La întrebarea de ce NATO, care a intervenit militar in Kosovo si care a bombardat podurile din Belgrad nu face nimic pentru a cere Rusiei sa se retragă din Transnistria, răspunsul e foarte simplu: lăsând deoparte absența interesului geopolitic si lipsa de implicare a României, care nu face un lobbying activ in favoarea Moldovei pe lângă NATO, Alianta insasi nu are actualmente niciun mijloc de presiune asupra Moscovei.
In trecut, situația era mult mai simpla: Rusia insasi se angajase public sa se retragă din Transnistria, la conferința OSCE de la Istanbul din 1999.
Acea conferință a fost insa apogeul perioadei pro-europene a deceniului Ielțîn. Fostul președinte căuta foarte mult favorurile Uniunii Europene, Rusia își văzuse de altfel o scurta vreme retras dreptul de vot in OSCE din pricina campaniei militare din Cecenia. Tot asa, alte conflicte inghetate, precum cel din Abhazia, erau permanent pe agendă, așa incât promisiunea retragerii din Transnistria se impunea de la sine, din partea Rusiei, ca un angajament logic si pragmatic.
Un alt mijloc de presiune asupra Rusiei era Tratatul asupra Armamentului Conventional in Europa (CFE). Acel tratat, care împiedica Rusia sa posede mai mult de un plafon fix de armament greu, tancuri si trupe in partea sa europeană a fost denunțat de Putin in 2007.
Nesemnarea tratatului a privat NATO de ultima forma de presiune asupra Rusiei.
