În competiţia pentru premiile Berlinalei a avut loc premiera mondială a filmului românesc în regia lui Călin Peter Netzer, „Poziţia copilului”.
Filmul se deosebeşte oarecum de producţiile neorealiste ale colegilor săi de generaţie, printr-o deplasare a accentului de la problematica social-politică pe latura psiho-socială a personajelor.
Desigur aceste personaje nu sunt rupte de realitatea imediată, sunt personaje tipice în situaţii tipice care acţionează în conformitate cu o
Într-o explozie a instinctului matern, dominant şi acaparator, relaţiile între mamă şi fiu se dovedesc a fi mai mult decît fragile. Filmul se desfăşoară pe fundalul unei încleştări între mama - care nu vrea să-i recunoască copilului ei matur emanciparea, adică libertatea de mişcare dorită - şi băiatul care încearcă să se debaraseze de iubirea maternă sufocantă.
La conferinţa de presă care a avut loc după prezentarea filmului, Netzer a făcut cîteva dezvăluiri privind geneza filmului, al cărui scenariu l-a scris împreună cu Răzvan Rădulescu, admiţînd că ficţiunea cinematografică a fost inspirată şi din experienţe personale. Răzvan Rădulescu a completat această explicaţie cu alte detalii.
Comportamentul mamei a fost explicat de Luminiţa Gheorghiu ca unul atipic pentru femeile din România, deşi Netzer susţinea că această cramponare a femeilor de copiii lor ar fi o trăsătură caracteristică pentru clasa de mijloc.
Scenaristul, Răzvan Rădulescu a nuanţat acest punct de vedere, afirmînd că filmul nu este nimic altceva decît un „discurs despre iubirea mamei care poate fi înţeleasă dincolo de abjecţie”.
