Interlocutorul de astăzi al emisiunii este directorul Școlii duminicale de pe lângă biserica Sf. Dumitru din Chișinău, Nicolae Fuștei, cu care a stat de vorbă corespondenta noastră Tamara Grejdeanu.
Nicolae Fuştei: „Ideea a fost că fiecare creştin, membru al comunităţii religioase trebuie să ştie credinţa lui. Şi luând în consideraţie că părinţii singuri nu prea ştiu de ce cred şi în cine cred, am hotărât că trebuie de pornit de la copiii mici, ca copilul să ştie, de ce crede, pentru ce crede, de ce are nevoie de biserică, cum trebuie să se comporte ca să devină un creştin conştient, nu un creştin tradiţional cum la noi majoritatea sunt. Aşa am apucat de la mama, aşa am apucat de la tata, nu, el singur trebuie să înţeleagă de ce crede, pentru a face creştini conştienţi, de asta şi s-a format şcoala duminicală.”
Europa Liberă: Dar acest lucru este o practică care vine din Occident sau cum a apărut ideea acestor şcoli duminicale.”
Nicolae Fuştei: „Practica noastră nu vine din Occident, practica noastră vine din necesităţi, pentru că creştinii noştri care participă la slujbe, uneori stau şi habar nu au ce are loc în biserică şi ce caută ei acolo. Din convorbirea cu oamenii s-a ajuns la concluzia că este necesar ca oamenii să fie instruiţi, că prea multă ignoranţă este. Sunt multe superstiţii, oamenii cred în ceva dar nu cred corect. Au o credinţă a lor, uneori, vă spun, din domeniul superstiţiilor, şi mai apoi e dat că aşa învaţă biserica, şi discrediteză într-un fel biserica. De aceea pentru a evita astfel de lucruri s-a început lucrarea de educare.”
Europa Liberă: Dar ce învaţă copii care aleg să facă parte din clasa unei şcoli duminicale?
Nicolae Fuştei: „La noi sunt grupaţi copii după vârstă. Să zicem prima clasă, sunt copiii mici, chiar de la şase ani până pe la vreo opt, nouă ani. Aici ei învaţă lucruri elementare, rugăciunile începătoare, fac cunoştinţă cu istoria biblică. Apoi urmează clasa a doua, de la 9 până la 12 ani. Aici li se dau deacum nişte noţiuni mai aprofundate, chiar şi ce este biserica, ce este rugăciunea, ce sunt Sfintele Taine şi multe noţiuni mai adânci. Apoi clasa a treia, de la 13 până la 16 ani. Aici sunt iniţiaţi în Sfânta Scriptură. Şi de acum de la 17 ani în sus studiază mai aprofundat despre credinţă, despre Dumnezeu, despre lume, despre biserică.”
Europa Liberă: Cine manifestă interes să ajungă şi să frecventeze şcoala duminicală?
Nicolae Fuştei: „În fiecare an de la început de an şcolar, se anunţă, se scrie un anunţ pe tabla de anunţuri, unde toţi doritorii sunt invitaţi să se înscrie în lista elevilor şi cine doreşte acela vine. Sunt unii care mai repetă cursul, au ascultat trei ani şi apoi mai vin încă. Alţii vin pentru că se formează şi o comunitate neformală, oamenii de acum se cunosc mai bine, se leagă şi nişte legături de prietenie şi se simt bine. Avem teme interesante şi fiecare îşi poate expune părerea lui, sau să pună o întrebare care îl frământă şi încercăm cu toţii împreună să găsim răspunsul la întrebare.”
Europa Liberă: Câtă educaţie oferă aceste şcoli, sunt axate doar pe educaţia moral-creştină?
Nicolae Fuştei: „Da, aceste patru clase sunt pe educaţia moral-creştină, dar evem o clasă unde sunt copiii iniţiaţi în cânt, cântarea bisericească. Şi acolo copii învaţă notele, învaţă a cânta, a citi note. Şi acolo probabil, copiii mici primesc cunoştinţe nu numai din domeniul bisericii, dar şi de cultură generală.”
Europa Liberă: Dacă puteţi să ne spuneţi, ce ar cuprinde educaţia moral - creştină?
Nicolae Fuştei: „Este aşa un compartiment, relaţiile dintre om şi Dumnezeu şi relaţiile dintre om şi om şi cum trebuie omul să se organizeze, care trebuie să fie atitudinea lui faţă de Dumnezeu, faţă de oameni şi faţă de natură. Cred că în zilele noastre acesta este un lucru foarte important, pentru că încercăm să îi educăm pe copii, să îi aducem la ideea că noi oamenii suntem responsabili pentru tot ce se petrece.
Şi în natură, pentru că dacă ceva nu e în regulă în natură, tot omul este vinovat şi ca să nu se întâmple nişte lucruri dezastruoase, noi trebuie să ne atârnăm faţă de natură ca faţă de o gospodărie care a lăsat-o Dumnezeu ca să o gestionăm şi să o păstrăm, nu să o exploatăm doar, dar să avem grijă de dânsa. Să înţeleagă că ei sunt responsabili pentru lucrurile pe care le fac şi ei trebuie să o facă cu dragoste, pentru tot ce îi înconjoară.”
