Republica Moldova are parte în ultimul timp de începuturi nefaste de an. La 1 ianuarie 2012 tânărul Vadim Pisari era ucis de un așa-zis pacificator rus pe podul de la Vadul lui Vodă. Ancheta autorităților de la Moscova l-a absolvit pe militarul-asasin. Acum, n-au apucat să se stingă ecourile sărbătorilor de iarnă că s-a produs o altă tragedie. Un tânăr întreprinzător, Sorin Paciu, a fost rănit mortal la o vânătoare în rezervația „Pădurea Domnească” din raionul Fălești, pe 23 decembrie 2012, dar despre acest incident s-a aflat abia două săptămâni mai târziu, și nu printr-un comunicat al organelor de drept, ci în cadrul unei conferințe de presă susținute de Sergiu Mocanu, liderul mișcării „Antimafie”, care l-a acuzat de asasinat pe procurorul general Valeriu Zubco.
Întreaga întâmplare a căpătat contururi halucinante și chiar înfricoșătoare, pentru că anunță falimentul statului de drept în Republica Moldova. Imaginați-vă scenariul: un grup de înalți demnitari merg la vânătoare în stilul marilor seniori feudali. Cineva dintre ei omoară un coleg (nu știm din imprudență sau premeditat: vânătoarea a servit mereu o excelentă acoperire). Procurori din Chișinău invadează coridoarele spitalului din Fălești, unde pe 25 decembrie moare Sorin Paciu. Rudele acestuia, în mod ciudat, nu cer investigarea omorului, nu au pretenții față de autorități. Nimeni nu știe nimic, legea Omertei funcționează ireproșabil, până când o scurgere de informații își face drum spre opinia publică prin intermediul lui Sergiu Mocanu.
Urmează o sarabandă a eschivelor și declarațiilor oficiale. Vice-ministrul de Interne, Ion Bodrug, afirmă că Ministerul de Interne nu a fost informat de incident, că dosarul a fost preluat, contrar uzanțelor, doar de procuratură. Aflat în vacanță, Valeriu Zubco respinge acuzațiile ce i se aduc și se pretinde victima unor presiuni politice, făcând aluzie la premierul Vlad Filat, dar uită să precizeze dacă a participat sau nu la „vânătoarea regală” de la Fălești. La rândul său, într-un interviu la Radio Europa Liberă, acordat Valentinei Ursu, primul-ministru cere demisia de onoare a procurorului general, pe motiv că „nu a reuşit să gestioneze o situaţie dificilă, generând un nou val de contestări publice la adresa organelor de drept şi a sistemului justiţiar în ansamblu.”
Ce-i asta? Complicitate criminală la vârf, reglări de conturi în Alianță?... Fapt e că moartea tragică a unui tânăr de 34 de ani ne-a dezvăluit un „stat în stat”, o Moldovă „paralelă”, complet diferită de cea pe care o știm, cea a drumurilor desfundate și a satelor părăginite. O castă de privilegiați (procurori, judecători, oameni de afaceri…) se desfată în Jeepuri și cu pușca la ochi, apoi se zbat să ascundă crima comisă. Gheorghe Crețu, vicepreședintele Curții de Apel, unul dintre suspecți, se răstește la ziariști, procurorul general Zubco invocă onoarea familiei sale pe care e gata să o apere, dar uită de onoarea profesională, de demnitatea funcției sale plătite din bani publici. La toate averile lor nedeclarate și la dosarele lor tăinuite, poate era mai bine ca acești noi „feudali” să fie mai reținuți cu dezmățul lor vânătoresc?
Într-un an decisiv pentru relația Moldovei cu Uniunea Europeană, pentru șansele noastre de a construi o adevărată democrație, asistăm la un fenomen foarte grav: abdicarea instituțiilor statului de drept în Republica Moldova. Singura soluție este demisia imediată a tuturor demnitarilor care au participat la vânătoarea fatidică, pentru ca o anchetă obiectivă să poată fi desfășurată. În caz contrar, vorba unui coleg jurnalist, ce diferență este să fii omorât de un „pacificator” rus pe Nistru, sau de un funcționar al statului tău? Evident, niciuna. Nici pentru victime, nici pentru cei rămași în viață.
