Linkuri accesibilitate

Un instigator rasist


O lucrare critică dedicată lui A. C. Cuza (1857-1946), semnată de istoricul Horia Bozdoghină.


În ultimii ani au fost scoşi din lada de naftalină a istoriei diverşi teoreticieni şi ideologi ai extremei drepte româneşti, de la Codreanu la Nae Ionescu şi de la Nicolae Paulescu la Nichifor Crainic, cu scopul de a le reconsidera „opera” şi de a le prezenta într-o lumină pozitivă. Nici A. C. Cuza nu a fost „scutit” de această febră a reabilitărilor post-comuniste, deşi fostul profesor de economie de la Universitatea din Iaşi fusese unul dintre cei mai radicali antisemiţi din istoria României.

Bagatelizarea rolului nefast pe care l-a jucat A. C. Cuza de-a lungul activităţii sale publicistice şi politice se observă la fiecare pas şi în lucrarea recentă a lui Gabriel Asandului, „A.C. Cuza. Politică şi cultură”, (Fides, Iaşi, 2007) dar, pe alocuri, şi pe internet unde teoreticianul rasismului românesc este prezentat ca o personalitate respectabilă a culturii române.

O primă încercare de contracarare a prezentării apologetice a lui A.C. Cuza a publicat acum Editura bucureşteană Curtea Veche sub semnătura istoricului Horia Bozdoghină, intitulată: „Antisemitismul lui A.C. Cuza în politica românească”.

Pornind de la cărţile şi publicistica naţionalistă a „junimistului”, politicianului şi liderului Ligii Naţionale Creştine (LANC), Bozdoghină reliefează toate faţetele lui A. C. Cuza. Din toate aceste faţete se desprinde o linie comună, cea a antisemitismului militant care domină întreaga activitate publicistică, politică şi literară a celui care i-a furnizat lui Corneliu Zelea Codreanu arsenalul ideologic primar în vederea înfiinţării, în 1927, a partidului extremist de dreapta, cunoscut sub denumirea Legiunea Arhanghelului Mihail (purtînd, mai tîrziu, numele de Garda de fier).

Bine documentat şi bazat pe o sumedenie de materiale de arhivă, Bozdoghină analizează doctrina naţionalist-creştină (aşa numitul „cuzism”), activitatea politică a lui Cuza, tezele sale antisemite, dimensiunea religioasă a doctrinei elaborate, cît şi rolul jucat ca politician şi ca lider de partid - în Partidul Naţionalist-Democrat, în Uniunea Naţională Creştină, în LANC, fondat în 1923. LANC a fuzionat în 1935 cu Partidul Naţional Agrar al lui Octavian Goga, transformîndu-se în Partidul Naţional-Creştin (PNC). A. C. Cuza era şeful formaţiunii, Goga preşedinte şi teologul ortodox Nichifor Crainic, vicepreşedinte.

La alegerile din 1937, PNC a obţinut 9,15 % din voturi. De remarcat este faptul că cele mai multe voturi le-a primit în partea de est a României, în Basarabia (21,3%) şi în Moldova (17,1%). Guvernul de tristă amintire, Goga-Cuza, instalat la putere la sfîrşitul anului 1937 pentru o scurtă vreme, este responsabil pentru primele legi antisemite.

Iată însă cum îl caracterizează Horia Bozdoghină pe A. C. Cuza:

«În pofida studiilor solide de economie politică efectuate la Bruxelles şi finalizate prin două doctorate, A. C. Cuza nu s-a ridicat la valoarea unui economist. Lucrările sale de economie politică au fost dominate de clişee antisemite, iar ca profesor universitar a transformat catedra de economie politica de la Universitatea din Iaşi într-o tribună de la care şi-a promovat antisemitismul în rîndul studenţilor. Ca politician, A. C. Cuza a fost o îmbinare între personajul de operetă şi instigatorul la violenţă fizică.»

În multe din scrierile sale, A. C. Cuza s-a inspirat din literatura clasică anti-semită germană, preluînd, pe alocuri, fără indicarea surselor, teze şi pasaje întregi pentru a-şi cimenta aserţiunile. Bozdoghină aminteşte de această latură a activităţii lui Cuza, însă fără a intra în amănunte. O cercetare comparativă a surselor germane ar demonstra atît dimensiunea eclectică a scrierilor lui Cuza, cît şi fluxul ideilor antisemite care au invadat Europa la începutul secolului XX.

În acest context, scrierea istoricului rasist german, Adolf Bartels (1862-1945), „Geschichte der deutschen Literatur” – „Istoria literaturii germane“ (1901; 1942, ediţia a 19-a), a fost pentru Cuza o lucrare cheie atunci cînd şi-a scris cartea „Naţionalitatea în artă” (1908). Tot aşa şi Housten Stewart Chamberlain (1855-1927) cu „Die Grundlagen des XIX. Jahrhunderts“ (1889) – „Geneza secolului XIX”.

Alfred Rosenberg (1893-1946), ideologul principal al naţional-socialiştilor germani şi redactor şef al organului central al naziştilor „Völkischer Beobachter”, a preluat, de-altfel, tezele lui Chamberlain, radicalizîndu-le în lucrarea sa „Mythus des 20. Jahrhunderts” – „Mitul secolului XX” (1930). Chamberlain şi Rosenberg au pledat pentru eliminarea Vechiului Testament din doctrina creştină şi au susţinut teza că Isus ar fi fost arian.

Aceste concepţii, explică Horia Bozdoghină, au fost vehiculate şi de A. C. Cuza:

«Elementul caracteristic al antisemitismului lui A.C. Cuza este componenţa religioasă. Prin modul cum a conceput şi promovat religia creştină, A. C. Cuza rămîne unul din marii eretici români. A negat valoarea biblică a Vechiului Testament, cît şi originea evreiască a lui Isus Hristos pe care l-a prezentat ca „antisemit” numind creştinismul „antisemitism superior”. De astfel, ideile sale eretice au fost condamnate în epoca de Arhimandritul Iuliu Scriban care a numit Liga Apărării Naţionale Creştine, condusă de A.C. Cuza drept „secta domnului Cuza”. Nu aceeaşi atitudine a avut-o din păcate Patriarhul Miron Cristea care l-a elogiat la împlinirea vîrstei de 80 de ani la Ateneul Român.»

Horia Bozdoghină, Antisemitismul lui A.C. Cuza în politica românească, cuvânt-înainte de Radu Ioanid, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, Curtea Veche, Bucureşti, 2012, 251 p.
Previous Next

XS
SM
MD
LG