Presa scrisa inregistreaza o imagine extrem de controversata a regizorului Sergiu Nicolaescu, in contrast puternic cu tonul televiziunilor, care ridica nesfarsite ode artistului mort ieri, la varsta de 82 de ani. Pentru unii, Nicolaescu este fondatorul „Hollywood-ului rosu”, un mare manipulator, prin filmele sale, al adevarului privind istoria Romaniei. Pentru altii, a fost, dimpotriva, o personalitate impresionanta, care merita respect. Despre aceasta cacofonie de pareri alege sa se exprime, pe site-ul contributors.ro, Razvan Orasanu. In opinia lui, sunt revoltatoare laudele desantate la moartea lui Sergiu Nicolaescu, pe care nu l-a aparat nimeni cand a fost acuzat, de pilda, ca toaca sume uriase din bugetul televiziunii publice aflate in faliment. Autorul nu stie daca acuzatia era sau nu intemeiata, dar i se pare de neacceptat ca nu i s-a multumit public lui Sergiu Nicolaescu in urma cu cateva saptamani, cand si-a incheiat activitatea de parlamentar.
Si editorialista de la Evenimentul zilei, Simona Ionescu, are dubii fata de cei foarte critici cu Sergiu Nicolaescu. Argumentul ei este ca prezentul nu mai cultiva artistii si criticii de arta, iar copiii zilelor noastre vor fi lipsiti de emotia pierderii unor personalitati cu care au crescut. Jurnalista considera ca filmele de propaganda semnate de Sergiu Nicolaescu nu sunt mai blamabile decat filmele de contra-propaganda facute, dupa caderea comunismului, de regizori ca Mircea Daneliuc, Stere Gulea sau Nicolae Mărgineanu. Spre deosebire de Nicolaescu, acestia au fost marginalizaţi pe vremea lui Ceauşescu.
In gandul.info, Cristian Tudor Popescu declara ca nu resimte nicio emotie la disparitia regizorului, care a fost un „executant al programului de propagandă naţional-comunistă comandat de Ceauşescu” și „cel mai bun manipulator al maselor de figuranţi neplătiţi în cinematografia română sub comunism”.
Cu nimic mai ingaduitor se exprima in Romania libera, Cristian Campeanu. Sergiu Nicolaescu, spune el, „a mistificat istoria până la caricatură şi a construit mitologii naţionaliste care au rămas adânc impregnate în imaginarul colectiv. A servit regimul comunist cu osârdie şi a fost cel mai eficient agent de propagandă al naţional-comunismului lui Nicolae Ceauşescu”, pe care l-ar fi „îmbrăcat în haine sexy” şi l-ar fi „vândut poporului în ambalajul irezistibil al filmului”. Dupa 1990, mai arata Campeanu, Sergiu Nicolaescu a devenit tot mai irelevant in film, drept care „s-a luptat din răsputeri să oprească noul val al cinematografiei româneşti. Un personaj slab, lipsit de consistenţă şi moralmente falimentar”, este concluzia acestui comentariu din Romania libera.
