Linkuri accesibilitate

Alessandro BARICCO, Emaus


Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)
Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)

„Avem cu toţii şaişpe, şapteşpe ani – dar fără s-o ştim cu adevărat, e singura vârstă pe care ne-o putem imagina.”


Alessandro Baricco e un romancier italian în vogă, ieşit din toga de filosof al lui Gianni Vattimo, cu care-şi ia doctoratul, şi trecut prin conservator, unde studiază pianul. Înainte de a se consacra scrisului, publică două eseuri despre muzică, bine primite de critica de specialitate, dar abia odată cu debutul în proză (Castele de furie) cunoaşte succesul. Alte şase volume de proză se succed într-o cadenţă regulată, aducându-i consacrarea, astfel încât un prim tiraj de 250.000 ex. al romanului Emaus, Humanitas, 2012, se vând în doar 10 zile.

„Avem cu toţii şaişpe, şapteşpe ani – dar fără s-o ştim cu adevărat, e singura vârstă pe care ne-o putem imagina”; or, imaginaţia celor patru – Sfântul, Bobby, Luca şi naratorul – se rezumă la „Credem în Dumnezeul Evangheliilor”. Astfel apar aceştia în primele pagini ale cărţii, „tineri care îşi petrec timpul liber schimbând cearşafurile unor bolnavi uitaţi în propriul rahat”, pentru ca ciocnirea – acesta-i cuvântul! – cu lumea lui Andre, fata ce „avea ceva masculin în ea. O duritate”, să le dea peste cap vieţile. Aceasta vine din cu totul altă „castă”, după cum remarcă naratorul: „Noi murim din când în când, ei sunt asasini sau asasinaţi”, iar „diferenţa de castă” se poate rezuma astfel: „O anumită capacitate de a avea un destin şi în special un destin tragic”, pe de-o parte, „asta în timp ce noi (…) nu ne putem permite să avem o tragedie, poate nici măcar un destin”, pe de-alta. Doar că viaţa va avea grijă ca să le amestece destinele & tragediile, aşa încât Bobby să devină narcoman, Luca să se arunce în gol de la etaj, Sfântul să ajungă complice la o omucidere, iar naratorul cât ce să-şi piardă credinţa. Asta după ce tuspatru s-au culcat cu Andre, iar acum aceasta – zice-se – aşteaptă un copil (de la unul dintre ei – cine-o fi oare?!). „Atunci am ştiut că acest copil există, pentru că am recunoscut un fel de cvadratură a cercului, întâlnirea a două geometrii”; cu alte cuvinte: „Vraja care domnea peste familia aceea, legând fiecare naştere de o moarte, se întâlnise cu felul nostru de a simţi, care leagă orice vină de o pedeapsă”. Fatală întâlnire!

4 februarie ’13

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG