Marele actor francez Gérard Depardieu s-a refugiat zilele trecute in Belgia, unde a obtinut un permis de resedinta si unde nu va plati impozit pe avere.
Este ultimul astfel de fugar bogat din Franta, dupa ce Alain Delon si Charles Aznavour au fugit in Elveția din acelasi motiv: noul impozit asupra averii introdus de guvernul socialist francez care taxeaza cu 75% veniturile ce depasesc un milion de euro.
În Belgia vecina, in schimb, nu exista impozit pe avere, pe „patrimoniu”.
Legislatia taxarii averilor difera foarte mult in Uniunea Europeana de la o tara la alta. In Europa un asemenea impozit pe avere exista de fapt doar in Franta, Norvegia, si Olanda.
Majoritatea celorlalte tari europene care au avut un asemenea impozit l-au suprimat in ultimele doua decenii de neoliberalism, in special pentru a evita scurgerea capitalului spre alte tari.
Belgia nu aplicã impozite pe avere, iar multe persoane bogate din Franta s-au instalat de partea cealalta a frontierei, unele luandu-si chiar cetatenia belgiana.
Un caz celebru este cel al cintaretului francez de origine belgiana Johnny Hollyday, care a cautat sa obtina cetatenia belgiana in virtutea faptului ca s-a nascut si a trait toata tineretea in Bruxelles, insa caruia autoritatile belgiene i-au refuzat acordarea cetateniei, intrucit era banuit ca ar cauta doar sa scape de plata impozitului pe avere in Franta. Gérard Depardieu, insa, a reusit sa fie acceptat ca simplu rezident, fara a a cere cetatenia.
Actuala criza a readus insa in atentia legislatorilor din mai multe tari europene, inclusiv in Belgia, ideea de a introduce un impozit pe avere, altfel zis de a taxa bogatia. Ideea este insa privita cu scepticism de majoritatea economistilor, care se tem ca o asemenea masura ar putea declansa mult temuta fuga a capitalurilor.
Unele tari in afara Europei care au o asemenea legislatie, precum India de pilda, nu taxeaza de altfel decît acea parte non-productiva a bogatiei, cum sint masinile, bijuteriile, sau locuintele goale, neocupate. In acest context merita din nou mentinut cazul particular al unei tari cum e Belgia.
In regatul Belgiei nu numai ca nu exista impozit pe avere, dar proprietarii de imobile de locuit platesc un impozit nesemnificativ pe sumele incasate din inchirierea camerelor, apartamentelor si caselor. Nu e de mirare ca intr-o asemenea tara foarte multe averi - netaxate - se ridica pe speculatiile imobiliare si pe mini-imperii locative.
---------------------------------
Săptămâna trecută, legiuitorii moldoveni au mai făcut un pas spre aplicarea, din 2013, a unor metode indirecte de estimare a veniturilor - i-au asigurat pe bogătaşi că statul nu are de gând să le impoziteze averile obţinute până acum, fie şi imposibil de justificat, ci doar pe cele din viitor. Este vorba despre un gen de punct zero de la care să înceapă aplicarea impozitului dedus indirect.
Numai că chiar şi printre legislatori, dar mai ales printre experţi puţini sunt cei care cred în succesul măsurii. Mihai Manole, ex-ministru al finanţelor, explică astfel această rezervă generalizată faţă de încercarea autorităţilor de a-i împinge spre fisc pe posesorii de casteluri şi alte obiecte luxoase neconforme cu veniturile lor oficiale:
„Dacă noi nu putem administra impozitele directe pe care le avem în Codul Fiscal, apoi cum vom face faţă unor măsuri indirecte care sunt foarte complicate. Vom avea multe victime ale organului fiscal. Pentru că este o incompetenţa generală cu administrarea fiscală. Am să vă dau un exemplu simplu - titlul III din Codul Fiscal - TVA-ul - noi l-am elaborat cu consultanţa specialiştilor din Marea Britanie. De ce acolo el lucrează, iar la noi - nu. Pentru că sunt diferite scheme de eschivarea de la TVA etc…”
Expertul Mihai Manole propune o altă cale autorităţilor de la Chişinău. Dacă impozitarea indirectă se dovedeşte un obiectiv nerealist, ar fi posibilă în schimb o estimare corectă a acestor proprietăţi şi aplicarea unui impozit pe imobil corespunzător valorii reale:
„Fiecare să plătească o cotă egală a impozitului pe imobil, dar de la cote diferite. Trebuie să fie o estimarea corectă a imobilelor. Are un imobil de 30 de milioane, să plătească din 30 de milioane impozit pe imobil. Şi ar trebui să ne uităm şi la cadastru cum estimează din oficiu valoarea acestor imobile. Încă în 2003 trebuia să se facă regulă cu estimarea cadastrală. Să fie toate imobilele estimate la justa valoare şi atunci se rezolvă. Deci, este vorba despre administrarea corectă fiscală. Pentru că politicile la noi sunt corecte, administrarea e proastă,” este de părere Mihai Manole.
