Linkuri accesibilitate

Podul, dracul şi bunul Dumnezeu




Regizorul Ion Ungureanu, figură proeminentă a scenei noastre culturale, citează adeseori aceste vorbe grele de sens (dar şi – de consecinţe!): „Să te iei frate şi cu dracul până treci podul”. Despre ce fel de pod este vorba, şi cât durează traversarea acestuia, nu se spune; or, „diavolul se ascunde în detalii”, zice-se. Altă spusă – „a o face pe dracu-n patru” – se opreşte la jumătate de drum, c-o fi pod, punte sau cap de pod. Cât de nocive sunt aceste practici „peripatetice” în viaţa de zi cu zi, s-a văzut pe durata tuturor acestor ani de statalitate, atâta cât (ne) este (dată), mai cu seamă în perioada unor guverne de coaliţie – la prima încercare, tocmai „necuratul” (că s-a numit într-un fel sau altul, nu voi înşira aici cele câteva nomina odiosa pe care le cunoaşte toată lumea) l-a debarcat pe premier, şi odată cu el a frânt vectorul unei politici pro-europene asumate.

Acum, că lucrurile se îndreaptă spre un impas cât rătăcirea prin Pustie de mare, nu pot să nu mă întreb cât de eficientă este această „asociere” cu dracul, de vreme ce nu te poate „vaccina” împotriva unei eventuale lăsări în mijlocul drumului. Tot frământându-mi creierii, dar şi căutând prin cărţi, întâmplarea mi-a scos în faţă jurnalul părintelui & poetului Ioan Pintea, Proximităţi şi mărturisiri, Cartea Românească, 2012, pe care l-am citit în ultima săptămână literalmente cu sufletul la gură. (Pentru cei neştiutori, nu puţini la număr, amintesc aici că părintele Ioan a fost ucenicul duhovnicesc al lui Nicolae Steinhardt, iar după moartea acestuia e legatarul testamentar al monahului de la Rohia, şi tot el a editat, prefaţat şi îngrijit mare parte din opera acestuia.) Ei bine, în chiar ziua în care Speakerul Parlamentului Republicii Moldova, dl Marian Lupu anunţa că PD va iniţia o procedură de destituire a Guvernului Filat, dau de această notă de la pag. 253:

„Apoftegmă:

N. Steinhardt: Părinte Ionică, dacă dracul scrie pe o foaie de hârtie: «Există Dumnezeu», şi semnează, să nu semnezi alături de el”.

Fără alt comentariu, subscriu!

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG