarte mult lucru, foarte multă treabă.”
Europa Liberă: E o scuză să trăieşti mai mult cu materialul? Pentru că cei care au venit să muncească acolo, în străinătate, fugăriţi de aici, de acasă, au venit totuşi să câştige, nu?
Andrei Berega: „Au venit să câştige, dar nu e o scuză, însă pentru ei e o scuză. Îmi spun: „Părinte, am împrumutat bani şi trebuie să îi dăm înapoi” sau „Nu avem cu ce plăti chiria, dar avem copii”. E o scuză pentru ei, dar până la urmă nu poţi să te limitezi doar cu aceste scuze, pentru că rămâi ca un pământ uscat, fără apă. E greu, dar preoţii aici au foarte mult de lucru pentru a-i face pe oameni de a veni la Biserică, de a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Aici lumea încearcă din răsputeri să se justifice.”
Europa Liberă: Şi chiar să nu se mai gândească la nevoia acestei legături a enoriaşului cu Dumnezeu?
Andrei Berega: „Se gândesc ei, săracii, şi întotdeauna spun „Eu cred în inima mea” aşa ca mulţi dintre noi, la fel ne justificăm. Este şi asta ceva, dar un creştin trebuie să ţină legătură cu Biserica lui Dumnezeu, pentru că e casa în care uiţi de scârbă, de nevoie, de tristeţe, pentru că Biserica încă din primele zile a creştinătăţii a fost numită de teologi ca Cerul pe Pământ, ca o dimensiune care leagă cerul şi pământul, unde dispare noţiunea de timp. De aceea e important ca venind la Biserică să vedem nu doar icoane şi sfinţi pe pereţi, dar a te simţi în acest spaţiu unde dispare tot şi te afli faţă în faţă cu Dumnezeu.”
Europa Liberă: Dumneavoastră cum aţi ajuns în Franţa?
Andrei Berega: „Eu am venit să îmi continui studiile, că am făcut studii la Moscova, la Bucureşti, am câştigat o Bursă de studii pentru Paris şi aşa am rămas aici. E mult spus, „am rămas aici” pentru că întotdeauna m-am rugat ca Dumnezeu să-mi îndrepte paşii acolo unde pot fi de folos pentru alţii, unde să-mi pot câştiga mântuirea şi să pot fi de folos pentru alţii. Aşa Dumnezeu a rânduit, că încă astăzi sunt la Paris. Nu ştiu unde voi fi mâine, pentru că toţi suntem de pe o zi pe alta, dacă vreţi, şi apostolul Pavel spune că ziua de mâine nu ne aparţine nouă.”
Europa Liberă: Faceţi slujbe acolo?
Andrei Berega: „Da, facem slujbe aici. Eu opt ani am slujit la bisericile ruseşti şi apoi mi-am dat seama că moldovenii noştri chiar sunt într-o situaţie foarte complicată – nu mai ştiu cine sunt, ce limbă vorbesc, merg la bisericile ruseşti, dar nu mai înţeleg nimic şi ar fi păcat, păcatul meu să nu fi făcut ceva pentru moldoveni pentru că sunt moldovean.”
Europa Liberă: Vă dau în chirie un spaţiu?
Andrei Berega: „Da. Noi am luat legătura cu biserica catolică care ne dă în chirie un spaţiu, o biserică de-a lor, unde ei nu slujesc duminica, ei slujesc doar sâmbătă seara şi atunci noi luăm biserica pe timpul săptămânii, până sâmbăta şi apoi duminica.”
Europa Liberă: Şi ce faceţi, încreştinaţi nou-născuţi, faceţi cununii?
Andrei Berega: „Absolut tot, absolut tot…”
Europa Liberă: Vine lumea la sfinţit pască, cozonac?
Andrei Berega: „Da, da-da-da, ca la noi. unicul lucru pe care nu-l facem ca la noi – nu facem Paştele blajinilor, aşa cum se merge la cimitir la noi. Noi nu avem aici cimitirele noastre, dar în rest, totul ca la noi. Lume aduce duminica, vorbesc de duminicile anului, nu numai de Paşti, aduc daruri, aduc colaci, bomboane, vin, untdelemn. Le sfinţim, la fel şi ridicarea, cu prosoape, icoanele sunt cu prosoape. Frumos, e frumos tare.”
Europa Liberă: Aveţi o nostalgie pentru Moldova?
Andrei Berega: „Da, pentru că e ţara mea, poporul meu, plai natal şi îi duc dorul. Dar, mă mai gândesc că astăzi foarte mulţi tineri, de toate vârstele, de altfel, vin încoace. Vin nu de binele pe care îl lasă acolo, dar de nevoie.”
Europa Liberă:Credeţi că se vor mai întoarce moldovenii din străinătate acasă?
Andrei Berega: „Sincer să fiu, pare-mi-se că nu. Nu. Pentru că aici societatea le propune ceva şi ei iau. De monedă bună iau tot, înghit tot. Puţini au discernământul să vadă ce e bun şi ce e rău. Majoritatea iau tot ce li se pune înainte, mănâncă tot şi trăieşte lumea cu tot ce se spune la televizor, la radio, în presă şi multor le-a intrat pe plac societatea de aici. Ei spun aşa: o să mergem de câteva ori pe an acasă şi ne e suficient Moldova.”
Europa Liberă: Părinte, dar este o diferenţă cum vede lumea din jur cetăţeanul din Occident şi cel din Moldova?
Andrei Berega: „Da, pentru că suntem formaţi diferit. Suntem cu tradiţii diferite. Dacă ne referim chiar la cetăţeanul nostru, noi suntem mai mistici, noi avem ceva ce nu au ei şi la fel ei. Ei sunt foarte pragmatici, adică ei cred doar în ceea ce văd şi asta se referă la orice lucru, nu vorbim de spiritualitate. Sunt formaţi, bazaţi pe ştiinţă, pe cunoştinţă şi atât.
Pe când noi, lăsăm o mare parte la ceea ce nu se vede. Şi asta e diferenţă şi de societate, dar chiar şi de cultură şi apoi de un fel de psihologie milenară care vine de departe. Să spunem, de la părinţii filosofiei – de la Platon şi Aristotel, pentru că Aristotel este cel care a pus bazele a ceea ce înseamnă în Occident spiritualitate.
Spiritualitatea aici şi ceea ce înseamnă şi catolicism este totul pus la punct, a da explicaţii la fiecare lucru, chiar şi la cel mai mic. Însă, Platon, este cel care a influenţat Orientul cu multă mistică şi iată aici, noi venim din Moldova şi ne trezim într-o lume în care este foarte-foarte materializată. Şi nu e greu de acceptat asta pentru că stând câtva timp aici, cu copiii la grădiniţă, la şcoală, te dai aşa, după placul lumii, după voia lumii.”
Europa Liberă: Şi încetul cu încetul se năruie valoarea spirituală?
Andrei Berega: „Exact. Exact, exact. Dacă nu vom fi treji la tezaurul pe care îl aducem din ţara noastră, aşa cum ni se pare nouă, că e mai mult sau mai puţin credincios, mai mult sau mai puţin mergând la biserică, mai mult sau mai puţin, totuşi noi aducem din ţara noastră ceva enorm şi nepurtând grijă de acest tezaur, de această bogăţie, năruim, cum spuneţi Dumneavoastră, îl pierdem. Şi e păcat mare.
Păcat mare pentru că am mai spus cândva şi în alte articole că asta e bucuria moldoveanului de aici din Occident – a-ţi trăi credinţa ta, ceea ce occidentalii nu o mai fac. Ei mai merg la bisericile lor catolice, mai merg la oarecare slujbe, dar nu-şi mai trăiesc credinţa. E greu. vedem astăzi bisericile catolice goale pentru că nu înţeleg, nu văd pentru ce a merge la biserică. Şi noi, creştinii ortodocşi moldoveni dacă nu vom merge la biserică, ne vom pierde şi noi.”
Europa Liberă: E o rătăcire.
Andrei Berega: „Da. Da, da. Ne-am pierdut identitatea fiind în spaţiul sovietic cândva, adică acum recent chiar şi o vom pierde din nou aici, în Occident.”
