Serviciile merg de la telecomunicatii, transport, sanatate si turism, pana la presă, bănci si jocurile de noroc, altfel zis tot ce nu implică, în economie, producție imediată de bunuri.
Desigur, si sectorul terțiar, cel al serviciilor, lucrează cu bunuri ce sînt transformate, precum in sectorul „horeca", cel al hotelurilor si restaurantelor. Specificul serviciilor este insa că se axează pe interactiunea dintre oameni, iar nu pe transformarea bunurilor.
Europa este blocul economic cu cea mai mare preponderență a serviciilor in economie. Intr-o țară precum Franța, aproape 80% din populația activă lucreaza in servicii. Media europeană depășește 70% din oameni lucrand in servicii, mai degrabă decât in industrie, construcții sau agricultura.
După Europa, cele mai ridicate procente se întâlnesc in Statele Unite (70%), Japonia (60%) si Taiwan (50%). Alte economii in constantă expansiune, precum India si Brazilia, își extind de asemenea rapid sectorul serviciilor.
Una din marile binefaceri incontestabile ale Uniunii Europene este faptul ca a adus libera circulație a serviciilor. Asta face ca astăzi, deși unele restricții rămân, practic orice firma de servicii e liberă să le ofere in orice țară a UE.
Libera circulație a serviciilor a fost consfințită printr-o directivă a parlamentului european din 2006.
Cu toate astea, unele servicii rămân excluse din directiva europeană si nu beneficiază de libera circulație. E vorba in primul rând de tot ceea ce tine de sanatate si învățământ. La fel, sînt excluse serviciile legale si audiovizuale, serviciile notariale sau jocurile de noroc.
Intr-o Europă lovită din plin de criză, de globalizare si de delocalizarea industriei, serviciile rămân principal sector in expansiune si cel mai mare creator de locuri de muncă.
-----
În Republica Moldova, serviciile constituie domeniul care oferă cele mai multe locuri de muncă în raport cu alte ramuri ale economiei. În anul 2012, bunăoară, 54 la sută din totalul persoanelor angajate erau ocupate în sectorul servicii. Agricultura, altădată cel mai generos domeniu în locuri de muncă, a rămas mult în urma serviciilor, cu o cotă de doar 26 la sută din totalul de persoane ocupate.
Pot estima instituţiile statului cum va creşte acest domeniu, astfel încât să se poată stabili o legătură, cel puţin vagă, între învăţământul de specialitate şi cererea de pe piaţa muncii? Am adresat mai întâi această întrebare lui Sergiu Ciobanu, vice-ministru în exerciţiu al economiei şi comerţului:
„Ministerul Economiei nu mai este responsabil de piaţa muncii acum. Din 2009, odată cu reorganizarea, munca a plecat la Ministerul Muncii. Noi doar avem informaţii despre care sunt rezultatele – ce domeniu a crescut, dar care a regresat.”
Am căutat răspuns la aceiaşi întrebare şi la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, vorbind cu vice-ministrul în exerciţiu al acestui minister, Sergiu Sainciuc:
„Asta este foarte complicat şi nimeni nu poate să spună ce va fi şi cum va fi. Pentru asta pur şi simplu ar trebui să avem date concrete despre ce investiţii vor veni, în ce domenii. Investitorii sunt externi şi interni şi ei nu vin la Ministerul Muncii ca să ne spună ce locuri de muncă vor deschide. Noi putem doar să presupunem că se vor dezvolta serviciile sau nu, se va dezvolta sau nu infrastructura rurală. Dar astea sunt doar presupuneri.”
Şi Ministerul Economiei, şi cel al Muncii participă la elaborarea cererii de stat pentru învăţământ, care se calculează în fiecare an înainte de identificarea domeniilor de studiu ce vor primi finanţarea cea mai solidă de la buget.
