Despre cultura americanilor văzută din Europa se scrie adesea sub o formă ambivalentă, pe de-o parte cu un soi de condescendență, extinstă uneori pînă la o superioritate disprețuitoare, pe de alta cu un fel de admirație care se concentrează pe formele practice ale unui management cultural nedependent de stat. În ambele cazuri, tratamentul aplicat americanilor păcătuiește, de obicei, printr-o tendință spre simplificare și generalizare, dublată de folosirea unor șabloane culturale, la fel de valabile pentru Europa și europeni.
Cazul cel mai recent este în legătură cu atentatele de natură teroristă de la Boston și intrepretarea unor informații răspîndite atît prin mai noile așa-zise medii de informare, gen Twitter și Facebook, cît și prin cele clasice, gen televiziune. Radio Praga relata astfel cu umor și o doză de iritare că o confuzie repetată între ceceni și cehi l-a obligat pe Petr Gandalovič, ambasadorul Pragăi în Statele Unite, să ia poziție în mod public printr-un comunicat de presă.
Americani „vădit puțin erudiți și din păcate numeroși” - se adăuga în relatarea radioului praghez - au răspîndit informația că frații Tsarnaiev ar fi originari din... Cehoslovacia. Li s-au adăugat ziariști profesioniști americani, între care unul de la CNN International care ar fi spus că „fratele cel mai tînăr, Dzokhar, poartă un nume similar celui al primului președinte al Republicii cehe...”. Comentatorul ceh observa că indiferent dacă CNN-ul l-ar fi vizat pe Vaclav Havel sau pe Tomas Garrigue Masaryk, primul președinte al Cehoslovaciei independente, în 1918, asemănarea „este îndoielnică. Charlotte Garrigue, soția de naționalitate americană a lui Masaryk, trebuie să se fi întors în mormînt”.
Un diplomat ceh din Statele Unite ar fi fost chiar invitat la un post de televiziune, ca să constate, la prima întrebare a ziaristului, că acesta dorea, de fapt, informații despre operațiunile militare din sudul... Rusiei. Comentariile sînt de prisos, cu adaosul că atunci cînd e vorba de geografie și cultură generală est-europeană, nici ziariștii europeni nu excelează prin erudiție...
Pe un alt plan, cotidianul american Los Angeles Times comenta zilele trecute propunerile președintelui Obama pe plan bugetar pentru anul fiscal următor în domeniul culturii, semnalînd că ele ar urma să crească la nivel federal cu cca. 10% (1,58 miliarde de dolari) față de situația creată urmare a legii „sechestrului” bugetar, intrată în vigoare luna trecută. Reducerile financiare ale cheltuielilor federale la nivelul a trei agenții ce se ocupă de cultură au însumat 5%, afectînd masiv instituții de primă mărime ca Smithonian, Galeria Națională de Artă și Kennedy Center for Performing Arts.
Recomandările președintelui pentru anul fiscal 2013-2014, care începe la 1 octombrie, acordă cîte 154,5 milioane de dolari pentru agențiile National Endowment for Arts și National Endowment for the Humanities, reprezentînd o creștere de 5,8%. Cea de-a treia agenție, Institute of Museum and Library Services, ar fi mai puțin favorizată, cu un buget propus la 225,8 milioane, cu 3% mai puțin decît cel anterior, dinainte de intrarea în vigoare a legii sechestrului.
Alte instituții de prestigiu ar urma să fie mai bine dotate, Smithonian Institution urmînd să primească 711 milioane pentru funcționare și alte 158 pentru construcții și renovări, Galeria Națională de Artă ar urma să primească și ea un surplus de 23 milioane pentru renovare, pe lîngă bugetul propus de 144 de milioane (aproape o creștere de 11%). Centrul Kennedy este mai puțin norocos cu o reducere de circa 7,5% din bugetul, propus la numai 34 de milioane, față de cel precedent de 37 de milioane.
Departe de a mulțumi pe toată lumea finanțările culturale federale propuse de președinția americană au cel puțin două aspecte care îngrijorează serios grupul sau organizația non-profit Americanii pentru Arte, concentrată în primul rînd asupra sprijinului pentru agenția National Endowment for the Arts.
Cel dintîi privește apelul repetat de Obama pentru o limitare la 28% a deducerilor de impozite pentru donații de caritate, ce ar putea avea ca efect o diminuare serioasă a sponsorizării organizațiilor de artă non-profit. În trecut, Congresul nu a urmat recomandarea președintelui, dar în condițiile crizei financiare, cînd oficialitățile sînt în căutarea unor surse de sporire a veniturilor și re-examinează reglementările referitoare la impozite, măsura ar putea să fie acceptată.
Cea de-a doua preocupare se referă la finanțarea unui program de artă în învățămînt, destinat persoanelor cu dizabilități și pentru instruirea educatorilor. Organizația Americans for Arts face presiuni pentru o creștere la 30 de milioane a bugetului (scăzut în ultimii ani de la 40 de milioane la numai 26) și se opune - se notează în Los Angeles Times - propunerii președintelui de aduce sub un nou program umbrelă administrarea subvențiilor federale pentru sănătate, instrucție pentru limbile străine și educație fizică, împreună cu artele. Narrick Rome, directorul organizației pentru afacerile federale și învățămînt artistic, insista pe această ultimă preocupare, spunînd că, lipsite de propria identitate, artele riscă să devină vulnerabile la reduceri suplimentare de fonduri.
Inutil de spus că artiștii s-au raliat cererilor grupului Americanii pentru Artă, așa cum a fost cazul recent cu violoncelistul Yo Yo Ma, laureat al președinției cu Medalia Libertății și care, la Ziua pentru Susținerea Artei, manifestare anuală la Washington, a pledat pentru o creștere a subvențiilor federale destinate artelor.
