Linkuri accesibilitate

Situația persoanelor cu dizabilități rămîne neschimbată


Lucia Gavriliță: „Din 40 de angajatori contactați au răspuns doar 15”.


Institutul IDIS-Viitorul a finalizat un studiu despre accesul la muncă al persoanelor cu dizabilități în șapte țări europene, unele dezvoltate, altele în tranziție, inclusiv în Republica Moldova, în care situația este din acest punct de vedere cea mai gravă. Alla Ceapai a stat de vorbă despre concluziile studiului cu una din autoarele ei, Lucia Gavriliță, expertă asociată la IDIS-Viitorul.

Lucia Gavriliţă: „Persoanele cu dizabilităţi, în general, şi angajarea lor în câmpul muncii sînt o problemă ca şi cum pe agenda zilei a Guvernului Republicii Moldova şi, în general, a ţării. Dar pentru că suntem la început de cale încă multe rămân a fi făcute.

La momentul actual se poate vorbi despre un cadrul legal, deci avem câteva legi foarte bune: strategia şi legea cu privire la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, Convenţia care a fost ratificată în 2010 de către Republica Moldova.

Însă nu avem dezvoltat aproape deloc sistemul sau mecanismele de reglementare a acestor legi, sau mai simplu spus, cum punem în aplicare aceste legi. Şi mai durut este faptul că, chiar dacă am dezvolta aceste mecanisme nu am avea acoperire socială. Deci, asta este partea cea mai dureroasă pentru că declaraţii sunt foarte frumoase, mari, dar situaţia persoanelor cu dizabilităţi rămâne neschimbată.”

Europa Liberă: Chiar şi perfecţionând cadrul legislativ, adoptând sau modificând anumite legi, nu putem însă schimba şi mentalitatea angajatorului care, de multe ori, pur şi simplu, refuză să angajeze o persoană cu dizabilităţi.

Lucia Gavriliţă: „Noi am avut în studiul nostru chestionare pe care le-am aplicat diferitor angajatori din domeniul culturii, educaţiei, economiei şi să ştiţi că am găsit unii dintre angajatori chiar destul de deschişi. Atât cât au exclamat ei a fost că în cazul în care persoana cu dizabilităţi are un randament mai mic, cine acoperă diferenţa de salariu. O altă îngrijorare a lor este calificarea persoanelor cu dizabilităţi.

O recomandare a noastră era ca persoanele cu dizabilităţi să îşi ridice calificarea şi să se implice în diferite măsuri de ridicare a profesionalismului, pentru a putea fi competitive şi să poată ocupa aceste locuri de muncă în egală măsură ca şi colegii săi.”

Europa Liberă: Dar există şi angajatori care categoric nu vor să angajeze această categorie de persoane?

Lucia Gavriliţă: „Da. Din 40 de angajatori pe care i-am contactat pentru chestionar, au răspuns doar 15. Fapt care ne-a arătat din start indisponibilitatea unor angajatori de a discuta despre această temă. Chiar dacă este stipulat în legea cu privire la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi că agenţii economici trebuie să aibă o cotă de 5% din angajaţi, persoane cu dizabilităţi, adică la 20 de persoane angajate – o persoană cu dizabilităţi. Dar nu este elaborat un mecanism de implementare ai acestei prevederi , adică cum aceste persoane sunt angajate, cum aceste locuri sunt subvenţionate.”

Europa Liberă: Ce practici din alte state ar putea fi preluate şi adaptate la condiţiile Republicii Moldova astfel încât Moldova să devină o ţară „prietenoasă” pentru persoanele cu dizabilităţi, din perspectiva angajării lor în câmpul muncii?

Lucia Gavriliţă: „În primul rând trebuie de ajutat sau de încurajat angajatorii prin subvenţii care pot fi acordate întreprinderilor în scopul formării muncitorilor stagiari, de exemplu, sau prin compensarea salariilor.

În ţările pe care le-am studiat dacă o persoană cu dizabilităţi are capacitatea de muncă stabilită de 70%, atunci angajatorul oricum îi achită 100% salariul, dar aceste 30% diferenţă este subvenţionată de către stat. Acest lucru este prevăzut şi în legislaţia Republicii Moldova, dar nu este elaborat un mecanism de subvenţionare şi nu sunt fonduri suplimentare.

De aceea, propunerea noastră pentru Republica Moldova a fost ca Guvernul nostru, la etapa iniţială, să aplice la programe internaţionale de subvenţionare pentru a încuraja începerea acestui proces. O altă măsură ar fi forma de muncă asistată. Ceea ce înseamnă servicii de asistare a persoanelor chiar la locul de muncă. Acest mecanism este perceput ca fiind cea mai satisfăcătoare şi ieftină formă de susţinere a persoanelor cu dizabilităţi în procesul de încadrare în câmpul muncii.

O altă formă ar fi munca protejată, ceea ce avem deja dezvoltat în Republica Moldova, dar trebuie susţinută în continuare de către stat. Nu în ultimul rând trebuie să fie încurajate persoanele cu dizabilităţi să-şi dezvolte afacerile proprii, să beneficieze de granturi sau de împrumuturi băneşti pentru a-şi dezvolta o afacere, majoritate persoanelor cu dizabilităţi pot chiar de la domiciliu pot presta anumite servicii. Deci aceasta este o măsură care trebuie inclusă în politicile statului. Importantă este şi implicarea mai activă a agenţiilor de ocupare a forţei de muncă în procesul de încadrare în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi.”
XS
SM
MD
LG