Recent, am participat la o vizită de lucru organizată de Fundaţia Soros Moldova şi Fundaţia Germana pentru Cooperare Juridica Internationala – IRZ, despre metodele de control şi disciplinare ale judecatorilor si rolul mass-media in monitorizarea puterii judecatoresti. În timpul acestei vizite l-am cunoscut pe dl Peter Lüttringhaus, judecător la un Tribunal din Bremen, fost preşedinte al Asociaţiei de land a judecătorilor, dar cunoscut în regiune mai ales pentru instruirile oferite judecătorilor din Georgia, Azerbaidjan şi Tadjikistan. De la dl Lüttringhaus am insistat să aflu câtă încredere au oamenii în justiţia din Germania sau dacă este benefică privarea de imunitate a judecătorilor şi vă invit să ascultăm răspunsurile:
Peter Lüttringhaus: „Justiţia germană, corpul judecătoresc din Germania, se bucură cu siguranţă de mare încredere din partea populaţiei, însă, ce-i drept, nu la fel ca înainte. În ultimul timp, justiţia a ajuns să fie de mai multe ori subiectul unor discuţii publice, dar această situaţie este cauzată, nu în ultimul rând, şi de reducerea resurselor financiare pe care statul le pune la dispoziţie pentru întreţinerea justiţiei.
Această reducere financiară se reflectă în procese care durează mai mult, prin urmare părţile implicate, persoanele afectate, care îşi doresc o protecţie mai rapidă a drepturilor, sunt nevoite să aştepte mai mult timp, fapt care generează, bineînţeles, critici în societate.”
Europa Liberă: Dle Lüttringhaus, există o legătură între imunitatea judecătorului şi independenţa acestuia? De ce un judecător ar avea nevoie de imunitate?
Peter Lüttringhaus: „În principiu, se poate spune că o legătură între independenţă şi imunitatea judecătorească nu există. Independenţa judecătorească, aşa cum se acordă ea, nu are nevoie de imunitate. Judecătorul nu se află deasupra legii, ci este subordonat legii, adică se află sub lege. Şi dacă în privinţa unui judecător există o suspiciune rezonabilă, atunci acestuia n-are cum să-i displacă faptul că este investigat.
Îngrijorarea, pe care ne-au intermediat-o judecătorii moldoveni în discuţiile pe care le-am avut cu ei se bazează – şi aceasta poate fi înţeles – pe faptul că, în mod posibil, din partea Procuraturii locale s-ar exercita o presiune prin acţiuni de urmărire penală, acţiuni care nu se întemeiază pe motive obiective clară. Asta este cu siguranţă o problemă, dar care nu trebuie să fie soluţionată prin imunitate, ci printr-un control mai puternic asupra Procuraturii.
Atunci când procuratura acţionează în conformitate cu principiile statului de drept, nimeni nu are nevoie să se teamă de acţiunile ei de urmărire şi astfel nici nu mai este nevoie de imunitate. Nevoia imunităţii în calitate de mijloc de protecţie faţă de astfel de încercări din partea Procuraturii mi se pare, metaforic vorbind, ca o tratare a simptomelor unei maladii, dar nicidecum tratarea maladiei ca atare.”
Europa Liberă: Dvs aţi văzut cum gândesc judecătorii, ei spun că dacă îşi pierd imunitatea îşi pierd şi independenţa. Este acesta unicul motiv sau se ascund în spatele acestei imunităţi alte lucruri, care să îi apere pe judecători?
Peter Lüttringhaus: „Lucrurile se văd în felul următor: dacă cineva revendică pentru sine un de statut special - şi aceasta este valabil în fond, atât pentru independenţă cât şi pentru imunitate – atunci pentru acest statut special trebuie să existe un motiv justificat. Şi în acest context trebuie să spun, că până acum nimeni nu a reuşit să-mi livreze un astfel de motiv. Pentru a mă apăra de acţiunile de urmărire penală nejustificate ale procuraturii eu nu trebuie în mod obligatoriu să cer să mi se acorde imunitate. Aceasta ar fi ca şi cum aş împuşca în vrăbii cu tunul, dacă îmi permiteţi acest proverb german. Prin urmare, eu nu văd nici o justificare obiectivă pentru această imunitate cerută. Şi iată de ce acest lucru crează aparenţa supărătoare că la baza cererii de imunitate ar sta cu totul alte motive, şi anume, acea corupţie despre care se spune că ar exista în rândul judecătorilor.”
Europa Liberă: Credeţi că aceste discuţii în jurul imunităţii ar ţine de mentalitatea şi de trecutul sovietic al Republicii Moldova?
Peter Lüttringhaus: „Eu nu aş vrea să clarific lucrurile prin prisma mentalităţii, ci presupun că aceasta s-ar explica prin lipsa tradiţiilor îndelungate de democraţie. Situaţie care, bineînţeles, face mai dificil comportamentul judecătorilor în astfel de situaţii, decât ar fi în Germania, Franţa şi Anglia sau Statele Unite. De aceea, nu cred că e vorba numaidecât de o problemă de mentalitate, ci mai degrabă e vorba de o problemă ce ţine de dezvoltarea conştiinţei persoanelor în cauză.”
Europa Liberă: În Republica Moldova se doreşte majorarea salariilor judecătorilor cu două, trei ori peste salariul minim pe economie. Se crede că astfel va fi eliminată corupţia în rândul unor magistraţi. Credeţi că aceasta e o soluţie?
Peter Lüttringhaus: „Eu nu ştiu cât de mare este la moment salariul unui judecător din Republica Moldova în comparaţie cu salariul mediu. Dar se poate spune sigur că independenţa interioară a unui judecător poate fi consolidată prin remunerarea adecvată a acestuia.
Un judecător care primeşte un salariu evident mai mic decât cel al unui un avocat, cu care are de a face zilnic, este, bineînţeles, mai vulnerabil în faţa unor avantaje, în faţa mitei propuse, decât un judecător care, din punct de vedere financiar, nu trebuie să-şi facă nici o grijă.
Un judecător trebuie să fie remunerat în aşa fel să fie, încât refuze cu conştiinţa împăcată posibilele încercări duşmănoase. Remunerarea adecvată ar putea combate corupţia, însă mai important este ca în funcţiile de judecători să fie angajaţi oamenii potriviţi. Şi acest lucru va putea fi realizat numai dacă viitorii judecători vor fi instruiţi pe măsură, dacă va exista siguranţa că ei vor exercita această profesie pe viitor şi, în al treilea rând, dacă aceste persoane îşi vor dori să devină judecători nu pentru că vor să câştige bani ci pentru că, într-adevăr, au morală, o etică, adică vor să activeze în calitate de judecător pentru că ţin la această profesie. Pentru că în aşa fel veţi avea în aceste funcţii persoane bune cu o colană vertebrală solidă, nişte adevăraţi profesionişti.”
Europa Liberă: Vorbeaţi la un moment dat de calităţile umane ale unui judecător. La ce calităţi v-aţi referit. Cât de importante sunt aceste calităţi pentru as exersa o asemenea meserie?
Peter Lüttringhaus: „În sistemul judecătoresc noi avem nevoie, metaforic vorbind, de „cineva care concomitent să facă ouă, să dea lână, lapte şi carne”, adică persoane care să poată totul. Pentru această profesie este nevoie de cei mai buni, pentru că judecătorul se bucură de o anumită libertate şi putere, deci trebuie să fie responsabil de puterea care i se acordă.
De regulă, judecătorul are de a face cu oameni, cu destine umane şi, de aceea, el trebuie să fie capabil să coboare la nivelul acestora, el trebuie să poată comunica cu aceştia de la egal la egal. Dar în acelaşi timp el trebuie oricând să fie în stare să ia hăţurile în mâini şi să o facă pe şeful în ring. ”
