Câtă putere îşi asumă puterea a patra din Republica Moldova?

Presa declarată, patetic, o a patra putere, după cea legislativă, executivă şi judecătorească, reuşeşte să valorifice acest statut privilegiat doar dacă este de partea consumatorului de produs jurnalistic. Şi, dimpotrivă, renunţă cu nonşalanţă la acest avantaj, atunci când, forţată, momită sau manipulată subtil, acceptă să fie calfă a puterii. Câtă putere îşi asumă puterea a patra din Republica Moldova?

La această întrebare vom căuta răspuns împreună cu invitaţii mei de astăzi. Aşadar, în studioul de la Chişinău, astăzi se află directoarea „Ziarului de Gardă”, Alina Radu, expert media şi cadru didactic în domeniul jurnalismului, şi directorul executiv al Asociaţiei Presei Independente, Petru Macovei, la fel, un cunoscut formator de opinie în breasla jurnalismului.

Europa Liberă: În ce măsură presa reflectă adecvat ceea ce se întâmplă, ceea ce se numeşte criză politică, în vârfuri, în special, în mediul politic şi un spectator care admitem că deschide şi canalele de televiziune, şi răsfoieşte nişte ziare poate să-şi facă o impresie cât de cât plină? Sau totuşi există riscul ca, în funcţie de ce post de televiziune se uită sau ce ziar citeşte, să aibă o impresie greşită? Adică întrebarea veşnică: cât în ceea ce vedem noi în spaţiul de media este manipulare şi cât este informare? Cât de onest îşi face presa datoria, având la îndemână un material foarte ofertant, nu chiar inedit, dar deosebit? Mai întâi, aş vrea pe Alina Radu să o întreb, pentru că ziarul dumneavoastră, cu consecvenţă, s-a ocupat de investigaţii. Acuma s-a făcut şi mai cunoscut, graţie serialului cu castelurile, în special, ale unor demnitari care au avut câştiguri modeste, dar costurile acestor castele şi imobile sunt invers proporţionale cu câştigurile care ar fi fost normal să le fi agonisit. Or, serialul acesta cu imobilele face parte, probabil, din investigarea stării de lucruri în mediul politic în zona conducerii, în zona guvernării funcţionarilor, care conduc această ţară. Ziarul dumneavoastră – dar aţi fi în drept să vorbiţi şi despre întreaga presă – se descurcă?

Alina Radu: „Dacă ne uităm la numărul de demnitari şi funcţionari publici pedepsiţi pentru acte de corupţie, cred că măsurătoarea ar fi proastă şi efectul şi mai prost, adică ar reieşi că ziarul…”

Europa Liberă: Randament minim.

Alina Radu: „Da. „Ziarul de Gardă” s-ar părea că nu se descurcă, chiar dacă aţi menţionat că încercăm, cu o oarecare consecvenţă, să urmărim actul corupţiei, inclusiv prin veniturile şi interesele politicienilor. Dar, dacă ne uităm pe alte principii, cel puţin, la consumatorul nostru de produs media, modul în care ei reacţionează, comentează, apelează, tot mai mulţi cititori vin cu informaţii bine structurate, ei înţeleg deja ce înseamnă drepturi, ce înseamnă un act de corupţie, unde îl văd, ce înseamnă banul public, cum îl monitorizează. Pentru noi acesta este un succes. Desigur că nu am reuşit să schimbăm foarte multe la vârfuri. Şi eu cred că presa, în ultimul timp, sau mai ales de atunci de când avem parcă o mai mare diversitate de presă, de atunci şi actul de informare a devenit parcă mai defectuos. Lucrurile sunt prezentate tot mai trunchiat, tot mai unilateral, dacă ne referim la unele instituţii de presă. Şi atunci rămâne mai mult efort pe ghebul celor care încearcă să facă jurnalism echidistant, jurnalism profund, jurnalism de investigaţie, jurnalism de analiză a unor fenomene. Ceea ce vedem acuma, în media, în mare parte, este un spectacol politic în care se complac aceşti politicieni şi încearcă fiecare să sară mai sus de celălalt. Spectacolul e tot mai hilar… Dar nu vedem în instituţiile media părerea omului simplu, a cetăţeanului, a contribuabilului – a celui care întreţine aceste instituţii politice – ce crede el despre aceasta. Deci vedem că se tot developează politicieni şi vorbesc ei despre ei…”

Europa Liberă: Este în drept oare politicianul supărat să ceară penalizarea presei care devine sâcâitoare?

Alina Radu: „Politicianul? Ştiu sigur, unii dintre ei, cer continuarea spectacolului, la propria televiziune, la propriul post de radio. Pentru că nu e un secret că în Parlament avem proprietari ai circa vreo 7 instituţii media. Şi aici ne referim la cele mai mari televiziuni din Republica Moldova. Şi atunci politicianul, dacă e proprietar, e în drept să facă ce vrea cu business-ul lui. Şi pentru el presa e un business.”

Europa Liberă: De altfel, unii colegi de-ai noştri spun că, de fapt, am atins idealul libertăţii presei. Adică ei pun semnul egal între libertate şi diversitate. Adică, în felul acesta, obţinem libertatea de expresie, prin existenţa diferitor instituţii de presă care vorbesc divers. Domnul Macovei, putem pune semnul egalităţii între libertate şi diversitate?

Petru Macovei: „Putem pune acest semnal de egalitate, dar în ce priveşte libertatea, mass-media trebuie să raportăm gradul de libertate la gradul de responsabilitate. Pentru că libertate fără responsabilitate nu există… Şi eu cred că, în momentul în care unele instituţii mass-media încalcă drepturile oamenilor în materialele pe care le difuzează sau sunt incorecte în raport cu sursele materialelor jurnalistice, sigur că oricare consumator de produse mass-media este în drept să ceară, să tragă la răspundere instituţiile mass-media. Ceea ce se întâmplă în ţara noastră, în ultima vreme, într-adevăr, seamănă tot mai mult a manipulare. Deci doza manipulării, în instituţiile media din ţara noastră, devine tot mai mare şi mai mare, pe zi ce trece. Dacă acum un an, când apăruseră abia noile televiziuni – care într-adevăr au oferit un suflu nou breslei jurnalistice din Republica Moldova şi la o primă etapă au oferit şi o calitate jurnalistică net superioară celeia care exista în televiziunile moldoveneşti de până atunci – acum însă aceleaşi instituţii media care au încăput pe mâinile unor oligarhi şi persoane din business sau din politic – care au interese şi mai adânci în acelaşi politic – utilizează aceste instituţii media pentru scopuri politice şi electorale. Din păcate, colegii jurnalişti de la aceste instituţii media se lasă manipulaţi pentru ca ei, la rândul lor, să manipuleze opinia publică.”

Europa Liberă: Dar jurnaliştii spun că nu sunt de vină ei, doar un microfon în faţa unor politicieni care spun, de exemplu: „Iată mâna Moscovei”; „Iată mâna Bruxelles-ului”; „Iată hoţul”; „Prindeţi hoţul”... Deci jurnaliştii ce să facă, sărmanii?..

Petru Macovei: „Aceasta şi este problema. Colegii jurnalişti nu înţeleg să urmărească interesul public. Or, declaraţiile de zi cu zi ale politicienilor – care inventează ba mâna Moscovei, ba perle dăruite şi apoi retrase, ba alte bazaconii de felul acesta – nu reprezintă interesul public. Sunt atâtea probleme care rămân în afara viziunii, în afara politicilor editoriale, tocmai pentru faptul că televiziunile noastre cele mai importante se axează doar, exclusiv aproape, pe ceea ce se întâmplă în politic. Şi în politicul nostru nu se întâmplă aproape nimic, de foarte multă vreme... Sau se întâmplă aceleaşi lucruri care sunt întoarse pe o parte şi pe alta de aceleaşi persoane care îşi doresc să transmită un mesaj prin emisiunile televizate, prin talk-show-urile la care sunt invitate persoane iarăşi care, la rândul lor, le place să creadă că sunt formatori de opinie. Dar de multe ori sunt manipulatori ai opiniei cetăţenilor, pentru a transmite un mesaj care va fi în favoarea politicianului sau oligarhului care îşi doreşte să se lanseze sau să se afirme în politică.”

Europa Liberă: Igor Boţan, colegul nostru, care nu este doar politolog şi analist, dar este şi, pe bună dreptate, tele-showman, de la o samă de vreme, spunea cumva cu reproş, la adresa telejurnaliştilor, în special, că pe Mihai Ghimpu, de exemplu, ei intenţionat îl provoacă să alimenteze războiul declaraţiilor. Şi atunci când, prin ricoşeu, loveşte într-o televiziune, tocmai ei sunt supăraţi. Or, cercul acesta vicios, probabil, trebuie rupt undeva şi vă întreb pe dumneavoastră, Alina Radu – imaginaţi-vă că facem o şedinţă editorială sau scoatem un ghid de filtrare a manipulării şi propagandei pentru telespectator, cititor de ziare şi consumator de genul acest de jurnalism – cum trebuie să se comporte jurnalistul, pe de o parte, şi consumatorul de produs jurnalistic astfel, încât să nu se lase manipulat şi să nu devină victimă a acestui război de declaraţii?

Alina Radu: „Regulile, probabil, sunt scrise şi nu le vom inventa noi acuma. De când lumea şi pământul toată presa are nişte departamente şi are o structură. Deci există departament politic, dar există şi departament social, există şi departament cultură sau sport. Acuma, dacă ne uităm fie la ştirile tv, fie la talk show-uri, totul se bazează pe politicieni şi pe discursul politicienilor, şi pe acţiunile politicienilor. Şi foarte puţin – cetăţean, ţăran, medic, pedagog, care să spună cu adevărat care sunt problemele lui şi de care trebuie să se ocupe aceşti politicieni. Deci, pur şi simplu, trebuie răsturnată, aruncată la gunoi şi rescrisă agenda redacţională, în cazurile în care funcţionează defectuos şi sunt abordaţi selectiv doar politicienii. O altă problemă pentru mine e că aceste redacţii – care promovează cumva propaganda – sunt conduse de jurnalişti cunoscuţi propagandişti. O bună parte din jurnaliştii care au lucrat la postul PCRM anterior sunt acuma în media, în alte media şi conduc, chipurile, nişte redacţii care fie că nu aparţin unor comunişti sau nu aparţin unor forţe politice. Deci un reporter, care a făcut slujbă politică la un canal politic, trebuia cumva să îşi spele imaginea, să iasă în public şi să explice ce a făcut el până acum şi să dea dovada că s-a curăţat, pentru că a înţeles ce a greşit. Din moment ce el nu a explicat niciodată – aceasta înseamnă că el nu a înţeles niciodată că a făcut slujbă politică… Şi el continuă să facă slujbă politică. Unele redacţii sunt conduse de jurnalişti cu carnet de partid. Şi aceasta este grav şi aici nu ai ce scrie ghiduri. Eu nu văd cum ai putea schimba, decât să faci ordine în fotolii.”

Europa Liberă: Bine, dar toată lumea poate avea o opţiune.

Alina Radu: „Opţiune da. Dar să faci jurnalism de partid – nu ştiu dacă există aşa gen. Opţiunea este opţiune, dar nu să fii plătit de un partid politic. Opţiunea e ceva cetăţenesc, nu?”

Petru Macovei: „Jurnaliştii au dreptul sigur la opţiunea lor politică. Şi în străinătate există exemple de bune practici, când jurnaliştii care optează pentru un candidat în alegeri prezidenţiale, spre exemplu, sau pentru un partid în alegerile parlamentare, recunosc public acest lucru. În acelaşi timp, colectivele care sunt responsabile – pentru că despre ele vorbim, nu despre cele angajate – aceste colective îşi declară public acest lucru. În ziare, de obicei, se publică în pagina întâi un editorial în care se anunţă că: „Noi, jurnaliştii de la ziarul X sau ziarul Y, credem că politicanul X-ulescu este unica soluţie pentru dezvoltarea ţării noastre şi vă îndemnăm să-l susţineţi”. Punct. Dar, în rest, în ştiri, nu există manipulare. Sunt date ştirile, aşa cum sunt ele. În paginile de opinii sigur că sunt prezentate opinii diferite. Obligatoriu fiind publicate şi opinii ale persoanelor care promovează alţi candidaţi.”

Alina Radu: „Şi aceasta doar în campanie electorală.”

Petru Macovei: „Exact. Exact. Or, noi suntem într-o continuă campanie electorală, Alina (nu?) sau într-o pre-campanie, sau într-o situaţie care iată-iată va genera campanie… Şi atunci oamenii cu interese în domeniul politic tot timpul ţin jurnaliştii pe baricade, în eventualitatea în care vor fi totuşi anunţate alegeri.”

Europa Liberă: Dar Alina spunea că jurnaliştii alimentează această iluzie, că oamenii care trebuie să meargă acum la curăţit via şi la prăşit nu pot până nu află ce se mai întâmplă la Partidul Liberal. Jurnaliştii sunt cei care îi scot mereu în primele ştiri şi alimentează această impresie că „Jurnalul” trebuie să constea doar din ce a mai spus X despre Y şi ce replică i-a dat Y, într-un sfert de oră. Cum să rupem acest cerc vicios?

Petru Macovei: „Da, pentru că aceasta este indicaţia pe care o primesc de la editor. Vă dau un exemplu, care mi s-a întâmplat chiar mie, acum o săptămână. O reporteriţă de la un post de televiziune, care a venit să îmi ia părerea pentru un alt subiect, la un moment dat, îmi pune întrebarea: „Aveţi ceva să-i reproşaţi lui Plahotniuc?” Deci se colectează opinii pentru a transmite nişte mesaje absolut direcţionate. Sigur că jurnaliştii sunt cei care alimentează această stare de spirit, pentru că se creează într-adevăr impresia că toată lumea este ahtiată pe ce se întâmplă între Mihai Ghimpu şi Ana Guţu: i-a întors perlele, nu i-a întors. Se fac deja bancuri şi Facebook-ul doar pe aceasta se ţine. În acelaşi timp, aşa cum spuneam, oamenii de la ţară habar nu au şi nu îi interesează 100 de ani să ştie acest lucru, când ei trebuie să meargă să cureţe via sau nu au bani pentru a ara pământul.”

Europa Liberă: Dar fiţi de acord că, în toată lumea, presa de cancan, yellow press se vinde. De exemplu, când ne-am întâlnit cu nişte tineri, membri ai Bundestag-ului şi ei spuneau cumva că uite, în Germania, genul acesta de presă tot are mai mare priză şi îi deranjează. Şi la noi, cu întârziere mare, dar presa gen paparazzi a început să aibă priză. Şi atunci unii jurnalişti, unele instituţii de presă încearcă să transpună genul acesta de abordare în mediul politic. Poate e bine să se intre în dormitoarele politicienilor, ca să se obişnuiască ei cu ideea că sunt persoane publice şi nu au niciun fel de intimidate, nici la Parlament, nici acasă, nici la castelele lor. Adică răul cu binele lui, Alina, sau nu?

Alina Radu: „Păi dar ce, dacă intri în dormitorul politicianului, ca să vezi că el îşi bate soţia, trebuie să faci cancan? Nu poţi să abordezi în mod serios o problemă de violenţă în familie? Eu am altă temere. Pe mine nu mă deranjează stresul membrului Bundestag-ului că presa galbenă din Germania o fi mai multă sau o fi crescând în ultimul timp. Pe mine mă deranjează numărul enorm de săraci care generează enorme probleme în acest stat pentru că acolo unde e sărăcie, este şi lipsă de educaţie… Şi unde sunt oameni needucaţi, există crimă, apar tot felul de fenomene negative sociale, foame, furturi, violenţă. Cum poţi să faci cancan, dacă eşti instituţie de presă? Şi cum poţi să faci 100% de cancan, toată ziua? Şi să tot povesteşti despre faptul că o cântăreaţă şi o jurnalistă s-au dus la o serată de nimic cu rochie care avea acelaşi imprimeu? Şi atunci cine se ocupă, de fapt, de cei 3 milioane de cetăţeni?.. Pentru că vedete, cântăreţi şi ce o mai fi acolo or fi vreo sută de oameni în toată ţărişoricuţa... Şi de ceilalţi cine se ocupă? Pe spatele cui îi lăsăm? Dacă s-a lansat o instituţie media şi rolul mass-mediei este să informeze publicul adecvat şi obiectiv, păi să o facă şi să informeze despre toţi cetăţenii, nu să aleagă să informeze doar bogaţii despre bogaţi şi politicienii despre politicieni…”

Europa Liberă: Alina, dar aceasta e misiunea instituţiei publice. Patronul de televiziune, care îşi câştigă banii din publicitate, zice că el are alt segment de interes, are alt consumator care trebuie să cumpere pasta „Colgate”, cum ne spun nouă în manuale şi atunci el îl ţine în faţa televizorului cu serate de genul acesta.

Alina Radu: „Păi, seratele e una, dar la ştiri? Nu cred că ai voie să faci ştiri, cel puţin, aşa cunosc eu standardul, că am auzit în Moldova: „Păi, noi facem ştiri orientate pentru oamenii mai bogaţi”. Or, puneţi un ecuson, o etichetă pe fiecare ştire: „Ştire pentru bogaţi”, ca săracul să ştie, să nu mai piardă timpul, că nu e pentru el acest produs. De ce? Aceasta nu e manipulare?”

Europa Liberă: Bine, dar ziarele, deschid eu săptămânalele de vineri: vânzări la Lexus, la maşini scumpe 4X4 care iarăşi nu sunt pentru săraci. Atunci nici voi, ziarele, nu trebuie să publicaţi anunţuri publicitare cu perle?

Alina Radu: „Păi, anunţurile e una. Eu mă refeream acuma la conţinutul jurnalistic al articolelor, pentru că la anunţuri, mă rog, vor fi şi matrimoniale, poate nu toţi au de căsătorit.”

Europa Liberă: Eu revin, domnule Petru Macovei, la poziţia politicienilor care au pretenţia să fie protejaţi de atacuri, de pretinse calomnii, deşi înţeleg: calomniile cel mai greu se dovedesc. Chiar vor să se protejeze cu reintroducerea pedepsei penale pentru calomnie sau gafa jurnalistică? După atâţia ani de democraţie, deja oare politicianul nu a înţeles că nu are linişte şi nu are protecţie?

Petru Macovei: „Iată că nu au înţeles. Şi atacurile de felul acesta, ameninţările de reintroducere a pedepsei penale sau de înăsprire a pedepselor pentru jurnalişti au venit nu doar dinspre Mihai Ghimpu – că despre el s-a discutat ultimele săptămâni, cu declaraţiile lui hazardate – dar şi din partea altor politicieni. Aceasta ne-a şi determinat pe noi să tragem semnalul de alarmă, pentru că, într-un moment, când interesele domnului Ghimpu… care a fost în vizorul presei şi ar trebui să fie în vizorul presei, numai că nu pentru ce declară el, dar pentru averile pe care nu şi le-a declarat. Dar asemenea ameninţări au venit şi din partea altor politicieni şi aceasta ne determină să credem: clasa politică din Moldova, din păcate, nu s-a dus prea departe de mentalitatea sovietică... Şi nu vede. aşa cum ar trebui să vadă. rolul presei într-o societate democratică. Libertatea presei s-a întâmplat nu pentru că au dorit-o politicienii, ci, mai curând, pentru faptul că au existat presiuni din partea cancelariilor occidentale. În acelaşi timp, ei nu au cum să ceară să fie mai protejaţi, dimpotrivă. Dar critica trebuie să fie bazată pe fapte concrete, nu pe manipulare. Pentru că, din nou, revenim la tema acestei discuţii, noi avem cazuri foarte bune şi profesionist realizate, jurnalişti care au scos la lumina zilei situaţii foarte urâte cu politicienii, conflictele lor de interesele, averile nemeritate, încercările de a face trafic de influenţă. Dar, în acelaşi timp, avem şi foarte, foarte multe cazuri, când jurnaliştii, ascultând comanda patronilor lor, acuză, fără să aibă o bază factuală. Şi acest lucru este reprobabil, şi breasla jurnalistică ar trebui să rejecteze asemenea cazuri. Or, la noi, din păcate, acuma consumăm, digerăm şi jurnalismul de calitate care ne place şi pe care îl lăudăm, dar şi jurnalismul de proastă calitate, care, dacă este să generalizăm, în ţara noastră, în opinia mea, avem un melanj de jurnalism de calitate şi jurnalism propagandistic... Şi trebuie să fii foarte bine instruit, ca să îţi dai seama unde e manipularea şi unde este informarea obiectivă.”

Europa Liberă: Adică totuşi ar trebui un ghid pentru consumatori de jurnalism?

Petru Macovei: „Cu siguranţă că ar trebui. Chiar la aceasta ne gândim, în zilele libertăţii presei, care pornesc, de la 3 mai. Asociaţiile neguvernamentale se gândesc să înceapă o campanie antimanipulare, prin intermediul mass-media, tocmai pentru a le explica oamenilor mai bine ce este informarea obiectivă şi calitativă şi ce este manipularea, şi încercarea de propagandă.”

Europa Liberă: Per total, acest melanj la care vă referiţi, în general, este cu nota plus. Cel puţin, oricine începe a povesti despre parcursul european al Republicii Moldova, primul lucru la care îi place să se refere, zice: „Există libertatea presei pe care nu am mai avut-o”. Şi dă exemplu că, uite, libertatea de a vorbi la microfon este cea mai bună dovadă. Alina Radu, într-adevăr aşa este? Cea mai vizibilă performanţă euro-integraţionistă este libertatea presei?

Alina Radu: „Bine, nu pot să zic că libertatea presei este totală acuma. Dar trebuie să remarc – pentru că sunt şi eu pe piaţa media de peste 20 de ani – libertatea mea de expresie ca jurnalist şi a colegilor mei, este destul de multă acuma, în comparaţie cu nelibertatea pe care am avut-o, în perioada comunistă. Deci, noi, când am pornit „Ziarul de Gardă”, în 2004, am avut o mie de bariere în faţă. „Poşta Moldovei” nu vroia să distribuie ziarul şi acum nu e foarte deschisă, dar, cel puţin…”

Europa Liberă: Vă boicota făţiş atunci?

Alina Radu: „Da, chiar dacă plăteam pentru distribuţie. Tipografiile ne boicotau pentru că erau controlate de guvernul comunist. Nu puteam închiria un oficiu, într-o clădire de stat, ni se spunea clar: „Voi criticaţi guvernul comunist”. Pentru totul plăteam, dar nu aveam niciun fel de acces. Şi atunci cum să faci, Dumnezeule, un ziar, şi să te exprimi liber? După aceasta lumea era persecutată, dacă îşi exprima careva opinii critice în acest ziar. Şi atunci aveai iarăşi o nelibertate să dai o diversitate de voci. După aceasta am avut grave probleme cu accesul la informaţie. Mă refer aici la informaţia despre banii publici, despre venituri, despre proprietăţi – aceasta nu exista, în perioada comunistă. Acuma nu avem o libertate totală, pentru că nu avem acces total la aceste informaţii, anume la acestea: despre business-urile, averile şi interesele funcţionarilor. Acuma încă trebuie să mai plătim la Camera Înregistrării de Stat pentru nişte informaţii, care, conform legii, sunt publice, dar totuşi trebuie să plătim şi trebuie să şi mai aşteptăm.”

Europa Liberă: Sunt plăţi modice sau chiar substanţiale?

Alina Radu: „La Cadastru chiar se adună sume bune. Şi noi, dacă ne ocupăm de proprietăţi şi de imobile, se adună mii de lei, mă rog, pentru o redacţie ca a noastră, unde banii sunt din abonamente unul câte unul. Şi ştim că populaţia în Republica Moldova nu se dă în vânt să aboneze ziare.”

Europa Liberă: Adică exact de la cei săraci luaţi banii aceştia?

Alina Radu: „Cam aşa, cam aşa.”

Europa Liberă: Domnule Petru Macovei, dar fenomenul acesta se simte şi în provincie, şi în presa regională?

Petru Macovei: „Chiar discutam zilele acestea cu colegii că, din păcate, lucrurile mai proaste care s-au întâmplat şi la vecinii noştri din România, acum 5-6 ani, încep să se întâmple în Republica Moldova, când unele instituţii media locale devin instrumente de şantaj politic la nivel local chiar, când ceea ce se întâmplă la Chişinău este preluat cu fidelitate. Adică certurile dintre politicieni şi această împărţeală şi partajare a sferelor de influenţă la Chişinău se face şi în provincie. În unele cazuri, chiar cu şi mai mare aviditate de a obţine posturi, funcţii în plus, proprietăţi şi aşa mai departe. Iar instituţiile mass-media în unele cazuri sunt utilizate de „baronii” locali, de politicienii locali mai mari sau mai mici, pentru a-şi obţine scopurile. Şi a propos, în încercarea de a obţine mai mult spaţiu de manevră, oligarhii de la Chişinău cumpără tot mai multe proprietăţi media în provincie. Sunt câteva televiziuni care deja au fost înghiţite de cei care deţin proprietăţi importante pe segmentul mass-media. Şi aceasta trezeşte şi mai multă îngrijorare pentru că, în condiţiile în care legislaţia noastră, din păcate, încă nu are mecanisme eficiente care ar bloca concentrarea proprietăţii mass-media, ne-am putea pomeni, în câţiva ani, în situaţia în care aproape toată mass-media va cânta acelaşi cântec, cu acelaşi refren. Şi, din nou, ne vom pomeni în situaţia de până în 2009, când aproape toată media, 90% din instituţii de mass-media transmiteau acelaşi refren: cât de bine trăim în ţara condusă de comunişti. Poate că, de data aceasta, nu va fi condusă de comunişti, ci de alt partid.”

Europa Liberă: Într-un timp Fundaţia „Soros-Moldova” a încercat să iniţieze un proiect de intrare a bunelor practici în mass-media din regiuni. Acum ce se întâmplă, unde sunt bunele practici mai frecvente, mai vizibile, domnule Macovei – că reprezentanţi Asociaţia Presei Independente – în capitală sau există şi tradiţionalele repere pe care le ştim de pe timpuri, cum era Ungheniul sau Bălţul?

Petru Macovei: „Acum, în opinia mea, există exemple de jurnalism de calitate şi practici bune şi în capitală, şi în provincie. Putem discuta, la acest moment, chiar că ne-am egalat oarecum. Dacă anterior puteam discuta despre jurnalism, mai mult sau mai puţin responsabil, doar în provincie şi în capitală erau doar câteva instituţii media, acuma există mai multe care au o abordare mai profesionistă. În acelaşi timp, calitatea produsului mediatic – furnizat de instituţiile media locale şi regionale – nu a crescut foarte mult, în ultima vreme. În cel mai bun caz, a rămas la nivelul la care a fost. Dar, revenind la ceea ce aţi pomenit anterior despre investiţiile pe care le-a făcut Fundaţia „Soros-Moldova”, într-o reţea de televiziuni şi radiouri locale. Tocmai din acel segment unele televiziuni au fost înghiţite de oligarhii şi de marii moguli din domeniul mass-media.”

Europa Liberă: Bine, dar pe baza unei legi.

Petru Macovei: „Este adevărat.”

Europa Liberă: Făcute pentru aşa ceva.

Petru Macovei: „Aceasta demonstrează că legea este oarecum strâmbă. Şi repet: atâta vreme cât nu sunt prevăzute obstacole foarte clare în calea celor care îşi doresc să concentreze în mâinile lor cât mai multe instituţii mass-media, lucrurile nu se vor schimba, din contra, se vor înrăutăţi.”

Europa Liberă: Ultima întrebare: notele pe care le dau expertizele din exterior pentru presa din Republica Moldova subestimează sau supraestimează situaţia presei?

Alina Radu: „Pentru libertatea presei?”

Europa Liberă: Da, da, pentru presă.

Alina Radu: „Un jurnalist nu trebuie să se mulţumească niciodată cu ce are, pentru că e mereu mai mult de lucru. Eu sunt de acord, într-un fel, cu aceste note pentru că la capitolul libertăţi avem nişte libertăţi. Sigur că acuma, odată cu apariţia iniţiativelor de a introduce pedepse penale pentru jurnalişti, dar şi cu tot mai multă presiune politică asupra colectivelor editoriale, poate vom ajunge să nu prea fim de acord cu scorurile care ni se atribuie. Dar, la moment, de vreme ce nu am făcut alte măsurări şi, de vreme ce nu avem alte statistici, asta este. Jurnaliştii, pur şi simplu, ar trebui să se uite mai mult la deontologie şi la echidistanţă, decât la comanda editorială. Pe mine mă îndurerează faptul că, odată cu diversificarea instituţiilor media din Republica Moldova, s-a stricat un standard cumva. Eu îmi amintesc, cu un fel de nostalgie, anul 1989-1990, când în Moldova exista o singură televiziune şi era extrem de complicat atunci să faci un buletin de ştiri echidistant sau nişte ştiri mai curajoase. Ţin minte cazul când regizorul a dat peste mâini redactorului-şef care încerca să oprească un reportaj în emisie, pentru că reportajul cela relata despre protestele din stradă. Eu nu mai văd acuma un regizor care va da peste mâini unui redactor-şef care vine să facă o ingerinţă în conţinutul editorial. Eu, din păcate, văd doar regizori sau reporteri care sunt interesaţi să-şi ia banul şi să plece liniştit acasă.”

Europa Liberă: Domnule Macovei, dumneavoastră sunteţi de acord cu scorurile care se pun dinafară pentru presa din Moldova?

Petru Macovei: „Mai curând, da. Le cred mai mult sau mai puţin realiste aceste note care ne sunt puse. Nu voi spune acelaşi lucru, dacă, spre exemplu, nota care va fi pusă Republicii Moldova de către „Freedom House” sau de către „Reporteri fără Frontiere” pentru anul 2013 va fi la fel de bună. Pentru că situaţia, într-adevăr, s-a înrăutăţit şi lucrurile ar trebui cumva să se reflecte şi în aceste statistici. A propos, într-un timp foarte scurt, va fi lansat încă un indicator de acest fel, deja în cadrul Parteneriatului Estic. Cele 6 ţări vor fi cumva măsurate sub aspectul libertăţii presei. Colegii de la organizaţia „Internews” din Ucraina, împreună cu partenerii din aceste ţări, lansează un asemenea barometru. Şi vom putea şti cum stăm, în raport cu ţările din Parteneriatul Estic. Dar aceasta ne va ajuta, probabil, să ne simţim noi mai bine. Şi nu va influenţa foarte mult situaţia presei din Republica Moldova, pentru că nu în raport cu aceste ţări trebuie să judecăm lucrurile, ci în raport cu democraţiile avansate, până la care ţara noastră, politicienii din ţara noastră – care sunt, din păcate, cei care dictează starea de lucruri şi pe piaţa mass-media – mai au încă foarte şi foarte mult de mers...”

Europa Liberă: Exact la aceasta, probabil, ne vom referi în Ziua Libertăţii Presei, când va trebui să povestim foarte clar ascultătorilor, consumatorilor de presă că în această notă se conţine, mai curând, aprecierea muncii politicienilor, decât aprecierea muncii jurnaliştilor. Mulţumim.