Deunăzi, ministrul agriculturii, Vasile Bumacov, a probozit presa pentru mediatizarea excesivă a sărăciei, fapt pe care guvernantul îl consideră un dezastru pentru ţară şi cetăţeni. În opinia ministrului, presa ar trebui să înfăţişeze mai multe istorii de succes şi să atenţioneze cetăţenii că prin muncă şi inovaţii se poate obţine bunăstarea. „Mă deranjează foarte mult această cultură de a idealiza şi promova sărăcia. Noi ne-am băgat acest lucru în cap şi parcă ne mîndrim cu el” a conchis ministrul agriculturii.
Asemenea reproşuri i-au fost aduse presei şi mai înainte de către tot felul de conducători. „Nu mai exageraţi, lăsaţi dramele şi tragediile, promovaţi realizările şi bunăstarea, că acestea există, nu mai fiţi timoraţi şi panicaţi!” ne povăţuiesc guvernanţii pe un ton care îl face pe ziarist să se simtă vinovat. Şi dacă guvernantul are dreptate? Cum să-i tai elanul cetăţeanului?
Din capul locului, aş semnala un amănunt care îmi displace. Tot aşa cum guvernanţilor nu le convin temele şi motivele ziariştilor, şi mie, jurnalistului, nu-mi convine ca un conducător să-mi impună o anume viziune. Conducătorii ar trebui să se preocupe de starea ţării şi să-i lase pe ziarişti să-şi aleagă optica. La urma urmei, nu sînt toţi ziariştii moldoveni subordonaţi statului, din fericire.
Şi apoi mai există un detaliu. Păi, dacă ziariştii bat cîmpii, dacă exagerează şi promovează sărăcia nejustificat, pe cînd în ţară situaţia ar fi alta, i-ar mai citi oamenii lucizi pe aceşti jurnalişti fără simţul măsurii? Sau la noi toată lumea e proastă şi, deşi o duce bine, ingurgitează fără discernămînt ştirile apocaliptice despre cea mai săracă ţară din Europa?
Eu îl înţeleg pe domnul ministru atunci cînd acesta contestă statutul Moldovei de cea mai săracă ţară a Europei. E opinia dumnealui, care e normal să existe, şi pe care, de altfel, presa a difuzat-o. Eu sînt de altă părere şi chiar cred că sîntem campioni europeni ai sărăciei. Şi mi se pare normal ca cititorul care ne ascultă să decidă cine dintre noi exagerează şi cine are dreptate.
Şi mai e ceva. Şi despre sărăcie poţi să scrii în diferite feluri. Dacă nu eşti un ageamiu, atras de senzaţionalul ieftin şi de derizoriu, şi dacă scrii despre sărăcie cu gîndul să schimbi lucrurile în ţară, care e problema? Eu sincer vă spun, stimaţi ascultători, că am impresia deseori că guvernanţii nu înţeleg deloc de ce sărăcia e o temă preferată a jurnaliştilor autohtoni.
Asemenea reproşuri i-au fost aduse presei şi mai înainte de către tot felul de conducători. „Nu mai exageraţi, lăsaţi dramele şi tragediile, promovaţi realizările şi bunăstarea, că acestea există, nu mai fiţi timoraţi şi panicaţi!” ne povăţuiesc guvernanţii pe un ton care îl face pe ziarist să se simtă vinovat. Şi dacă guvernantul are dreptate? Cum să-i tai elanul cetăţeanului?
Din capul locului, aş semnala un amănunt care îmi displace. Tot aşa cum guvernanţilor nu le convin temele şi motivele ziariştilor, şi mie, jurnalistului, nu-mi convine ca un conducător să-mi impună o anume viziune. Conducătorii ar trebui să se preocupe de starea ţării şi să-i lase pe ziarişti să-şi aleagă optica. La urma urmei, nu sînt toţi ziariştii moldoveni subordonaţi statului, din fericire.
Şi apoi mai există un detaliu. Păi, dacă ziariştii bat cîmpii, dacă exagerează şi promovează sărăcia nejustificat, pe cînd în ţară situaţia ar fi alta, i-ar mai citi oamenii lucizi pe aceşti jurnalişti fără simţul măsurii? Sau la noi toată lumea e proastă şi, deşi o duce bine, ingurgitează fără discernămînt ştirile apocaliptice despre cea mai săracă ţară din Europa?
Eu îl înţeleg pe domnul ministru atunci cînd acesta contestă statutul Moldovei de cea mai săracă ţară a Europei. E opinia dumnealui, care e normal să existe, şi pe care, de altfel, presa a difuzat-o. Eu sînt de altă părere şi chiar cred că sîntem campioni europeni ai sărăciei. Şi mi se pare normal ca cititorul care ne ascultă să decidă cine dintre noi exagerează şi cine are dreptate.
Şi mai e ceva. Şi despre sărăcie poţi să scrii în diferite feluri. Dacă nu eşti un ageamiu, atras de senzaţionalul ieftin şi de derizoriu, şi dacă scrii despre sărăcie cu gîndul să schimbi lucrurile în ţară, care e problema? Eu sincer vă spun, stimaţi ascultători, că am impresia deseori că guvernanţii nu înţeleg deloc de ce sărăcia e o temă preferată a jurnaliştilor autohtoni.
