Linkuri accesibilitate

Energia emanată de cei dragi ne hrănește și ne susține pe tot parcursul vieții


Jurnalul săptămânal cu Eleonora Rusnac.



Eleonora Rusnac, născută la 2 octombrie 1950 în satul Echimăuți, raionul Rezina. A absolvit Universitatea de Stat in 1973, facultatea de limbi străine si Academia de Administrare Publică, relații internaționale în anul 2000. Activează ca traducător liber profesionist și din 1998 este Președinta Asociției Traducătorilor Profesioniști din Republica Moldova.

Luni

Sunt în dispoziție bună și chiar fac câteva exerciții yoga. Mă apuc de traducerea în scris. Este un raport al vizitei întreprinse în Republica Moldova la sfârșitul anului 2011 de Maria Grazia Giammarinaro, Reprezentant special al OSCE și coordonator pe probleme de trafic de ființe umane. Merge bine. Admir stilul concis al autoarei și coerența expunerii gândurilor. Mă gândesc la multe alte documente elaborate de demnitarii noștri, cu propoziții lungi de jumătate de pagină, fără prea multă coerență, pe care un traducător mai întâi trebuie să le redacteze și doar apoi să le traducă. În cazul meu traducerea nu este un act mecanic. În paralel reflectez asupra multor idei expuse în text. De exemplu, se vorbește despre creșterea numărului de persoane traficate în scop de exploatare prin muncă. Îmi vin în minte experiențele proaste, prin care a trecut un nepot de la soră, care de două ori a fost să muncească la Moscova și tot de atâtea ori a fost mințit și după ce a suportat condiții infernale de trai și a muncit la negru, s-a întors, practic, fără bani de acolo.

Continui traducerea. Sunt de acord cu multe din recomandările făcute în document. De exemplu, cu recomandarea „ …ca munca forțată, cerșetoria organizată și traficul de ființe să fie tratate ca infracțiuni de o egală gravitate și ca victimelor, oricăror dintre aceste infracțiuni, să li se acorde același nivel de asistență și protecție a drepturilor”. Chiar așa, de ce să fie protejate doar victimele traficului?

Întrerup activitatea de traducere. Trebuie să mă ocup de treburile casnice. Au venit muncitorii să instaleze încălzirea autonomă. Suport cu stoicism zgomotul infernal cauzat de tăierea țevilor și spargerea pereților, cât și comportamentul, pe alocuri fără scrupule, al muncitorilor. În schimb, foarte curând voi avea încălzire autonomă!!! Nu voi suporta disconfortul pe parcursul a aproximativ două săptămâni înainte de conectarea - și două după deconectarea - căldurii. Mai sper ca încălzirea autonomă să fie mai economicoasă, comparativ cu sumele exorbitante (de 1700 lei/lună), ce le achitam anul trecut pentru încălzire. Se furișează, totuși, un gând: dar dacă lucrurile vor merge din ce în ce mai prost cu aprovizionarea cu gaze? Citesc ziarul „Jurnal de Chișinău” din 12 octombrie cu interviul premierului Vlad Filat purtat de dna Valentina Ursu de la Europa Liberă și articolul semnat de Nicu Popescu, cercetător la Consiliul European pentru Relații Externe. Ambii vorbesc despre același lucru: Amânarea - de la anul 2016 la 2020 - a implementării prevederilor pachetului energetic III al UE în Republica Moldova și aderarea Republicii la Comunitatea Energetică Europeană. Din articolul lui Nicu Popescu înțeleg ce este cu acest pachet energetic III al UE și din interviul cu domnul Vlad Filat aflu despre intenția guvernului de a se conecta la surse energetice de alternativă. Din acest interviu mai înțeleg că Europa nu ne va lăsa de izbeliște și mă liniștesc.

S-a făcut seara. Las totul și fug la acupunctură. Doctorul Țan, de origine chineză, este bunătatea întruchipată. Cred că jumătate din tratament se datorează atitudinii binevoitoare, pe care o manifestă față de toți pacienții. Compar atitudinea lui față de pacienți cu cea a personalului medical de la Asociația medicilor de familie Centru. Mare diferență. Plec de la el cu moralul vădit ridicat. Consider că ziua a fost, în general, bună.

Marți

Este ora opt dimineața. Reiau traducerea în scris cu gândul că poate astăzi o termin. Primesc, însă, un apel telefonic de la un domn pe nume Ion, care activează într-un proiect cu finanțare străină, presupun. Mă roagă să merg la o traducere la Academia de Studii Economice la orele 10.00. Este disperat fiindcă traducătorul cu care se înțelese-se i-a spus că nu vine. Accept, că doar reprezint Asociația Traducătorilor Profesioniști. Evenimentul este unul important, dacă judecăm după numărul de persoane prezente în sala de conferințe a Academiei și participarea vice ministrului economiei domnului Alexandru Grosu. Se discută posibilitatea introducerii în sistemul educațional a tablei albe, interactive, adică a tablei susținute de un program de calculator. Este interesant pentru mine și chiar instructiv. Mă gândesc la sora mea Lica, profesoară de limba spaniolă, că va trebui să însușească un nou program. Din sală vine o întrebare pentru reprezentantul guvernului: „Este Guvernul în stare să procure pentru toate școlile aceste table și mai ales programul de computer, care, probabil, este foarte scump?” Nu prea am înțeles răspunsul persoanei oficiale, dar m-am gândit că cel puțin trebuie să știm despre aceste inovații. Expertul pentru care traduc este din Polonia și ne demonstrează cum acest program funcționează cu succes la ei. Cei drept, și la noi în Republica Moldova sunt mai multe instituții care folosesc aceste table interactive, dar le-au procurat pe cont propriu.

Traducerea se termină pe la orele 12 și ceva. Am timp să mănânc ceva și să merg la traducerea de la orele 14.00 programată din timp. Este în cadrul ambasadei Suediei. Fac traducere șoptită pentru un domn de la Agenția de Eficiență Energetică. Trebuie să țin pasul și să-i traduc tot ce spun ceilalți cu privire la elaborarea unui plan de acțiuni. Cred că reușesc, fiindcă domnia sa intervine cu observații relevante la cele discutate. Cu toate acestea, mai discută și cu mine câte ceva. Asta până când ne observă reprezentantul Suediei și ne întreabă, dacă este vreo neînțelegere. De fapt discutam diferența între „consultant” și „„expert”. Am primit răspunsul de la reprezentantul Suediei și am fost satisfăcută. Vi-l spun și Dumneavoastră: consultant este persoana care vorbește mult, iar expertul este cel care vine cu cunoștințe.

Ies de la această întrevedere și mă gândesc că ar trebui să fac piața, dar este deja târziu. O amân pentru altă dată. Merg acasă și mai fac ceva din traducerea în scris. Nu reușesc să o termin. Închid calculatorul și merg în dormitor. Mă așteaptă romanul lui Honore de Balzac „Catherine de Medicis”. Sunt un pic decepționată de modul în care apare în roman Maria Stuart, mai târziu regina Scoției, dar în roman soția regelui Franței Francisc II, fiul Catherinei de Medicis. Are un comportament de cochetă, de intrigantă. De fapt, intriga era cel mai răspândit remediu în relațiile de la curtea regală a veacului 16. Este uimitor faptul să vezi de câtă abilitate dădea dovadă Catherine de Medicis ca să se mențină la putere. Ea se conducea de principiul de a-i ațâța pe mai marii regatului unul împotriva altuia și își clădea autoritatea regală pe ruinele acestora. Mă gândesc că în prezent și politicienii noștri procedează la fel. Comuniștii îi ațâță pe membrii alianței de guvernare unul împotriva altuia ca să câștige electoratul și chiar le reușește în mare parte. Când oare vom învăța lecțiile trecutului?

Miercuri

Astăzi merg la o traducere simultană cu tema „Combaterea violenței în familie”. Lucrez în pereche cu o traducătoare mai puțin cunoscută mie. Îmi amintesc că prin luna mai, în timpul activității mele în calitate de lector la seminarul petrecut de Asociația Traducătorilor Profesioniști pentru tinerii traducători, le vorbeam despre cât de important este să-ți alegi partenerul, cu care vei lucra în cabină. De data aceasta alegerea a fost făcută de altcineva.

Profit de pauza, în care lucrează partenera mea, și „particip virtual” la lucrările seminarului. Aflu totul despre violența în familie. Doamna Eugenia Benigni, consilier superior în domeniul combaterii traficului de persoane şi egalitatea de gen de la Misiunea OSCE în Moldova, vine cu o serie de date statistice despre starea lucrurilor în Republică: Aproximativ 60% de femei au fost măcar odată victime ale violenței în familie și aproximativ 30% de femei au fost victime repetate ale violenței în familie. Sunt niște date zguduitoare. Atunci cum rămâne cu mitul că moldovenii sunt oameni blânzi, buni, binevoitori…?

Participanții la seminar sunt tineri avocați din Chișinău și din alte localități ale Republicii. Sunt activi, vorbesc mult, că așa le stă bine avocaților. Dar acesta este și meritul experților - atât a celor străini, cât și a celor locali, care îi mențin în stare de șah cu tot felul de întrebări provocatoare. Mă încântă faptul că experții locali - doamna Doina Ioana Străisteanu, avocată, expertă în drepturile omului și doamna Lilia Gorceag, psiholog, la Centrul de Asistenţă şi Protecţie din Chișinău, sunt atât de pricepute în lucrul cu auditoriul. Aceste două doamne minunate combat, într-un mod foarte elegant, stereotipurile în gândire, prezente chiar și printre avocați. De exemplu, la replica unui participant cum că femeia ar fi vinovată de violența în familie, fiindcă ea provoacă bărbatul prin tot felul de vorbe, doamna Gorceag le demonstrează că agresivitatea există deja în persoanele respective, adică violente, și doar se manifestă în acele momente, și trebuie să se lucreze anume cu acest aspect. Și mai nouă este recomandarea de a se lucra cu agresorii, nu doar a acorda asistență victimelor. Doamna Gorceag a povestit despre experiența domniei sale în Statele Unite, unde a luat cunoștință de lucrul cu agresorii. Ne-am distrat cu toții de istorioara, relatată în acest context, care demonstra metode de a diminua violența agresorului. Simt o satisfacție de la faptul că lumea este atât de interactivă și că acest lucru se datorează, în mare parte și nouă, celor care asigurăm traducerea din cabină. Și experții străini, pentru care traducem, sunt satisfăcuți că au luat cunoștință de starea lucrurilor din Republică.

Plec de la seminar mulțumită dar și puțin obosită. Merg la acupunctură ca să diminuez această oboseală.

Joi

Ziua începe dimineața devreme. Este o zi din cele ce-mi plac mie cel mai mult în activitatea mea de traducător. Este vorba de așa numitele vizite în teren. Merg cu o echipă de la FAO (Organizția Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) în raionul Călărași. Ei fac evaluarea asistenței acordate de această organizație fermierilor din acest raion. La acea etapă, era la începutul anului 2008, oamenii au suferit mult în urma secetei. Ajungem în satul Meleșeni. Mă uimește frumusețea acestei regiuni. Este amplasat ca într-un canion și înconjurat de păduri și vii. La Meleșeni reprezentanții FAO discută cu un grup de fermieri. Da, ei își amintesc de acel furaj și de semințele de care au beneficiat în acel an. Mulți au putut ieși cu bine din iarnă și n-au sacrificat animalele. În speranța că vor mai primi și alte ajutoare, oamenii le mulțumesc din suflet reprezentanților de peste hotare.

Cel mai mult în această călătorie mi-a plăcut pauza de masă. Am mâncat repede tartinele și dulciurile oferite de Dorin - șoferul de la ACSA - pe care le avea pregătite încă din Chișinău și am mers să vizităm un izvor din preajma satului. Primarul de Meleșeni ne-a povestit legenda foarte frumoasă a acestui izvor. Pe mine m-a impresionat legenda, nu știu dacă și pe oaspeții de la FAO, deși în timpul traducerii m-am străduit să redau toate nuanțele acelei legende. Aceasta este următoarea: Ștefan cel Mare cu oastea sa a ajuns și pe acele meleaguri. Erau în căutarea unui loc de popas, dar în jur era numai mlaștină de se înglodau caii până la genunchi. Doar lângă satul Meleșeni era mai multă câmpie și Ștefan cel Mare a hotărât să facă popas pe acele locuri. Oștile s-au amplasat pe toată câmpia din jurul satului, dar nu se găsea nici o sursă de apă în apropiere. Atunci Ștefan cel Mare a ales un anumit loc și a poruncit oștenilor să sape un izvor, de parcă știa că acolo este apă. Și așa a și fost. Au săpat oștenii cât au săpat și deodată au dat peste o vână de apă atât de puternică că nu o mai puteau opri. Era amenințare de inundație și a trebuit să o potolească în fel și chip. Au utilizat până și numeroșii saci cu lână de oaie pe care îi avea oastea în echipare. Uite din acele vremuri curge acest izvor cu un debit așa de mare. Cei drept noi am putut să vedem doar o mică șuviță de apă, lăsată pentru ciobani, fiindcă de câțiva ani buni sătenii au instalat țevi și au tras apa de la izvorul lui Ștefan cel Mare la casele din sat.

După masă mergem în satul Vâlcineț tot din Călărași.

Și aici oamenii mulțumeau cu căldură celor de la FAO pentru ajutorul acordat acum câțiva ani. Un singur lucru nu-mi place: Aproape toți spun: „Să ne mai dați și anul acesta!” Când oare țăranii noștri vor înceta să stea cu mâna întinsă?

Ne întoarcem la Chișinău târziu. Nu mai poate fi vorba de mers la piață. Nici de traducerea în scris nu-mi arde. Continui lecturarea romanului „Catherine de Medicis”. Sunt uimită de alegerea reginei între viața fiului ei și putere. Era vorba de o intervenție medicală care, poate, l-ar fi salvat pe Francisc II de la moarte. Fiindcă n-a permis acea intervenție înțeleg că ea a ales puterea. Răutăcioasa Maria Stuart așa și-i spune în roman: „Doamnă ați ales să vă omorâți fiul!”. Ciudate relații mai aveau și cei de la curtea regală!

Vineri

Astăzi pot să reiau traducerea în scris. Lucrez bine câteva ore până sosește sora mea Liuba de la Saharna. Merge la o nuntă și este copleșită de toate pregătirile. Toți știm ce înseamnă nunta la moldoveni: un spectacol în care toată lumea are rolul său. Particip cu sfaturi de rigoare: ce să îmbrace, unde să meargă pentru coafură, manichiură, etc. Apreciez conținutul felicitării, pe care o are pregătită de acasă și vrea s-o spună mirilor. Vine și fiica ei Viorica cu băiețelul Radu de trei ani. Apoi femeile pleacă pentru treburi în oraș și eu rămân cu Radu. Încerc să aplic toate aptitudinile pedagogice pe care le știu: citim, desenăm, ne uităm la filmul cu desene animate ”Mașa și ursul” (în paranteze fie spus - aș fi vrut să fie în limba română, dar aceasta este o altă chestie, care au mai dezbătut-o și alții). Toate eforturile mele dau roadă doar pentru aproximativ o oră. Mai departe ne jucăm de-a „v-ați ascunselea”. Avem spațiu destul în casă și merge bine dar eu nu mai rezist. Decid să-l implic în activități din domeniul oamenilor maturi. Îl așez pe un taburet și spălăm împreună vasele. Apoi curățăm legumele și pregătim prânzul. Interesant: m-am afirmat oare în ochii lui Radu? Mi-am câștigat eu oare statutul de partener de jocuri și de prieten? Îmi amintesc de ceea ce a spus Brâncuși: „Ești viu atâta timp cât poți să rămâi copil”. Se întorc din oraș sora și cu nepoata. Viorica mi-a făcut piața. Răsuflu ușurată. Luăm prânzul la bucătărie că-i mai comod. Apoi și discuțiile sunt, parcă, mai de suflet când stai la bucătărie. Lumina de afară îmi spune că s-a consumat și această zi.

Chiar dacă astăzi am putut să lucrez mai puțin mă gândesc ce bine este că mai apar evenimente, care ne fac să mai petrecem timp cu cei din familie. Energia emanată de cei dragi ne hrănește și ne susține pe tot parcursul vieții. Asta o știu din yoga. Da, chiar, că mă simt mai relaxată. Decid că voi termina traducerea în scris mâine și plec să mă plimb puțin, fiindcă astăzi n-am ieșit din casă. Merg spre străzile Chișinăului de jos. Nu-mi place să mă plimb în grădina publică. Te simți parcă ai fi la o demonstrație. Citesc toate plăcuțele de pe clădirile vechi. Îmi spun în sinea mea că prin instalarea lor cei de la Agenția de Inspectare si Restaurare a Monumentelor au făcut o treabă bună. Admir clădirea procuraturii de pe strada Armenească. Ce lucrare frumoasă, chiar dacă îmbină mai multe stiluri. Mă întorc acasă mulțumită de ziua de azi și de întreaga săptămână.
XS
SM
MD
LG