„Cenzura în general înseamnă implicarea puterii în activitatea mass-media”

Recent, prin Parlament a trecut în prima lectură un proiect al deputatei liberale Corina Fusu, care prevede amenzi pentru toţi cei care încearcă să cenzureze sau intimideze jurnaliştii din mediile publice. Dacă cei vinovaţi sunt funcţionari de stat, amenzile vor fi dublate. Diana Răileanu a stat de vorbă cu liberala Corina Fusu.

Corina Fusu: „Acest proiect de lege pentru completarea Codului Penal al Republicii Moldova, art. 180, propune să introducem încă două articole noi privind împiedicarea ilegală-intenţionată a activităţii mass-media şi intimidarea persoanelor prin critici, precum şi sancţionarea actelor de cenzură. Art. 180 are două alineate, primul se referă doar la conducerea mass-media publică, deci se sancţionează conducerea atunci când denaturează nejustificat materialul jurnalisitic sau interzice nejustificat răspândirea unei informaţii, iar alineatul doi deja sancţionează toţi funcţionarii cu demnitate publica care dau indicaţii cu privire la activitatea editorială dată mass-media în general.”

Europa Liberă: Dna Fusu, proiectul de lege prevede sancţiuni mai mari pentru funcţionarii publici şi demnitari. De ce în cazul lor e vorba de amenzi mai mari?

Corina Fusu: „Pentru că cenzura în general înseamnă implicarea puterii în activitatea mass-media, iată de ce am considerat că este o încălcare mai gravă şi deci sancţionarea vine pe potrivă. Iar atunci cînd conducerea mass-media publică aplică cenzura, atunci amenda este de la 300 la 500 unităţi convenţionale.”

Europa Liberă: Dar cum rămâne cu demnitarii şi politicienii care deţin instituţii de presă, prin intermediul cărora îşi fac imagine şi într-un final manipulează cetăţeanul?

Corina Fusu: „Conform directivelor europene, audiovizualul în generalul nu poate fi de partid şi Codul Audiovizualului din Republica Moldova prevede lucrul acesta. În ceea ce priveşte presa scrisă, tot este o practică europeană că partidele pot să aibă ziare de partid, dar este necesar să fie clară că e vorba de ziarul partidului X sau Y.

În ceea ce priveşte realitatea din Republica Moldova, da, se vorbeşte că anumiţi demnitari au în posesie mai multe posturi de televiziune. Acum, cît de adevărat sau nu este lucrul acesta noi putem să-l demonstrăm doar prin documente de proprietate. Vorba e că proprietarul adevărat stă în spatele directorului care conduce o instituţie audiovizuală sau alta, iată de ce din punct de vedere legal este foarte greu de demonstrat că o persoană sau alta deţine anumite posturi de televiziune.

În acest sens noi ar trebui să facem modificări la legislaţia existentă, atît a Codului Audiovizualului cît şi a Legislaţiei în ceea ce priveşte întreprinderile, aşa încât să putem cunoaşte adevăratul proprietar. ”

Este nevoie de o astfel de lege şi poate fi aplicată în practică, l-a întrebat Diana Răileanu pe Petru Macovei, directorul Asociaţiei Presei Independente:

Petru Macovei: „Rămâne de văzut dacă aceste tentative de imixtiune şi de încercare de a exercita cenzura în instituţiile publice ale audiovizualului vor putea fi demonstrate, pentru că oricând se va putea spune că ceea ce un jurnalist consideră cenzură este, de fapt, o redactare sau o încercare de a se conforma politicii editoriale sobre ale instituţiilor publice ale audiovizualului.

În cazul acestui proiect de lege, pornind de la presupunerea că ar putea să existe cinovnici care vor încerca să exercite cenzură în mass-media de la noi, această lege ar avea o oarecare utilitate. În opinia mea însă în Republica Moldova din anul 2012 nu este nici pe departe situaţia în mass-media atât de proastă încât să se poată reclama cenzura la instituţiile publice ale audiovizualului. Până la urmă, aprobarea unei asemenea legi, venită din partea unui partid care se află la guvernare, în opinia mea, nu înseamnă altceva decât recunoaşterea de către acest partid că unele din componentele Alianţei încearcă să exercite cenzură în audiovizualul public.”

Europa Liberă: Dle Macovei, dar pe de altă parte, cît de gravă este cenzurarea jurnaliştilor la instituţia publică? Cine are de suferit,
în primul rând?

Petru Macovei: „Este extrem de gravă şi cenzura este ilegală. Faptul că au fost introduse penalizări şi amenzi pentru funcţionarii din interiorul acestor instituţii sau din afara, care vor încerca să cenzureze mesajul jurnalistic, este salutat într-o anumită măsură. În acelaşi timp însă, aşa cum spuneam, eu cred că problema cea mai mare a jurnaliştilor din Moldova este mai curând auto-cenzura decît cenzura de faţă.

În situaţia în care audiovizualul din ţara noastră, şi nu mă refer doar la cel public, dar şi cel privat, este foarte divizat şi există influenţe politice foarte clare, sigur că jurnaliştii de la acele televiziuni se vor auto-cenzura atunci când vor încerca să transmită anumite mesaje sau nu le vor transmite în general.

În ce priveşte audiovizualul public, în opinia mea lucrurile aici stau mai bine, dar în acelaşi timp în condiţia în care influenţa politicului asupra mass-media totuşi se menţine la cote destul de mari în ţara noastră, este posibil ca unele partide să încerce să exercite cenzura atunci cînd vor ajunge să aibă pârghiile de influenţă asupra audiovizualului public.”