Presa din România este mentionata critic in rapoarte internationale referitoare la libertatea de expresie, scrie Brandusa Armanca intr-un articol din saptamanalul „22”.
Ea se refera la Raportul Departamentului de Stat al SUA pe 2012, la Raportul european de monitorizare a justitiei din România, din ianuarie, si la un alt raport al OSCE.
Toate trei consemnează presiuni exercitate asupra unor jurnalisti români care au informat presa straina in vara anului trecut despre incalcarile principiilor statului de drept in Romania, dar si asupra unor corespondenți de la CNN, „The Economist”, RFI, „The New York Times”, Deutsche Welle, „Le Monde”.
Brandusa Armanca urmareste reactiile autoritatilor de la Bucuresti la criticile internationale: inexistente.
Mai mult chiar, unii jurnalisti au fost in continuare hartuiti. Corespondenta de la Bruxelles a Radio România Actualitati, Carmen Valica, a fost data afara pentru ca ... a picat ”testul de voce” - o metoda perfida prin care postul national de radio a gasit cum sa se debaraseze de indezirabili.
Un caz aparte este cel al jurnalistei Ondine Ghergut, de la „România liberă”, care a primit amenintari cu moartea, mai arata Brandusa Armanca.
In schimb, jurnalisti ai trustului Intact, citati expres in rapoartele amintite, sunt reabilitati pe postul national de televiziune.
In apararea intereselor jurnalistilor independenti, trei membri ai Consiului National al Audiovizualului s-au plans la Uniunea Europeana ca presedinta organismului de reglementare, Laura Georgescu, a trimis la Monitorul Oficial un text de act normativ falsificat, adica diferit de ceea ce s-a aprobat in CNA, aflam din revista „22”.
Andreea Pora comenteaza In aceeasi publicatie noua tactica a presedintelui Traian Basescu, care se bazeaza pe strangerea colaborarii cu Partidul Social Democrat, in speta cu premierul Victor Ponta.
Sunt trecute in revista cele trei variante intre care putea opta presedintele: prima era intransigenta absoluta, care ar fi insemnat lipsa oricarei disponibilitati la coabitare, chiar cu riscul de a fi scos scena, asa cum s-a incercat in vara trecuta.
A doua ar fi fost razboiul de uzura, dus pe linia domeniilor cat de cat reformate: procurori, justitie, educatie, unde ceea ce se castigase ar fi trebuit aparat chiar cu mijloace mai putin ortodoxe.
Desi aparent cea mai cinica, a treia varianta a fost imbratisata de Traian Basescu, si Andreea Pora ii da dreptate: actuala solutie politicianista este dictata de interese pe termen lung.
Potrivit jurnalistei de la „22”, cu aceasta optiune, Basescu se adreseaza nucleului dur al sustinatorilor lui, cei constienti ca este singurul politician de calibru, care mai poate asigura un viitor dreptei românesti.