Deocamdata executivul de la Bucuresti i-a trimis Comisiei Europene un program de convergenta care nu include spre deosebire de anii anteriori o dată concretă pentru adoptarea euro.
Inainte de criza economica termenul asumat de Romania pentru a inlocui leul cu euro era 1 ianuarie 2015, dar intre timp o serie de indicatori economici au fost afectati si chiar reprezentanti ai Bancii Nationale au sugerat modificarea acestei date, inca de anul trecut.
Presedintele Traian Basescu a mizat, insa, pe 2015 ca an de aderare la euro, nu neaparat pentru ca i se parea posibila aceasta realizare, cit mai degraba pentru a nu-i lasa pe guvernanti sa se relaxeze.
Premierul Victor Ponta a declarat ca 1 ianuarie 2019 ar fi “un obiectiv destul de realist” pentru trecerea Romaniei la euro, dar a lasat sa se inteleaga ca nu va fi un obiectiv pe care sa si-l asume.
Premierul român a explicat ca exista doua variante: fie preia modelul polonez, prin care nu stabileste anul intrarii in Zona Euro, ci doar prioritatile; fie se foloseste de modelul celor mai multe tari si isi asuma o data.
Seful guvernului de la Bucuresti pare nehotarit, dar aminteste ca România si-a asumat deja un termen pe care nu-l poate respecta si se teme de pierderea credibilitatii, daca nici pina in 2019 nu va putea indeplinii criteriile.
La inceputul lunii martie presedintele Traian Basescu a amintit in discursul sau din Parlament ca 2015 “nu mai reprezinta un obiectiv realist” pentru trecerea la euro, dar a subliniat ca o intirziere prea mare “ar putea lasa Romania neintegrata”.
Presedintele român a facut atunci un tablou al situatiei economice si a tras concluzia ca tara este aproape de indeplinirea criteriilor, adaugind imediat ca acest lucru nu-i garanteaza succesul, fara o economie competitiva in spate.
Pentru a adera la euro, o tara trebuie sa indeplineasca mai multe conditii prin care sa demonstreze ca economia ei este suficient de asemanatoare, altfel spus, convergenta cu statele care fac deja parte din asa numita Zona Euro sau Euroland.
Este vorba despre criteriile stabilite prin Tratatul de la Maastricht, care include 5 conditii clare:
(i) rata inflatiei nu trebuie sa depaseasca mai mult de 1,5 puncte (in procente) media celor trei tari cu cele mai scazute rate de inflatieceea ce inseamna in acest moment 2,8 la suta, fata de 4,9 la suta cit a inregistrat Romania in 2012
(ii) dobinda medie nominala pe termen lung trebuie sa nu fie mai mare cu mai multe de 2% fata de media ratelor dobinzii per termen lung a statelor celor mai bine plasate, iar ultima emisiune de bond-uri romanesti s-a făcut la dobinzi de 4,5% pe an, la imprumuturi pe termen mediu, fata de 3,7 cit este tinta;
(iii) rata de schimb trebuie sa ramana stabila si fara devalorizare pentru o perioada de cel putin doi ani, ceea ce s-a intimplat deja in Romania;
(iv) deficitul bugetului de stat trebuie sa fie sub 3% din Produsul Intern Brut. anul trecut in Romania deficitul inregistrat a fost de 2,8 la suta;
(v) datoria publica a administratiilor centrale si locale trebuie sa ramina sub 60% din PIB, potrivit criteriilor de la Maastricht, iar Romania indeplineste si aceasta conditie.
Asadar România indeplineste trei din cele cinci criterii necesare pentru a face parte din Euroland. In plus ar trebui sa-si intareasca economia si sa o diversfice in asa fel incit sa faca fata concurentei din zona euro.
Deocamdata doar 17 din cele 27 de state ale Uniunii Europene sint membre ale zonei euro, la care se adauga Andorra, Monaco, San Marino si Vatican, care folosesc euro prin intelegeri bilaterale cu unele state comunitare.
In schimb Muntenegru si Kosovo folosesc euro fara sa aiba nici un fel de acorduri cu Uniunea Europeana.
