Linkuri accesibilitate

Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington marchează 20 de ani de existență


O expoziție despre rolul colaboratorilor est-europeni ai Germaniei naziste.


Aproximativ 1000 de supraviețuitori ai Holocaustului și veterani ai celui de-al doilea război mondial s-au adunat astăzi la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington la o întâlnire cu fostul președinte american, Bill Clinton și laureatul premiului Nobel, Elie Wiesel, care a supraviețuit Auschwitz-ului. Întâlnirea care poate fi ultima pentru invitații în etate a fost organizată la a 20-a aniversare a muzeului. Seria de evenimente prilejuite de aniversare mai include deschiderea unei expoziții care pune în lumină date puțin cunoscute până acum despre Holocaustul comis de naziști și aliații lor în Uniunea Sovietică. Alexandru Eftode rezumă o relatare a agenției AP axată pe aceasta expoziție.

Expoziția se întitulează „Unii Erau Vecini: Colaborare și Complicitate în Timpul Holocaustului”. Ea include interviuri cu făptașii, care nu au mai fost expuse până acum și detalii descoperite relativ recent ale uciderii în masă a evreilor pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice.

Curatora Susan Bachrach spune că expoziția care va fi deschisă săptămâna aceasta și care va avea o durată îndelungată, precum și cercetările din spatele ei au scopul să pună la îndoială idea că numai Hitler și alți lideri naziști au jucat rolul principal în Holocaust.

Un sondaj efectuat de muzeu arată că cei mai mulți vizitatori împărtășesc anume această convingere. „Ea este foarte liniștitoare pentru oameni pentru că pune distanță între ei și cei implicați”, spune Bachrach.

Așa încât muzeul i-a scos la lumină pe oamenii de rând care au urmărit indiferent și au fost complici la uciderea și persecutarea a milioane de evrei fie din lăcomie, fie din dorința de a face carieră, fie din cauza presiunii altora. Cu alte cuvinte, expoziția examinează influențele „de dincolo de ură și antisemitism”, după cum s-a exprimat Bachrach.

Axarea pe naziștii fanatici ar însemna o greșeală serioasă de înțelegere a Holocaustului, crede directoarea muzeului, Sara Bloomfield. „Holocaustul, - spune ea, - n-ar fi fost posibil, în primul rând, dacă n-ar fi existat indiferența enormă din Germania și Europa ocupată de germani și, în al doilea rând, dacă n-ar fi existat mii de oameni care preferau să spună că-și fac doar meseria”.

Într-un film de la expoziție, unii supraviețuitori își amintesc cum fuseseră predați autorităților naziste fără nici o vină.

Steven Fenves era copil în Ungaria, în 1944, când autoritățile aliate cu Germania Nazistă i-au dat afară din cază familia deportată apoi la Auschwitz unde mama sa a fost gazată.

„Una din amintirile cele mai neplăcute pe care le am este aceea când ieșeam din casă pentru a porni în călătoria la Auschwitz. Stăteau oameni aliniați pe trepte în sus până la ușa apartamentului nostru, așteptând să plecăm ca să ia tot ce-am lăsat în urmă, răstindu-se la noi, scuipându-ne ca să plecăm mai repede”, spune Steven Fenves într-un interviu cu muzeul.

Expoziția conține imagini cu trecătorii care se opresc pentru a privi cum evreii sunt arestați, umiliți și duși.

Printre exponate se numără zeci de cartușe excavate dintr-un mormânt comun de pe teritoriul fostei URSS. Multe detalii încă nu se cunosc. Muzeul întocmește o enciclopedie a tuturor locurilor de încarcerare din Europa. Când a început proiectul, cercetătorii credeau că vor găsi în jur de 10 mii de asemenea locații. Astăzi numărul a ajuns deja la 42 de mii.

În premieră, muzeul expune o înregistrare rară care ilustrează politica germană împotriva amestecării grupurilor etnice. O fată poloneză și un băiat german sunt pedepsiți pentru relația lor. Sunt purtați pe străzile unui oraș din Polonia pentru a fi făcuți de rușine. Zeci de oameni privesc cum ofițerii naziști îi tund până la piele pe cei doi adolescenți, îi forțează să se privească în oglindă și apoi le dau părul pe foc.

„Este greu să nu te uiți la cruzimea cu care este tratat acest cuplu, spune Susan Bachrach. Dar ceea ce ne-am dori este ca vizitatorii să se uite la toți ceilalți oameni care urmăresc scena dintr-o parte”.
  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG