Chişinău şi Tiraspol mergând în întâmpinare, îndepărtându-se. Aşa s-ar putea exprima - în vremurile bune de negocieri - cele întâmplate până acum în procesul de negocieri pentru o soluţie a conflictului transnistrean. O convorbire pe această temă cu analistul Victor Chirilă, directorul Asociaţiei pentru Politică Externă.
Europa Liberă: A îmbătrânit o generaţie, dacă nu mai multe, de negociatori ai soluţiei transnistrene. Eficienţa întregului proces de negocieri pare să se fie redus doar la un singur progres: nu se mai face uz de arme. Ce altceva, credeţi, că ar fi de remarcat ca realizare?
Victor Chirilă: „Eu mă întreb care este progresul? Cred că formula care caracterizează corect situaţia actuală este: avem mişcare, dar nu avem progres. S-au reluat negocierile în formatul 5+2, s-au reluat discuţiile sectoriale între autorităţile de la Chişinău şi administraţia de la Tiraspol, a fost reluată legătura feroviară… deci, există o mişcare, există anumite realizări, dar progres pe calea soluţionării politice nu avem şi Transnistria nu doreşte progres pe această cale. Ea nu are interes să negocieze statului său pentru că, aşa cum a declarat săptămânile trecute dl. Şevciuk şi poziţia sa este împărtăşită şi de dl Rogozin şi Moscova în general: Transnistria are un statut, problema este că statutul actual al Transnistriei nu este recunoscut. Şi ei vor recunoaşterea acestui statut.“
Europa Liberă: A propos de Moscova şi oficialităţile ruse. Conferinţa cu genericul „Armonizarea legislaţiei transnistrene cu cea rusă: calea de bază a dezvoltării statalităţii transnistrene”, iată acest forum l-a făcut pe domnul Filat, premierul Filat să ceară Ministerului de externe să intervină şi să ceară explicaţii autorităţilor ruse pentru vizita neanunţată a unei serii de deputaţi, oficialităţi ruse la Tiraspol la această conferinţă, la acest forum care arată că Transnistria are alte preocupări decât cele scrise în agenda negocierilor. Cum s-ar explica iată acest tip de conferinţă, de reuniune care numai nu în spiritul negocierile care se poartă nu este?
Europa Liberă: Dar există, dle Chirilă, mai multe elemente care ar putea complica acest dialog, mai ales acum în preajma unei noi runde de negocieri de la Lvov. La CEDO se pare că va începe, dacă nu a început cumva deja, examinarea a opt cereri ce cuprind plângerile unui număr de 1651 proprietari de terenuri agricole care nu au acces la aceste terenuri în raionul Dubăsari; o provocare, cum spune directorul Institutului de Politici Publice (IPP) din Chişinău, Arcadie Barbăroşie, este şi faptul că nişte angajaţi ai acestui institut de la Chişinău au fost reţinuţi, interogaţi la Tiraspol pentru nişte interviuri nevinovate în stradă. Impresia este că se adună mai multe care ar putea compromite sau cel puţin înăspri procesul de negocieri…
Victor Chirilă: „El deja s-a înăsprit. A două jumătate a anului trecut a arătat că de fapt Tiraspolul joacă mult mai hotărât, mult mai dur faţă de Republica Moldova. Tiraspolul ştie ce-ţi doreşte. Nu cred că negocierile în formatul 5+2 vor fi abandonate acum. A fost decizia CEDO în legătură cu şcolile aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova şi nu s-a complicat nimic. Situaţia a fost depăşită, Rusia ignoră în continuare decizia CEDO, Republica Moldova nu insistă şi nu cere de la federaţia Rusă să respecte respectiva decizie. Deci, nu mă aştept că negocierile vor fi abandonate pentru că nu există interes şi din partea actorilor occidentali ca acest lucru să se întâmple.
Da, sunt mai multe semnale că lucrurile devin mai complicate. Dar devin complicate pentru Republica Moldova pentru că nu are o viziune mai clară pe termen lung, ce facem cu regiunea transnistreană. Conferinţa la care v-aţi referit demonstrează clar că regiunea transnistreană se îndreaptă în cu totul altă direcţie decât integrarea europeană.
Aşteptările noastre că Republica Moldova, mergând pe calea integrării europene va deveni mai atractivă pentru regiunea transnistreană devin acum un bluf. Mai ales dacă te uiţi la evoluţiile interne din Republica Moldova din ultimele săptămâni. De aceea cred că este nevoie să reanalizăm situaţia, să reanalizăm posibilităţile noastre. Pentru că, repet, aşa cum arată şi concepţia politicii externe a regiunii transnistrene care a fost propusă de Şevciuk şi aprobată pe parcursul anului trecut demonstrează că regiunea transnistreană îşi doreşte integrarea în spaţiul euro-asiatic, îşi doreşte o apropiere mult mai nuanţată din toate punctele de vedere, instituţional, legal, cu Federaţia Rusă. Conferinţa respectivă arată că de fapt modelul de dezvoltare pentru regiunea transnistreană nu este Ungaria, Germania, Franţa, nu este UE în general, ci este Rusia. Sunt realităţi politice, realităţi juridice.“
Europa Liberă: Dar de fapt ce ar oferi această regândire a politicii faţă de conflictul transnistrean la Chişinău? Transnistria va privi cu nepăsare această schimbare şi va merge în continuare înainte. Ce se poate face cu efect în acest sens?
Victor Chirilă: „Trebuie să realizăm că regiunea transnistreană este la fel de interesată ca Republica Moldova, poate chiar mai mult, ca negocierile în formatul 5+2 să continue. Şevciuk este interesat ca aceste negocieri să-i aducă nişte rezultate concrete în rezolvarea problemelor socio-economice. Şi acest lucru îşi doreşte şi Rusia. Ei de fapt realizează, aşa cum a şi declarat Rogozin anul trecut, că din punct de vedere politic Transnistria s-a realizat ca entitate separată. Ea este eficientă, uitaţi-vă, ei au instituţii care funcţionează, politici administrative care oferă servicii cetăţenilor, au alegeri, Şevciuk a fost ales în urma unor alegeri în care a existat elementul concurenţei. Acest lucru îl face mai uman, mai acceptabil în faţa occidentalilor.“
Europa Liberă: Deci dvs. sugeraţi că Chişinăul trebuie să profite de acest interes?
Victor Chirilă: „Şi de interesul regiunii transnistrene, şi de faptul că regiunea transnistreană nu este independentă din punct de vedere economic. Ei s-au realizat ca entitate politică, dar această entitate politică are la bază un fundament de nisip, pentru că nu este sustenabilă din punct de vedere economic. Ea depinde de piaţa UE, de piaţa Republicii Moldova. Dacă vă uitaţi la exporturile de anul trecut ale regiunii transnistrene, veţi vedea că din cele 690 de milioane de dolari, 250 revin Republicii Moldova, 205 revin UE, printre care şi România cu 104 mln. de dolari, şi doar 150 milioane din exporturi au fost realizate pe piaţa rusă. Hidrocentrala de la Kuciurgan nu este eficientă dacă nu exportă energie electrică în Republica Moldova, dacă noi, cetăţenii de pe malul drept nu o consumăm. Sau dacă această hidrocentrală nu exportă energia sa în ţările balcanice. Dar ea făcea acest lucru datorită faptului că Republica Moldova îi permitea să facă acest lucru.“
Europa Liberă: Pe de altă parte, vicepremierul pentru Integrare, Eugen Carpov, a declarat recent se pare că în formatul negocierilor 5+2 ar fi necesar să se treacă de la aspectele economice, sociale, ale drepturilor omului, umanitare, la cele legate de reglementarea politică a conflictului transnistrean, aşa cum prevede coşul trei din agenda negocierilor. Partea transnistreană şi Rusia, după cum şi dvs. spuneţi, nu doreşte această schimbare de tematică. Ce se va întâmpla dacă se va insista doar pe aspectele pe care le-am enumerat, economice şi aşa mai departe, şi va exista un refuz pentru abordarea problemelor politice?
Victor Chirilă: „Ce se va întâmpla? Republica Moldova, dacă nu va avea o atitudine pro-activă, nu va veni cu propuneri care să determine regiunea transnistreană să accepte aceste negocieri, pentru că pentru Republica Moldova este important să aibă în faţă clar obiectivul politic: unde ne îndreptăm? Rezolvăm problemele social-economice, dar care este finalitatea politică? Care este direcţia în care atât Chişinăul, cât şi Tiraspolul se îndreaptă?
Ne îndreptăm spre separare, ne îndreptăm spre o confederalizare a Republicii Moldova sau ne îndreptăm spre o reintegrare pe care şi-o doreşte Republica Moldova, spre un statut special pentru regiunea transnistreană în cadrul Republicii Moldova?
Deocamdată nu avem acest răspuns şi lipsa acestui răspuns complică soluţionarea problemelor socio-economice. Dar, repet, Republica Moldova trebuie să aibă o atitudine mai pro-activă pentru a face faţă acestei „ofensive” din partea Tiraspolului, pentru că am văzut anul trecut, mai ales în a doua jumătate, că mereu vin cu propuneri noi. Să pornim transportul fluvial, să demarăm transportul aerian, să rezolvăm problema transportului rutier astfel încât Transnistria să aibă acces la transportul internaţional. Toate aceste lucruri sunt bune, dar Chişinăul şi instituţiile de resort trebuie să vină cu contrapropuneri care să reflecte şi interesele noastre. Pentru că dânşii intenţionat insistă pe aceste lucruri pentru a obţine independenţa economică faţă de Republica Moldova.
De transport fluvial au nevoie pentru a ajunge la Marea Neagră, iar de la Marea Neagră să transporte în Federaţia Rusă, şi astfel să aibă o cale de acces spre Uniunea euroasiatică. De transport aerian au nevoie pentru a avea o cale de transport aerian cu federaţia Rusă. Acestea sunt intenţiile lor. Soluţionăm aceste probleme şi ne pomenim în cu totul altă situaţie: au independenţă politică, obţin independenţă economică şi atunci dânşii nu vor avea nici un interes să discute statutul politic.“
