Chişinău-Tiraspol: indispoziţii de toamnă

Cerul deasupra negociatorilor de la Tiraspol şi Chişinău se înnourează din nou. După ce impresia generală era că oficialii moştenitori ai duşmăniei de altă dată conveniseră să se împace şi chiar arătau publicului un fel de idilă în acest sens, iată că au început din nou să curgă acuzaţii reciproce… Indispoziţii de toamnă sau divergenţe cu tot dinadinsul, impulsionate inclusiv de la Moscova? Vom discuta în această dimineaţă cu analistul Radu Vrabie, director de programe la Asociaţia de Politică Externă.

Europa Liberă: E vremea uneori, dle Vrabie, să se adune pietrele, alteori – să se arunce… În general, dle Vrabie, acum ce vreme este pentru relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol?

Radu Vrabie: Aş vrea să încep cu faptul că o asemenea situaţie până la urmă era una previzibilă, din moment ce chiar dacă tabloul general părea unul foarte bun, în realitate şi Chişinăul, şi Tiraspolul spuneau că paşii care au fost făcuţi se datorează exclusiv unor compromisuri sau unor înţelegeri. Deci, acele acţiuni pe care Tiraspolul le consideră unilaterale, iar Chişinăul le consideră un pas făcut de el duceau la un moment dat la un punct la care am ajuns astăzi. Se pare totuşi că aceasta miză de a
lucra direct cu Tiraspolul, pe care Chişinăul a încercat-o nu este tocmai fericită, din moment ce autorităţile de la Tiraspol nu sunt cu totul independente în acţiunile pe care le fac. De aceea, probleme majore, cum ar fi probleme de statut, de securitate, probleme de viitoare reintegrare nu sunt neapărat în competenţa lor, ci mai degrabă a unor factori de decizie de la Kremlin. Or, la Kremlin situaţia faţă de conflictul transnistrean în special, şi relaţiile cu UE la general, sunt nu dintre cele mai bune, ceea ce duce la nişte paşi mai duri din partea Federaţiei Ruse, care au ca scop zădărnicirea acţiunilor spre integrarea europeană pe care le are Republica Moldova şi la nişte acţiuni destul de neprietenoase faţă de UE, Germania în special, deoarece Rusia consideră că ea şi-a făcut datoria în urma acelui acord de la Meseberg semnat în 2010, iar UE nu i-a răspuns cu aceiaşi monedă.

Europa Liberă: Haideţi să enumerăm cele mai recente prilejuri de gâlceavă sau de tensionare a relaţiilor după ceea ce părea o idilă tivită cu romantism… Oficiali ai securităţii moldoveneşti acuză Transnistria de spălare de bani în bănci; liderul transnistrean se declară profund nemulţumit, în faţa oficialilor ruşi, de progresele sau mai curând bătutul pasului pe loc în negocierile cu Chişinăul. În sfârşit şeful securităţii transnistrene vede baze NATO la Bulboaca … Să le luăm pe rând: spălarea de bani - rămâne doar cu cuvântul unui împotriva cuvântului altuia?

Radu Vrabie: Aş începe cu faptul că aceste gâlcevi nu au fost doar acum recent, cu spălatul banilor. Dacă vă amintiţi, negocierile în formatul 5+2, în ciuda faptului că relaţiile între Filat şi Şevciuk păreau a fi foarte bune, negocierile de fiecare dată s-au terminat aşa cu un fel de mic scandal. Când Chişinăul spunea că s-a reuşit semnarea unui document, iar Tiraspolul zicea că probleme de securitate şi statut nu vor fi discutate niciodată, ceea ce crea deja un sentiment că părţile vorbesc un pic alt limbaj. Mai grav este că odată cu declaraţiile domnului Finaghin s-a revenit într-un fel la acea retorica care era utilizată şi pe timpul lui Smirnov…

Europa Liberă: Să precizăm că domnul Finaghin este şeful securităţii transnistrene…

Radu Vrabie: …care a revenit la o retorică destul de periculoasă, cu baze NATO, cu militarizări… Pe de altă parte, nu se încadrează în logica Chişinăului declaraţiile SIS-ului Republicii Moldova şi a Ministerul Apărării, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că într-adevăr ar exista o anumită informaţie, un anumit pericol pentru Republica Moldova din moment ce au fost lansate aceste declaraţii. Pentru că Chişinăul a avut preponderent o retorică de împăcare şi cu siguranţă că conducătorii de la serviciile secrete şi de la Ministerul Apărării s-au consultat înainte de a lansa aceste declaraţii. Mă tem că nu ar fi fost lansate fără acoperire informaţională. Însă într-adevăr cred că SIS-ul, Ministerul Apărării trebuie să vină şi cu dovezi mai clare pentru a putea demonstra acest lucru, pentru că altfel ar turna mai multă apă la moara acelor forţe din Transnistria şi Federaţia Rusă care nu-şi doresc reglementarea şi îşi doresc cu orice scop să blocheze acest proces.

Europa Liberă: „…din păcate, pe parcursul anului 2012, nu am reuşit să avansăm în vederea soluţionării mai multor probleme”. Am citat dintr-o declaraţie a lui Evghenii Şevciuk făcută la o întâlnire cu oficialităţi din Federaţia Rusă la Tiraspol. De ce dl Şevciuk a ajuns să fie subit sceptic privind rezultatele negocierilor cu Chişinăul?

Radu Vrabie: Sunt câteva aspecte. În primul rând pentru că în interiorul regiunii transnistrene există o luptă politică. Orice deschidere a lui Şevciuk, mai mult decât ar putea să fie, faţă de Chişinău cu siguranţă este taxată de către adversarii liderului de la Tiraspol care îl învinuiesc de trădare şi de cedare a poziţiilor Transnistriei faţă de Chişinău. Doi, o problemă mai practică, deci reprezentanţii autorităţilor de la Tiraspol încearcă să rezolve problemele pe care le consideră ei strict economice, evitând cu tot posibilul discuţia problemelor politice. Or, au fost câteva acţiuni, reluarea circulaţiei
trenurilor sau altele, care sunt strict economice. Acele probleme economice pe care acuma Tiraspolul le invocă a fi doar economice – reluarea colaborării bancare, colaborării inter-universitare, oricum au o doză de politic care va apărea neapărat un pic mai târziu. Iar Chişinăul înţelege acest lucru şi încearcă să spună că problemele acestea nu sunt strict economice şi încearcă nişte cedări şi din partea Tiraspolului. Acum din varii motive Tiraspolul nu este gata să facă nici un pas pe problemele politice, pentru, precum am spus, există opoziţie internă şi există opoziţie destul de puternică în capitala Federaţiei Ruse.

Europa Liberă: Dle Vrabie, cum poate fi văzut acest schimb de replici aparent dintre şeful securităţii transnistrene, Vladislav Finaghin, şi ministrul apărării, Vitalie Marinuţa? Dl Finaghin spunea că poligonul de la Bulboaca ar fi pregătit pentru o baza militară NATO şi că s-ar pregăti amendamente la constituţie în acest sens la Chişinău, iar domnul ministru al apărării a făcut declaraţii destul de îngrijorătoare despre faptul că Federaţia Rusă ar moderniza forţele de pacificatori cel puţin din Transnistria, oferindu-le chiar armament. Este doar un schimb de replici sau merită a fi luate în consideraţie mai mult decât un ping-pong al replicilor?

Radu Vrabie: Eu le-aş separa totuşi un pic. Declaraţia domnului Marinuţa o consider probabil mult mai aşezată şi probabil mai este nevoie şi de anumite explicaţii. Atâta timp cât nu există aceste comentarii mai largi este destul de greu să vedem de ce a fost spus acest lucru. Cât despre Finaghin, cred că totuşi este ceva în spiritul KGB-ului sau MGB-ului din Tiraspol de a lansa aşa lucruri pentru a-şi da importanţă, pentru probabil a avea un alt statut în interiorul Transnistriei, pentru a mai incita spiritele şi pentru a fi cu mult mai central aşezat printre ministerele transnistrene decât este. Eu, sincer vorbind, când aud declaraţii despre baze NATO în Republica Moldova, deja câte declaraţii au fost în acest sens, cred că nu mai era loc în Republica Moldova de a trăi în afara bazelor NATO de câte ori am fost învinuiţi de acest lucru.