Viteză maximă la schimbarea sistemului electoral în Republica Moldova - amendamente la Codul electoral cu importanţă oarecum istorică ajung lege într-un galop simţit de mulţi ca suspect. Schimbare spre bucuria cui? Va fi - cu legea sistemul electoral mixt - mai multă democraţie, mai multă responsabilitate politică, mai mult bine pentru alegătorii dezamăgiţi dramatic de cei cărora le oferă puterea? Întrebări care pot avea şi răspunsuri afirmative. Dar de ce să nu se afle aceste răspunsuri mai pe îndelete şi prin nişte discuţii? Discutăm cu Nicolae Panfil, cu Secretarul Coaliției Civice pentru Alegeri Libere și Corecte.
Europa Liberă: Aşadar, dle Panfil, legea privind trecerea la sistemul electoral mixt de alegere a deputaţilor în Parlament a ajuns în vigoare cu o viteză privilegiată, ca să spunem aşa. Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte şi Asociaţia Promo-Lex au completat rândurile criticilor faţă de modul rapid în care cetăţenii R. Moldova a ajuns, subit, să-şi aleagă viitorii deputaţi, jumătate la jumătate, cu liste de partid şi liste uninominale. De ce şi ce nu e bine?
Or, noi am văzut că, spre exemplu, nici chiar Comisiei Electorale Centrale nu i s-a solicitat opinia vizavi de legea care a fost introdusă. Şi alte ministere, şi alte comisii parlamentare, la fel, am înţeles că nu au avut posibilitatea să vină cu opinii, comentarii la proiectul de lege atunci când era cazul. Şi cu atât mai mult societatea civilă nu a avut această posibilitate.
Or, noi toţi vom fi, ca cetăţeni, ca instituţii, ulterior afectaţi de această lege şi nu este corect în aşa fel să funcţioneze un stat democratic. Am spus şi repet că nu avem acum ce reproşa unuia sau altui sistem electorale. Trebuia doar ca acest proces să respecte ceea ce de fapt este prevăzut în legea privind transparenţa în procesul decizional: consultarea largă a cetăţenilor, a publicului, a tuturor părţilor interesate.”
Europa Liberă: Acum se pot exprima nemulţumiri şi se poate alerga în urma trenului. Este, însă, vreo posibilitate ca să se îndrepte cumva lucrurile? Sau totuşi nu mai e nimic de făcut decât trase învăţăminte?
Nicolae Panfil: „Din punct de vedere juridic, eu sigur că aş putea să spun că există posibilitatea ca cineva dintre deputaţi, sau fracţiuni, sau nu ştiu cine, ar putea teoretic şi practic să conteste adoptarea acestei legi şi să se adreseze la Curtea Constituţională, ca să întrebe Curtea dacă este sau nu constituţională o astfel de lege. Pentru că şi noi am arătat că nu doar sub aspectul transparenţei, dar şi al conţinutului această lege are mai multe lacune. Şi, bine, nu vreau să vorbesc înainte de a se întâmpla eventual aceste lucruri, dar cu siguranţă ar fi elemente în conţinutul, în textul legii care să dea de gândit şi Curţii Constituţionale în opinia noastră.”
Europa Liberă: De ce, în opinia Dvs., o asemenea lege poate trece în doar o joi, vineri şi luni, iar o alta, de exemplu, cum ar fi cea a finanţării partidelor rămâne rătăcită printre nehotărârile parlamentarilor?
Nicolae Panfil: „Din data de 16 până în data de 20 avem patru sau cinci zile în care a fost publicată această lege în Monitorul oficial. Aceasta este mare îngrijorare a noastră şi am expus-o şi în cadrul dezbaterilor, în cadrul altor comentarii unde am avut ocazia să ne exprimăm un punct de vedere.
După cum se vede, ceea ce convine deputaţilor, ceea ce convine unor grupuri parlamentare este cu o viteză ameţitoare promulgat şi adoptat, iar ceea ce mai puţin convine, se preferă a se face că nu este sau mai trebuie consultat, sau se găsesc alte motive probabil pentru a nu merge înainte.
De fapt, legea despre care aţi pomenit, privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale este o lege destul de bună, este o lege care a trecut mai mult de un an de zile prin diverse forme de consultări publice şi dezbateri, au fost organizate inclusiv seminare cu reprezentanţii partidelor prin care aceştia au fost şi instruiţi cum să înţeleagă această lege ulterior şi să o aplice. Au fost solicitate diverse avize de la instituţii internaţionale, inclusiv este avizul Comisiei de la Veneţia şi iată, precum aţi spus şi dvs., stă pe undeva într-un sertar în Parlament, sau nici nu cunoaştem de fapt care este soarta ei.
Pentru că era la guvern, urma să fie transmisă la Parlament. A fost, nu a fost, este înregistrată la Parlament sau nu? Nu se ştie. În fine, ideea este că sunt legi mult mai bune, mult mai bine ca şi proces trecut, prin toate etapele, şi nu se întâmplă acelaşi lucru care am văzut că s-a întâmplat cu legea votului mixt. Nu li se dă curs.”
Europa Liberă: În general, după cunoştinţa Dvs., s-au făcut cumva eforturi de a familiariza electoratul cu avantajele, dezavantajele, riscurile şi garanţiile unui sistem electoral ca cel propus şi adoptat deja cu o viteză admirabilă pentru caracterul mai lent moldovenesc?
Nicolae Panfil: „Există unele opinii sau unii susţinători ai legii adoptate spun că, de fapt, de ce ne mirăm, pentru că cu mai mult de un an în urmă a fost depusă în Parlament de către domnul Plahotniuc un proiect de lege privind votul uninominal, adică ca toţi deputaţii să fie aleşi în circumscripţii uninominală şi că această lege acum adoptată ar fi, de fapt, un compromis realizat de către partidele din Parlament, că s-a convenit să se facă jumi-juma. Or, de fapt este diferenţă mare între un sistem electoral uninominal şi un sistem mixt.”
Europa Liberă: În general, atunci când se spune că populaţia aşteptă, cu un fel de dor aproape, sistemul mixt, credeţi că se bazează pe o realitate certă că populaţia cunoaşte foarte bine avantajele şi dezavantajele unui sistem electoral sau altul?
Nicolae Panfil: „După cum înţeleg eu, la noi întotdeauna se votează mai mult persoana. Chiar şi atunci când se vota pe liste de partid, oamenii cunoşteau două-trei personalităţi din vârful listei, şi de obicei erau liderii care sunt cât de cât carismatici, şi îi votau pe aceştia, iar ei trăgeau din urmă lista de partid. Deci, oamenii la noi sunt obişnuiţi să voteze persoane şi din acest punct de vedere, ei sigur, am observat şi eu în anii precedenţi în campanii electorale, că ei doresc, sau unii şi-au exprimat astfel dorinţa: da' de ce nu putem noi să alegem un deputat, să putem pe urmă să-l dăm jos dacă nu face faţă, unde eu merg şi mă adresez în caz dacă am om problemă ş.a.m.d.
Au fost astfel de doleanţe, dar temerea mea este că atunci când nu vii să explici cetăţenilor de fapt ce înseamnă un sistem uninominal, sau un sistem mixt, atunci când nu lucrezi cu cetăţenii în teritoriu, între campaniile electorale, şi vii doar la alegeri cu votul uninominal sau cu votul mixt, şi soliciţi votul cetăţeanului, acest lucru nu ar schimba cu mult situaţia de fapt.
Pentru că am putea să ne trezim în aceiaşi situaţie din 2010 cu referendumul, când sondajele de opinie spuneau că peste 70 la sută din cetăţeni doresc să-şi aleagă preşedintele în mod direct şi când la referendum, abia dacă 30 de procente au ieşit.
Deci, este necesară cu siguranţă informarea, explicarea cetăţenilor ce înseamnă acest sistem electoral, cum se va vota şi, mai mult decât atât, este necesară activitatea sau prezenţa mult mai activă a deputaţilor, a candidaţilor la funcţia de deputat în viitor, atunci când va fi campanie electorală, dar şi în perioada de după alegeri. Pentru că dacă nu se va păstra legătura cu cetăţeanul, praf şi pulbere se va alege din acest sistem mixt. Nu vom vedea nici o diferenţă.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, ştiţi că există o opinie potrivit căreia asemenea decizii pot fi luate doar de o elită politică care se pricepe la toate aspectele, cum să spun, juridice şi de altă natură, ale problemei. Nu mulţimea, cum ar spune cineva, trebuie să decidă privind nişte situaţii care depăşesc această mulţime, ca informare, ca specializare să spunem aşa. Dvs. ce credeţi: un sistem electoral trebuie într-adevăr consultat până în pânzele albe cu populaţia, cu fiecare cetăţean, sau totuşi decizia aparţine, haideţi să spunem, elitei care ajunge în Parlament şi are putere de decizie?
Nicolae Panfil: „Dacă noi vom limita în ţara aceasta elitele la 101 persoane din Parlament, sincer, mie îmi va părea rău să constat că avem, eventual, doar atâta capacitate, atâta elită în această ţară. Consider că sunt oameni care au ceva de spus şi în afara Parlamentului, şi există instituţii în primul rând ale Republicii Moldova care trebuiau să aibă un cuvânt de spus şi nu au avut această ocazie. Există organizaţii ale societăţii civile specializate în acest domeniu care, la fel, nu au avut această posibilitate.
Într-o măsură oarecare pot să fiu de acord cu cele spuse de dvs. că, probabil, nu vom reuşi şi nu avem cum să mergem până, în pânzele albe, să explicăm sau să cerem opinia fiecărui cetăţean, dar este de datoria noastră ca, după ce am consultat toţi actorii interesaţi, toţi cei care deţin expertiză şi cunoştinţe în acest domeniu, să explicăm ulterior cetăţenilor, să facem ca exerciţiul de înţelegere a sistemului să fie unul simplu şi cetăţeanul, de fapt, să nu aibă o dilemă în ziua alegerilor, atunci când va veni şi va primi două buletine.
Ce va face el cu două buletine? Se va uita la ele. El trebuie să ştie înainte de a veni la secţia de vot că va primi două buletine, cine vor fi înscrişi în buletine, mai mult decât atât el trebuie să ştie că pe o listă vor fi partide, pe alta – candidaţi, el trebuie să ştie că are posibilitatea şi va trebui să meargă la întâlnirile cu candidaţii, în special cu cei care vor fi în circumscripţii uninominale, va trebui să pună întrebări, să ceară răspunsuri, pentru că de votul lui va depinde ulterior soarta acestei ţări.”
